Misterele amfiteatrului roman de la Alba Iulia. Singurul document rămas, vechi de un secol, care certifică existenţa acestuia
0
Oraşul Apulum trebuie să fi avut, ca fiecare mare centru urban roman, şi un amfiteatru. Cu toate că lipsesc încă datele certe referitoare la o posibilă localizare a construcţiei, existenţa acesteia este certificată de o serie de dovezi indirecte. Cea mai concludentă este o fotografie realizată de Adalbert Cserni în urmă cu peste 100 de ani.
Potrivit istoricilor dovezile indirecte despre existenţa amfiteatrului roman la Apulum sunt o ţiglă cu imaginea gladiatorului Herculanus, o inscripţie ce atestă o şcoală a gladiatorilor, o hartă din anul 1711 şi fotografia recent redescoperită, realizată de Adalbert Cserni. Imaginea ne relevă ruinele unei construcţii ce poate fi interpretată drept un amfiteatru roman, cu potenţial de localizare în zona oraşului Municipium Aurelium Apulense, aflat în apropierea râului Mureş.
Un amfiteatru se compunea, în principal, dintr-o arenă, în care se desfăşura spectacolul, şi cavea (tribuna), destinată spectatorilor. Cele mai îndrăgite spectacole care se dădeau aici erau luptele de gladiatori (numera). Acestea au avut iniţial un caracter religios, pierdut însă începând cu perioada imperială, când au devenit profane. Se spune că gladiatura ajunsese un mijloc de educare a tinerilor doritori să-şi însuşească arta luptei corp la corp. Învingătorii beneficiau de diverse recompense, de la primirea unei sume de bani la înmânarea laurilor sau avansarea în societate. Însă în aceste arene se organizau şi întreceri sportive, vânători sau lupte între oameni şi animale sălbatice.
”Dacia a cunoscut şi ea apetitul pentru spectacolele care se dădeau în arenele amfiteatrelor, cu siguranţă încă din timpul şederii aici a împăratului cuceritor. Cu toate că au fost printre primele opere arhitectonice ale provinciei nord-dunărene, se cunosc totuşi puţine edificii certe (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Porolissum, Drobeta şi Micia). În mod firesc, un astfel de edificiu trebuie să fi existat şi la Apulum (azi Alba Iulia), care a fost în epoca romană cel mai important centru urban (format din două oraşe ce purtau acelaşi nume) al Daciei şi capitala neoficială a provinciei.
Cu argumente mai mult sau mai puţin pertinente, în ultimul secol s-a discutat despre existenţa sau locul amfiteatrului. Adalbert Cerni, custode al primului muzeu din Alba Iulia, îi preconiza o localizare posibilă undeva în zona cartierului de azi Lumea Nouă, unde o mare movilă de pământ i-ar fi semnalat existenţa. Unele blocuri de piatră fasonate, asemenea celor din zidul castrului, găsite în zona stadionului, ar sugera şi ele resturi dintr-o construcţie poate de talia celei căutate de noi. O altă localizare a amfiteatrului include în discuţie zona Platoului Romanilor”, afirmă Ioan Cristian Popa, expert în reconstituiri istorice.
Cum arăta amfiteatrul roman de la Ulpia Traiana Sarmisegetusa
Istoricul afirmă că harta întocmită de Giovanni M. Visconti în anul 1711 indică, la circa 200 m vest de colţul sud-vestic al cetăţii medievale, un cerc cu diametrul de peste 50 m. Locul corespunde astăzi zonei în care se află Casa de Cultură a Sindicatelor, la ridicarea căreia, de altfel, s-ar fi găsit fundaţia unui edificiu cu traiectul arcuit. „Cercul” lui Visconti poate fi „amprenta” ruinelor unei construcţii care, după dimensiunile şi forma sa intră perfect în coordonatele unui amfiteatru. La aceste date se adaugă dovezile indirecte, ce provin din interiorul castrului de legiune, de pe latura sa vestică, cea din vecinătatea locului cu pricina.
Descoperirea recentă a unei statuete a zeiţei Nemesis, protectoare a gladiatorilor, precum şi a unui relief consacrat zeului Marte, pus de un anume Aurelius Martianus, care fusese arbitru sau antrenor de gladiatori la Apulum, vine să sprijine existenţa în afara castrului a unui amfiteatru, dar şi a unei şcoli a gladiatorilor (schola gladiatorum), alături de un templu dedicat zeiţei Nemesis. La Apulum a fost descoperită şi o ţiglă cu reprezentarea unui gladiator. Desenul scrijelit pe suprafaţa tegulei ne prezintă caricatura unui gladiator care, după armele purtate este un retiar, cu galerus şi un trident. Numele gladiatorului, incizat alături de imagine, era Herculanus, cu certitudine un preferat al publicului apulens.
Desen caricatural incizat pe o ţiglă romană de la Apulum, cu gladiatorul Herculanus
”O fotografie realizată de Adalbert Cserni, înfăţişând una dintre săpăturile sale de acum un secol, surprinde, am spune în mod cu totul neaşteptat dar cât se poate de vizibil, fundaţiile unei clădiri din piatră cu plan probabil eliptic. Zidurile groase, păstrate pe o înălţime ce depăşeşte un metru, închid o arie generoasă, a cărei suprafaţă, din păcate, a fost surprinsă doar parţial în imagine. Acest neajuns nu ne împiedică să întrezărim în construcţie planul unui amfiteatru, cu interiorul unei arene ce conservă puţine elemente arhitectonice (fundaţiile zidului şi, posibil, canalul de scurgere). Din păcate, edificiul cercetat arheologic de Cserni nu poate fi localizat decât foarte vag, într-un perimetru pe care noi îl restrângem la zona aflată în afara oraşului roman din Partoş (Municipium Apurelium Apulense). În această arie, de altminteri, a fost cercetată arheologic acum două decenii o construcţie ce ar putea sta în legătură cu un amfiteatru. În acelaşi amplasament, prospecţii nondistructive au pus pe hartă planul semicircular al unui teatru, dovadă că zona era înzestrată cu edificii publice destinate spectacolelor”, susţine Ioan Crsitian Popa.
Toate aceste informaţii susţin chiar existenţa a două amfiteatre romane la Apulum (unul civil şi unul militar), care se raportau fie la aşezarea urbană din Partoş, fie la castrul Legiunii a XIII-a Gemina.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
