VIDEO Povestea ultimilor evrei: mărturii despre creşterea şi descreşterea evreilor din oraşul cosmopolit Brăila
0
Evreii au fost, la Brăila, cea mai puternică etnie, comunitatea care a ridicat Portul din punct de vedere economic, a dat plus valoare micului comerţ şi a dus la înflorirea oraşului. Evreii au fost aceia care au pus bazele comerţului şi au deţinut proprietăţi chiar în zona istorică a oraşului.
David Iancu Segal, reprezentantul ultimilor evrei din Brăila, spune că nici legionarii nu s-au atins de Tora, Cartea Sfântă. La Cimitirul Evreiesc din Brăila, se află îngropate bucăţi de săpun făcut din grăsimea bătrânilor şi copiilor omorâţi în lagăre. Niciun brăilean nu şi-a mânjit, însă, mâinile cu sânge nevinovat. Ultimii evrei brăileni îşi amintesc cu nostalgie de oraşul Brăila cosmopolit.
În anii ’30, când Brăila număra 66.000 de suflete, în urbe trăiau peste 11.000 de evrei.
Evreii au crescut oraşul din punct de vedere economic, ei aveau cele mai multe prăvălii pe strada Regala, din Centrul Istoric, ei deţineau brutării, cizmării, blănării şi bijuterii în zona comercială.
Acum mai sunt vreo 40, deşi pe site-ul oficial se menţionează că numărul total de membri ai comunităţii se ridică la 167, majoritatea persoane vârstnice – urmaşii bancherilor, proprietarilor de hoteluri, bijutierilor, medicilor şi comercianţilor evrei din Brăila de altădată. De ziua Holocaustului, în fiecare an, evreii rememorează zbuciumata lor istorie.
TEMPLUL CORAL DIN BRĂILA
Copiii, vreo câţiva doar, îi mai numeri pe degetele de la mâini, sunt mândria evreilor de astăzi. De Purim şi Hanuka, sărbătoarea Luminii, copiii sunt aceia care cântă şi luminează chipurile ultimilor bunici din comunitate.
„Singurul templu evreiesc din Brăila este Templul Coral, construit în anul 1865. Cândva, erau 14 sinagogi în Brăila. Chiar şi în perioada dictaturii legionare, la Brăila nu au existat persecuţii. Nimeni nu s-a atins de Tora, Cartea Sfântă. În urmă cu vreo 25 de ani, însă, nişte ţigani au furat sulul sfânt, Tora, însă au fost prinşi”, îşi aminteşte David Segal Iancu, preşedintele Comunităţii Evreilor.
Fluviul Dunărea – liant în comunitate
Reprezentantul israeliţilor spune că evreii brăileni pieriţi în lagărele de exterminare au fost prinşi în alte oraşe, unde au existat persecuţii. Dunărea a fost liantul dintre etnii, iar românii au trăit în armonie cu evreii şi cu celealte naţii autohtone. Nedelcu P. Chercea, marele comerciant şi filantrop brăilean, a donat el însuşi o casă, pe Regala, Comunităţii Evreilor, ca să fie pomenit la slujbe.
Datorită conjuncturii, pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial, evreilor li s-au confiscat o parte din proprietăţi şi li s-a interzis, spre exemplu, să facă cumpărături până la ora 10.00. Nici vorbă de asasinate sau de sinagogi incendiate, ca în Bucureşti sau Dorohoi.
„Părinţii mei au fost angrosişti de vite şi s-au mutat din Dorohoi în Brăila, pe când aveam numai 9 luni. Brăila a devenit oraşul meu natal, aici am urmat şcoala şi aici mi-am făcut prieteni”, ne-a mărturisit liderul evreilor, acum în vârstă de 80 de ani. „Istoria Holocaustului nu poate fi predată decât cu sufletul tulburat. Dacă nu auzi plânsetele şi ţipetele disperate ale copiilor de atunci, mânaţi spre camerele de gazare, nu vei putea transmite nimic copiilor de acum”, ne-a spus Ionel Lăzărică, profesor de istorie, un apropiat al evreilor.
Nu e de mirare că, la Brăila, nu a existat antisemitism. Soţia lui David Segal e creştină. În perioada interbelică, 40 % din populaţia Brăilei era alcătuită din străini - greci, evrei, lipoveni, bulgari, armeni, turci, nemţi sau italieni.
„Am văzut cum erau executaţi evreii!”
Generalul Bartu Buzea, copil de trupă şi ofiţer de carieră, veteran de război, a slujit armata de la vârsta de 11 ani. Rămas orfan de tată, Buzea a ajuns în Cadrilater, apoi a urmat trupele româneşti în Basarabia. A scăpat din iadul de la Răsărit şi a asistat la progromuri, însă e convins că românii au dus un război drept.
„Am purtat uniforma militară vreme de 45 de ani, din 1938, când aveam doar 11 ani. Atunci am rămas orfan de tată. Am fost trimis în Cadrilater, la Regimentul 2 Grăniceri. După pierderea provinciei, am mers pe jos până la Adamclissi. În toamna lui ’40, am fost trimişi în Bucureşti, să înăbuşim revolta legionarilor”, povesteşte general Bartu Buzea, preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război.
