Iertare si tutun

Bugetul statului nu are dreptul sa renunte la nici un leu din banii care i se cuvin. Acesta este un principiu fiscal enuntat, ori de cate ori au ocazia, de catre oficialii Ministerului de Finante.

Bugetul statului nu are dreptul sa renunte la nici un leu din banii care i se cuvin. Acesta este un principiu fiscal enuntat, ori de cate ori au ocazia, de catre oficialii Ministerului de Finante. Principiul este cat se poate de corect: daca i-ar ierta pe cei care nu-si platesc datoriile, bugetul n-ar mai avea suficienti bani pentru sanatate, invatamant si investitii care sa genereze locuri de munca. In plus, fara a mai pune la socoteala faptul ca cei care isi platesc constiincios darile catre stat cad de fraieri in fata smecherilor, bugetul trebuie sa faca rost de bani din alta parte: din marirea taxelor si impozitelor platite de catre fiecare dintre noi in contul datoriilor altora. Prin mai 2001, premierul Adrian Nastase tuna si fulgera impotriva stergerilor de datorii si a reesalonarilor, argumentand atunci ca acestea "incurajeaza blocajul financiar si coruptia" si ca "au ajuns o forma mascata de a oferi unor prieteni politici credite cu dobanda zero". Afirmatiile premierului erau corecte, insa ele au fost folosite mai degraba pentru a infiera practicile guvernarii anterioare, care i-a "miluit" pe toti clientii sai cu iertari de datorii, fara a tine cont de vreo regula. Ca totul nu a fost decat o umflare a muschilor in fata oglinzii a iesit foarte repede la iveala. Cateva luni mai tarziu, printr-un act normativ aprobat pe sest, Guvernul Nastase a procedat la fel ca predecesorii sai: SN "Tutunul Romanesc" (SNTR), controlata de omul de afaceri Ioan Niculaie, a fost blagoslovita, printr-o lege speciala (!), cu scutiri si esalonari pentru aproximativ 3.000 miliarde lei. Criticile care i s-au adus atunci Guvernului Nastase nu difereau deloc de cele aduse Guvernului Radu Vasile: de la lipsa de transparenta la clientelism politic. Este adevarat ca, intr-o economie ca aceea a Romaniei, sindromul datoriilor neplatite a atins majoritatea firmelor. Motivele sunt diverse: de la neputinta de a plati pana la durerea in cot a datornicilor fata de Fisc. Intelegand ca nu poate rezolva altfel blocajul, in 2002 Guvernul Nastase a emis Ordonanta 40, care stabilea niste principii clare si transparente de esalonare a datoriilor, act normativ laudat atat de FMI, cat si de Uniunea Europeana. Oricine indeplinea criteriile prevazute de respectiva ordonanta avea dreptul sa beneficieze de inlesniri la plata, iar in cazul in care dadea gres, intra automat in executare silita. Este adevarat ca Ordonanta 40 a fost si un balon de oxigen pentru cei care, conform premierului Nastase, "desi au bani sa-si plateasca datoriile, ii folosesc in alte scopuri, bazandu-se pe esalonari". SNTR-ul lui Niculaie, care nu-si respectase obligatiile in urma carora i se stersesera datoriile, s-a "aruncat" si la aceasta ordonanta, obtinand noi facilitati. Bineinteles ca nu a respectat nici acele conditii si datoriile s-au acumulat din nou, obligandu-i atunci pe nepriceputul vanator Ilie Sarbu si finantistul Mihai Tanasescu sa ameninte SNTR cu falimentul. Evident ca nu s-a intamplat asa, statul fiind nevoit sa preia societatea in administrare speciala si sa-i stearga din nou datoriile, fara a-l intreba de sanatate pe fostul patron care-si umpluse teschereaua fara sa plateasca datoriile bugetare. Totusi, in general, efectele Ordonantei 40 s-au facut simtite prin recuperarea a 17.000 miliarde de lei de la datornici numai in prima parte a anului 2003. Problema era ca se apropia anul electoral si clientii politici nu se mai simteau datori si fata de artizanii ordonantei. Astfel ca, de la 1 decembrie 2003, Tanasescu&Co. a decis anularea Ordonantei 40, in pofida recomandarilor UE, FMI si Bancii Mondiale de a o mentine in vigoare. "Timp de doi ani cat a functionat ordonanta, societatile care doreau sa beneficieze de esalonari au avut suficient timp sa ceara acest lucru", declara senin ministrul Finantelor, spunand ca piata nu-l forteaza sa revina la sistemul de esalonare a datoriilor si ca o revenire ar contraveni principiului de transparenta si predictibilitate al Codului Fiscal. "Nu am nici o apasare din acest punct de vedere", spunea Mihai Tanasescu, in timp ce datorii de mii de miliarde ale societatilor din minerit si CFR erau sterse la sfarsitul anului trecut, tot pe sest, prin rectificarea bugetara. Cand se parea ca s-a revenit la legea bunului plac de pe vremea guvernarii CDR-iste, ministrul Finantelor iese la rampa cu o declaratie fara drept de apel: "Incepand cu 1 ianuarie 2004, cat timp voi fi eu ministru, NU se va mai face nici o stergere de datorii!". Numai ca fie nu am aflat inca de demisia ministrului Tanasescu, fie cuvantarile sale nu valoreaza doi bani, pentru ca acelasi SNTR a fost "iertat" in urma cu cateva zile, tot printr-o ordonanta speciala, de datoriile pe care le are. Ce mai conteaza ca Niculaie vrea sa-si vanda acum pachetul de actiuni la SNTR-ul curat si "uscat" cu vreo 9 milioane de dolari; gaura in buget va fi acoperita de la cei care isi platesc toate darile. Si daca nu putem reduce impozitele, e vina economiei care inca nu "s-a maturizat".