EXCLUSIV FOTO Blestemul uraniului din satul băcăuan Slobozia Nouă
0Localnicii sunt convinşi că Dealul Beciului ascunde un zăcământ de uraniu, după ce, acum 45 de ani, zona a fost testată de specialişti, care i-au anunţat că satul va fi strămutat. Mina nu s-a mai deschis, însă locul e considerat blestemat datorită numărului mare de oameni care se nasc cu boli grave.
Sătenii din Slobozia Nouă, comuna băcăuană Stănişeşti, trăiesc de aproape jumătate de secol cu siguranţa că Dealul Beciului din localitatea lor „găzduieşte” un zăcământ de uraniu. Oamenii povestesc cum, în anii 1967 şi 1968, zeci de specialişti în prospecţiuni geologice şi experţi în domeniul radioactiv au venit în satul lor.
Solul a fost analizat săptămâni la rând şi, chiar dacă zăcămintele de uraniu sunt considerate secrete de stat, sătenii au reuşit să afle că în pământul lor „este ascunsă o comoară”. Mina nu s-a mai deschis, însă, niciodată.
Un lucru straniu este că, în satul băcăuan bântuit de amintirile cu uraniu, medicii înregistrează cel mai mare număr de persoane născute cu handicap din întreaga zonă.
„Au făcut gropi de 300 de metri”
Vestea că în Slobozia Nouă se ascunde zăcământ de uraniu i-a bucurat, pentru că, spun ei, toţi visau să aibă un loc de muncă bine plătit în mină. Partea rea era că satul urma să fie strămutat la şapte kilometri, într-o vale, pentru a face loc marelui şantier.
Îmi amintesc şi acum cum au venit la noi în sat multe maşini ca de armată, verzi la culoare, cu numere de Bucureşti. Erau pline cu specialişti, geologi, ingineri, tot felul. Erau vreo 20 de astfel de maşini. Veneau în grupuri de şapte-opt”, povesteşte Gheorghe Mocanu (70 de ani), sătean din Slobozia Nouă.
Bărbatul mai susţine că, după primele testări ale solului, experţii au adus în sat maşini mari şi utilaje de forat:
Mergeau în convoi unele după altele. S-au apucat de forat pe dealuri. Cel mai mult au stat pe Dealul Beciului. Au făcut gropi mari, pătrate şi foarte adânci. Lumea zicea că vom avea un viitor bun. Noi, bărbaţii, vorbeam deja că vom avea locuri de muncă pe bani mulţi, în mină”.
Constantin Carp (82 de ani), un alt sătean, îşi aminteşte cum, în vara lui ’67, a aşteptat cu sufletul la gură vestea oficială că se va începe exploatarea uraniului.
Nu prea intrau ei în discuţie cu noi. Erau domni mari de la Bucureşti, specialişti de renume. Noi eram ţărani simpli. Nici nu puneam multe întrebări, că pe vremea comuniştilor nu era bine să deranjezi. Auzisem toţi că ne va muta satul cu cei 600 de locuitori, cu mic, cu mare, în Valea Dimii, la şapte kilometri distanţă. Urma să se deschidă un punct de lucru pentru extragerea uraniului”, susţine şi Constantin Carp.
“Ziceau că stăm pe comori”
Jan Vlase (80 de ani), fost cioban în Slobozia Nouă, îşi aminteşte cum, acum 45 de ani, îl vizitau la stână “nişte domni care forau pe dealuri”.
Erau nişte domni îmbrăcaţi bine, şi veneau pe la mine să le dau brânză. Unul venea mereu cu mapa la el. Erau ingineri şi tehnicieni de la uraniu. Ziceau că, în subsolul satului nostru, sunt bogăţii mari, că stăm pe adevărare comori. Nu întrebam nimic, ascultam doar ce zic. Nu ştiu ce s-a întâmplat, că nu au mai exploatat până la urmă nimic, povesteşte săteanul.
Zeci de oameni grav bolnavi
Deşi vestea că în Slobozia Nouă ar fi zăcăminte de uraniu nu a fost confirmată niciodată oficial de autorităţi, în zonă se înregistreză un fenomen care îi îngrijorează pe medici. Izabela Andreescu, doctorul din comuna Stănişeşti, spune că în Slobozia Nouă sunt cele mai multe persoane cu dizabilităţi faţă de restul satelor din comună.
Predomină cazurile copiilor cu probleme de sănătate. Numai în privinţa minorilor avem 25 de cazuri cu autism, hidrocefalie, sindrom Down sau tulburări psihice ori fizice, a explicat medicul Andreescu.
Cei mai mulţi dintre copiii bolnavi beneficiază de programe speciale pentru recuperare organizate de o fundaţie din municipiul Bacău.
Localnicii nu se tem însă că zăcământul din pământ le-ar putea afecta sănătatea.
De ce să mă tem de boli? Avem atâtea păduri în jurul nostru! Unde e pădure, e şi sănătate!, afirmă cu convingere Constantin Văsâi (73 de ani), sătean.
Dealul cu uraniu, subiect de roman
Lenuţa Iosub, o săteancă în vârstă de 44 de ani, a început să scrie un roman de aventuri. Acţiunea se petrece pe Dealul Beciului, despre care se spune că ar ascunde zăcăminte de uraniu. Femeia s-a născut chiar în anul în care ar fi trebuit să înceapă forarea zăcământului. Povestea bogăţiei neexploatate niciodată o ştie de multă vreme, de la părinţii săi.
Lenuţa Iosub şi-a imaginat în cartea la care încă mai scrie, cum un grup de tineri studenţi au anunţat pe reţeaua de socializare Facebook că oamenii trebuie să vină în Stănişeşti, pentru a face voluntariat, ajutându-i pe bătrânii neajutoraţi de aici. Odată ajunşi în comună, destăinuie autoarea romanului, eroii cărţii ei au aflat că în zonă se află un deal, în solul căruia se găseşte uraniu. De aici, personajele din roman încep o adevărată aventură, pe care Lenuţa Iosub refuză, deocamdată, să o facă publică. Este convinsă, însă, că romanul scris de ea va avea un real succes, bazându-se şi pe întâmplări reale.
Autorităţile nu fac public nimic
Contactaţi în repetate rânduri pentru a oferi detalii despre posibilitatea existenţei zăcămintelor de uraniu în Stănişeşti, autorităţile au plasat cazul de la o instituţie la alta, refuzând să dea orice fel de detalii. Reporterii „Adevărul” au luat legătura cu Inspectoratul de Resurse Minerale din Bacău. Marius Georgescu, şeful instituţiei, ne-a îndrumat către Prospecţiuni SA Bucureşti. De aici, am fost trimişi către Compania Naţională de Uraniu. “Ştiu că exact în acea perioadă, adică între anii 1967-1968, s-au făcut prospecţiuni pe uraniu în zona Moldovei, însă, din lipsa banilor, studiile s-au abandonat. Ştiam că este vorba de zona Neamţului, nu a Bacăului. Mă voi interesa şi vă voi da un răspuns rapid”, a promis Ioan Moraru, directorul general al companiei. După această discuţie, Georgescu nu a mai putut fi contactat. Un alt răspuns l-am aşteptat din partea Ministerul de Interne, care ne-a îndrumat către Comisia pentru Activitate Nucleară din cadrul Guvernului. De aici, am fost îndrumaţi către SC Radioactiv Mineral Măgurele, instituţie care, de asemenea, nu a oferit niciun răspuns.
Mai puteţi citi: