Schingiuit, pentru că avea voce dumnezeiască

Acuzat că a vrut să arunce în aer Podul Brăiliţei, Gara şi Portul, baritonul Petre Filip a cunoscut închisorile comuniste la 23 de ani. Tatăl directorului de la Liceul de Artă a fost coleg de celulă cu poetul Nichifor Crainic, cu Radu Gyr şi cu generalul Pantazi, consilierul mareşalului Antonescu. A fost aruncat în carceră, la Aiud, pentru că a împărţit mâncarea cu un deţinut suferind.

Are 85 de ani şi n-a fost o dată la doctor. Duminicile, cântă în cor, la biserica „Sf. Nicolae". Mare parte din timp şi-l petrece îngrijind cei 25 de stupi. E mereu vesel, n-a vărsat o lacrimă, niciodată. N-ai spune că a fost schingiuit şi întemniţat pentru vocea-i dumnezeiască. „N-aş fi supravieţuit, dacă n-aş fi continuat să cânt. Asta m-a ţinut în viaţă", ne-a spus baritonul Petre Filip, fost deţinut politic.

Fiu al comerciantului Gheorghe Filip, care avea prăvălia „La Neamul Nostru" de pe Calea Galaţi, Petre a fost nevoit să părăsească Şcoala de Comerţ şi să se înscrie ucenic la „Franco-Română", la numai 14 ani. „Muncitorii din Port se aprovizionau de la tata pe datorie, astfel că, în '39, fiind criză, a închis magazinul. Am fost scos din liceu, pentru că ai mei nu mai puteau plăti taxele. Mai aveam patru fraţi, din care doi la liceu", povesteşte Petre Filip.

În 1943, a devenit lucrător, an în care tatăl său, devenit şi el muncitor la "Franco-Română", a murit din cauza unui proiectil de brand, explodat accidental. La acea vreme, fiind război, la fabrica de armament munceau 600 de femei din Brăiliţa. În '45, Petre s-a înscris la Şcoala Tehnică Superioară. N-a făcut politică, dar tot a intrat în vizorul autorităţilor comuniste.

„Cântam în corul «Muncă şi Lumină», unde eram bariton. Cântam mai ales bucăţi din operele lui Verdi. Am fost trimis apoi la «Lyra» să fac canto şi acolo l-am cunoscut pe vestitul tenor Liviu Macedonescu, fost primar al Brăilei, şcolit la Paris, a cărei soţie era franţuzoaică", povesteşte baritonul. La dicţie, l-a avut coleg pe însuşi actorul Ştefan Mihăilescu-Brăila. Când recita poezii la teatru, înaintea fiecărui spectacol, toată sala plângea.

Arestat de Sfântul Ilie

Pe 20 iulie 1948, Petre a fost chemat la Securitate, în Casa Boantă de pe Strada Sf. Nicolae şi interogat în stil „tovărăşesc". „Spune, mă, cu cine ai vrut să dărâmi Gara, Podul Brăiliţei şi Portul", i-au zis torţionarii, care erau recrutaţi dintre foştii colegi de la "Franco-Română". Pentru că n-a vrut să declare nimic, a fost bătut până ce l-au lăsat aproape mort. „Băgaseră la beci toată elita Brăilei. Erau acolo doctorul Robitu, vestitul chirurg, avocaţi, librari, comercianţii de pe Regala. Mult mai târziu, am aflat că m-a turnat grecul Pluti, dar l-am iertat", ne-a spus baritonul.

„Scrie ce vor ei, că altfel te omoară", i-a spus lui Filip, un profesor arestat. Şi tânărul a cedat. A fost dus la Galaţi, unde dormea pe beton şi abia atunci, iarna, a fost condamnat la "închisoare corecţională". Îl numeau "bandit" şi "duşman al poporului", pe el, care-i delecta pe brăileni cu vocea-i de aur. Culmea, la Canal, avea să-l întâlnească pe judecătorul care i-a dat şapte ani."Se folosiseră de el, apoi l-au trimis la muncă silnică", povesteşte baritonul.

"Pentru mine, nu există eroi. Cât ai fi fost de puternic, frigul, foamea, bătaia, îţi înfrângeau voinţa. Spuneai tot ce vroiau anchetatorii", ne-a mărturisit Petre Filip. Dar chiar şi în lanţuri, a continuat să cânte, iar asta l-a făcut să reziste şapte ani. Cei mai mulţi, nu au rezistat.

Săpa şi căra cu roaba câte trei metri cubi de pământ pe zi. Muncea până la epuizare alături de profesori, preoţi, actori şi librari, intelectuali condamnaţi pe nedrept, bănuiţi că ar fi fost "legionari" sau "duşmani ai clasei muncitoare". L-a cunoscut pe actorul Mircea Şeptilici, fost director al Teatrului Naţional. A legat prietenii cu deţinuţii. De aceea, l-au mutat de la Poarta Albă la Peninsula, apoi l-au dus în lanţuri, la Aiud, în carceră, pentru că i-a dat din porţia de mâncare unui deţinut care abia se ţinea pe picioare.

"Era un vestiti librar de pe Regala, care - am aflat mai apoi - n-a supravieţuit. M-au dus la carceră, fiindcă am împărţit porţia de fasole cu el", povesteşte Petre Filip. 

La Aiud, brăileanul a fost în carceră cu vestiţii poeţi creştini Nichifor Crainic şi Radu Gyr. L-a avut coleg de suferinţă şi pe generalul Pantazi, consilierul mareşalului Antonescu. De la fiecare a învăţat câte ceva. Şi fiecare i-a auzit vocea dumnezeiască.

În 1955, când a ieşit din închisoarea de la Aiud, Petre Filip era un alt om. Nu i s-a permis să muncească decât în construcţii, la betoane, pentru că "uneltise" contra regimului comunist. Cu vocea.

"Când m-au arestat, au răscolit peste tot, au demolat hornul, au săpat în curte, au căutat până şi în veceu, ca să găsească trotilul cu care aş fi vrut să arunc în aer Podul Brăiliţei, dar n-au găsit nimic", ne-a spus Petre Filip.

Cât despre pasiunea pentru muzică, aceasta i-a fost transmisă fiului, violonistul Ionel Filip, de la Liceul de Artă "Hariclea Darclee".