Veteranul spune că şeful Legiunii, Zelea Codreanu, fusese, culmea, căpitan în regimentul care venise să-l lichideze.
Mărturii din război
La 14 ani, Bartu Buzea a însoţit regimentul în războiul pentru dezrobirea Basarabiei. Mai târziu, plutonier în Garda Regală fiind, a fost întrebat de către comunişti: „câţi ruşi ai omorât?”. A răspuns fără sfială „În război, ucizi pentru a nu fi ucis”.
„Am trecut Prutul pe la Huşi, însă rezistenţele au apărut abia la 15 kilometri de graniţă. La Ceadâru, eram la masă când au rupt frontul cazacii călări”, povesteşte generalul.
La Cetatea Albă, a văzut cu ochii lui cum erau executaţi evreii, dar nu de către militarii români.
„Fiecare regiment, avea câte o unitate independentă de jandarmi. Ei mai făceau abuzuri. Am avut, totodată, colegi care s-au aflat în clădirea Comandamentului din Odessa, care a fost aruncată în aer”, îşi aminteşte Buzea. Două regimente ruseşti şi peste 40 de tancuri i-au înfrânt regimentul. Scăpat cu viaţă din iadul luptelor, a mers pe jos de la Odessa la Ismail, salvându-se. Nu o dată, era să fie mitraliat de avioane, împuşcat de ruşi, ba chiar şi de nemţi.
Generalul Buzea spune că războiul dus în Răsărit a fost unul drept şi că Mareşalul Antonescu, militar destoinic, ar fi trebuit reabilitat. Cât despre incidentele din Transnistria, ofiţerul spune că „niciun ostaş din regimentul său nu avea duşmănie pe evrei”.
„Vreau să le ridic o Troiţă eroilor români aviatori de la Bărăganu, satul meu natal, unde era Escadrila 58 Vânătoare. Fostul comandant, I. D. Cezare, are 97 de ani şi e acum în Bucureşti”, a mai spus generalul.
Că brăilenii nu au fost şi nu sunt antisemiţi, o spune preşedintele Comunităţii Evreilor, David Iancu-Segal: „Brăila, oraş cosmopolit, avea multe etnii care trăiau în bună înţelegere”, ne-a declarat David.
Hanuka şi Purim
Prima zi a sărbătorii de Hanuka – considerată, alături de Purim, cel mai important eveniment din istoria poporului evreu – este sărbătorită, de către membrii Comunităţii Evreilor din oraş, în fiecare an, în prezenţa unor distinşi oaspeţi. În 2010, la Brăila a ajuns însuşi ambasadorul statului Israel în România, Dan Ben Eliezer.
Au mai fost prezenţi preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (FCER) Aurel Vainer, prim-rabinul României, Sorin Rosen, precum şi preşedintele Comunităţii Evreilor din Bucureşti, Erwin Simsensohn.
“Deşi în casa noastră nu s-a vorbit româneşte, am auzit multe poveşti despre România. Mama mea s-a născut la Iaşi şi a emigrat în anul 1944 în Palestina de atunci, actualul stat Israel. Brăila a dat multe personalităţi lumii întregi, din toate domeniile, şi multe dintre acestea sunt evrei”, a spus ambasadorul Israelului, diplomat cu o vechime de 32 de ani, care a vorbit în engleză şi română.
De Hanuka, în cadrul manifestării, membrii Comunităţii Evreilor din Brăila aprind lumânări, împart prăjituri şi intonează melodii în idiş şi ebraică veche.
Aurel Vainer, preşedintele FCER, parlamentar, a ţinut să precizeze cu referire la soarta evreilor: „Să nu uităm Holocaustul şi persecuţiile. Hanuka este o pagină din istoria poporului evreu, dar şi o pagină din istoria omenirii, pentru că semnifică victoria monoteismului asupra păgânismului, a luminii asupra întunericului. Haideţi să trăim în unire, evrei şi români, aşa cum a fost întodeuna la Brăila!”
Hanuka sau „Sărbătoarea luminilor” este un eveniment la fel de important cum e Crăciunul pentru creştini. Numită în evreieşte „Hag Haurum”, Hanuka este sărbătoarea bucuriei.
Purim- 24 februarie
Comunitatea Evreilor din Brăila – cea mai veche şi mai prosperă din Sud-Estul României – serbează, pe 24 februarie, şi “Purim”-ul, sărbătoarea bucuriei într-un mod aparte. Purim este cel mai important eveniment din viaţa evreilor, alături de “Hanuka”.
“Purim” îşi are obârşia în Cartea Estherei, din Vechiul Testament şi aminteşte despre minunea pe care a făcut-o Dumnezeu, în Imperiul Persan.
Haman, marele dregător, a plănuit exterminarea evreilor din imperiu. Planul i-a fost dejucat cu ajutorul împărătesei Esthera. Considerată o “dramă neconsumată” , Purim este un avertisment pentru duşmanii “poporului Lui Dumnezeu”. Evreii de pretutindeni cântă, spun anecdote, gătesc delicatese şi se veselesc, în amintirea izbânzii.
Se încarcă comentariile...
