Estul încă Roşu

John Garnaut analizează pentru ForeignPolicy.com contextul în care politicianul Bo Xilai s-a bucurat de succes în China comunistă pentru ca acelaşi sistem chinez să îl condamne fără niciun drept de apărare.

La sfârşitul secolului XX, Bo Xilai s-a bucurat de o ascensiune promiţătoare şi compromiţătoare, iar în primul deceniu al secolului XXI, acesta părea a reprezenta următoarea generaţie de ideologi consacraţi. Însă revitalizarea unei revoluţii culturale i-a atras critici în întreg spaţiul chinez. S-au afirmat dezbateri cu privire la necesitatea potenţării unei politici fie liberale, fie comuniste, în scopul „salvării” statului chinez, iar avocaţi şi reformişti faimoşi au intervenit în chestiune reclamând o întoarcere, reală sau doar în teorie, la lege. Totodată, s-au conturat şi câteva voci liberale.

Declinul lui Bo Xilai a început cu scandalul în care a fost implicat mai întâi Wang Lijun. După mai multe acuzări, Bo s-a izolat, nemaiapărând în public. Apoi au apărut o serie de  conflicte şi sciziuni în elita politică, ceea ce a încurajat o investigare mai profundă a cazului lui Bo. 

Moştenind, asemenea multor altor politicieni chinezi actuali, poziţii politice, aceste poziţii veneau indirect şi cu lipsuri, un exemplu fiind mediul de violenţă fizică şi psihologică în care erau obligaţi să trăiască „prinţişorii” şi care, inevitabil, a avut o influenţă asupra personalităţii lor. Însă actuala situaţie s-a întors împotriva lui Bo, fiind acuzat pentru abilitatea de a mobiliza masele în scopuri politice, luându-şi ca model pe Mao Zedong. De asemenea acuzaţiile se bazează pe documente care indică acţiunile represive împotriva actorilor interni şi externi de factură liberală.

Criticii cazului lui Bo accentuează lipsa unui proces penal corect, cazul devenind un simbol al situaţiei chineze. Deşi o ocazie de a îndepărta statul chinez de urmele trecutului maoist, comentatorii liberali consideră că este doar ocazia de a încheia un capitol întunecat, pentru a începe unul asemănător, scrie John Garnaut pentru ForeignPolicy.com.

Ana Iunona Mavlea – Intern Foreign Policy