Pe piaţa UE s-ar vinde bine nucile, afinele şi cătina

Pe o piaţă europeană unde nu lipseşte nimic este greu pentru fermierul român decapitalizat, cu teren puţin şi cu experienţă de piaţă zero - să găsească nişa care să-i asigure

Pe o piaţă europeană unde nu lipseşte nimic este greu pentru fermierul român decapitalizat, cu teren puţin şi cu experienţă de piaţă zero - să găsească nişa care să-i asigure rotunjirea veniturilor. Avem însă şi avantaje: un cost al forţei de muncă încă scăzut şi o producţie aproape ecologică.
ţăranii ar trebui să planteze caişi, piersici, cireşi şi vişini, nuci, căpşuni, zmeură, coacăze, agrişe, mur fără ţepi, toate acestea având bune oportunităţi de desfacere pe piaţa europeană. Aceste fructe mici sunt mari consumatoare de manoperă. Mai puţin recomandaţi sunt merii şi perii. O şansă bună ar putea-o avea şi prunul, care are tradiţie în România şi este prezent într-o mare varietate de soiuri, consideră Dorin Sumedrea, director ştiinţific la Institutul de pomicultură de la Piteşti-Mărăcineni.

Ferma optimă are 15 ha
O fermă pomicolă de la 3 ha în sus poate rotunji veniturile proprietarilor, dar dimensiunea optimă ar fi de peste 15 ha, consideră Cornelia Ionescu, consilier la Ministerul Agriculturii pe probleme de horticultură. Deoarece culesul şi veniturile sunt concentrate într-o anumită perioadă a anului, este recomandat un mix de culturi. Dorin Sumedrea recomandă fermierilor pe baza unei ferme pomicole experiment - să se asocieze câte două-trei familii, astfel încât exploataţia să aibă în jur de 1920 ha. O suprafaţă alocată căpşunilor cultură care produce deja în al doilea an combinată cu o cultură de arbuşti care intră pe rod în 3- 4 ani - şi cu una alocată pomilor prun, cireş, vişin, care intră pe rod în 5-7 ani - înseamnă şi un efort de muncă distribuit, dar şi de venituri pe măsură.
Vladimir Stoianovici, şef serviciu la Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (ANCA), spune că problema rentabilităţii ţine de management şi de modul în care se respectă legile contractului comercial. ţăranul este obişnuit să vină cu produsul în piaţă doar atunci când are ceva de vânzare, nu respectă date de livrare, cantităţi şi standarde. În plus, chiar dacă are 15 ha, fără un depozit corespunzător este obligat să vândă la prima mână, cel mai ieftin. Specialiştii spun că un depozit de fructe ar putea fi avantajos la o asociaţie cu circa 100 ha de livezi.

Exemple de culturi profitabile
ANCA va scoate în circa o lună o analiză comparativă a culturilor pomicole şi de arbuşti fructiferi, din perspectivă economică. Am extras câteva exemple:
* Mur de grădină pe spalier. Investiţie 17.000 euro, durata de recuperare a investiţiei 3 ani
* Alun investiţie 23.000 euro, recuperare 7 ani. Avantaj cerere în UE, plantă nepretenţioasă, merge pe terenuri sărăcăcioase; dezavantaj - creşte greu
* Coacăz - investiţie iniţială - 14.700 euro, recuperarea investiţiei 3 ani
* Nuc cerere în UE, 9.500 euro investiţie, durata recuperare 6 ani
* Cătina cerere în UE, investiţie 24.000 euro, recuperare investiţie - 4 ani. După 2 ani, producţia este exportabilă
* Cais investiţie 10.000 euro, durată de recuperare 6 ani