Cine a trecut testul guvernării şi cine a pierdut: patru tipuri de răspuns la pandemie

Criza sanitară globală declanşată de pandemia Covid-19 pune sub aceeaşi lupă guvernele lumii - democratice şi autocratice deopotrivă. Cine a trecut testul guvernării şi cine a pierdut?

O analiză Washington Post a identificat patru tipuri de răspunsuri la pandemie ale guvernelor lumii.

1. Răspunsurile populiştilor democratici, între care preşedintele american Donald Trump, preşedintele brazilian Jair Bolsonaro şi preşedintele mexican Andrés Manuel López Obrador, care au dezinformat, au mimimizat pericolul şi s-au eschivat de la asumarea responsabilităţii. S-au opus măsurilor de combatere a răspândirii virusului sau au promovat ridicarea lor rapidă. Ulterior, confruntaţi cu creşterea numărului de cazuri, mai ales în cazul SUA, Trump şi López Obrador şi-au schimbat total poziţiile.

Trump: virusul „va dispărea...ca prin miracol”.

Bolsonaro: este doar o „mică răceală”.

 López Obrador: oamenii nu au de ce să renunţe la îmbrăţişări şi pupături, întrucât „nu se întâmplă nimic”.

Rezultatul: ritmul contaminărilor a fost mai rapid în SUA şi Brazilia, spre deosebire de ţările asiatice care au luat pericolul în serios. În Mexic, care a declarat recent stare de urgenţă, numărul de noi cazuri creşte.

În contextul „abdicărilor” preşedinţilor, povara guvernării a căzut pe umerii administraţiilor regionale şi locale unde s-au instaurat confuzia şi competiţia pentru resurse, scrie Washington Post.

2. Răspunsurile statele autoritare precum China, Rusia, Iran, Venezuela şi Coreea de Nord. Strategia lor comună a fost să nu dea cifrele reale, ca apoi să impună măsuri draconice populaţiei. Liderii devin apoi eroii care au învins epidemia, iar cei care spun că de fapt lucrurile s-au petrecut altfel sunt sancţionaţi sau arestaţi.

Vladimir Putin, care recent s-a pozat într-un costum de protecţie extrem de bine echipat, a susţinut iniţial că Rusia a reuşit să aibă un număr mic de infecţii - cifrele au fost considerate greu de crezut, în condiţiile în care în ianuarie a fost raportată o creştere de 37% a cazurilor de „pneumonie”. Un analist politic a afirmat într-un interviu la un post de radio că Rusia are mai multe decese decât raportează comparând gestionarea epidemiei cu muşamalizarea accidentului de la Cernobîl: declaraţile sale au fost scoase pe fondul „măsurilor de prevenire a răspândirii de informaţii false”.

La fel s-a întâmplat la Wuhan şi Caracas: cifrele raportate de autorităţi au fost puse sub semnul întrebării. Cei care spuneau altceva erau ameninţaţi sau chiar arestaţi. Totuşi regimurile lui Xi Jinping şi Nicolás Maduro sunt aproape transparente pe lângă cel al lui Kim Jong Un: Coreea de Nord  nu a raportat niciun caz de infectare,  deşi şi-a închis graniţele şi ar fi declarat stare de urgenţă (de altfel, diplomaţii străini au fost plasaţi în carantină la scurtă vreme de la izbucnirea epidemiei în China). Potrivit relatărilor Coreii de Sud, măştile sunt cumpărate de piaţa neagră şi distribuite elitelor.

Regimurile autocrate susţin că au răspuns mai eficient la pandemie decât ţările democratice. Cu singura excepţie posibilă a Chinei, lucrurile nu par să stea aşa, dovadă că puţini sunt cei care îi cred - atât acasă, cât şi în lume.

3. Naţiunile care au luat în serios ameninţarea, dar au reacţionat târziu din cauza birocraţiei sau a instabilităţii politice. Exemplul Italiei în care guvernarea populistă a fost înlocuită cu o coaliţie neverosimilă de populişti şi politicieni de stânga. La fel stau lucrurile şi în Spania condusă de un guvern minoritar fragil. Italia şi Spania au cel mai mare număr de decese, mult peste cel al altor ţări europene cu guverne mai stabile precum Germania.

4. Ţările asiatice care au gestionat epidemia competent dintre care două sunt democratice, două sunt regimuri mai deschise decât cele din Rusia sau China.

O privire la ratele mortalităţii în Coreea de Sud, Singapore şi Hong Kong oferă cel mai clar răspuns la întrebarea cine a trecut testul guvernării şi cine l-a pierdut: acestea sunt ţările cu cele mai aplatizate curbe ale mortalităţii.

Aceste ţări asiatice au mai trecut prin epidemii izbucnite din China - precum SARS, în 2003, astfel că au luat în serios pericolul şi au acţionat rapid - şi-au testat populaţia şi au putut diferenţia între cazurile care trebuie carantinate. Totodată, populaţia a purtat măşti.

Succesul lor nu s-a datorat măsurilor coercitive, iar pilda lor este că nici grandomia lui Trump, nici regimul opresiv al lui Putin nu sunt eficiente împotriva coronavirusului: competenţa şi acţiunile de bun simţ s-au dovedit mai bune garante ale unei bătălii câştigate.