De ce românii țin cu dinții de prețul locuințelor: „Umflă prețurile după ureche, la apartamentele care stau goale cu lunile”
0Prețul locuințelor din România a crescut continuu în ultimii ani, iar proprietarii care le scot la vânzare nu se grăbesc să negocieze pentru ofertele primite. Pentru mulți români, costul tot mai mare al imobiliarelor a devenit un paradox.
În România, sunt construite peste 9,7 milioane de locuințe, arată rapoartele recente ale Institutului Național de Statistică. Însă cel puțin un milion dintre acestea au rămas neocupate, potrivit unor statistici.
Prețurile locuințelor, în creștere
Cele mai multe, peste 200.000 - conform unor estimări, sunt în Capitală, însă alte mii de apartamente, garsoniere și case nelocuite se găsesc în toate marile orașe.
În majoritatea orașelor mici și a comunelor din România, depopularea este mai vizibilă, declinul demografic fiind mai accentuat în raport cu numărul de locuitori, iar vechile blocuri muncitorești și casele bătrânești, pustii de mai mulți ani, ies mai repede în evidență în peisajul provincial.
Cele mai recente rapoarte publicate de Comisia Europeană, prin site-ul de statistică Eurostat, arată că prețul locuințelor din România a fost în continuă creștere în ultimii 15 ani. În perioada 2010–2024, acestea au crescut cu 55,4 la sută, în timp ce chiriile din România au înregistrat o creștere de 26,7 la sută.
Raportul Oficiului de Statistică al Uniunii Europene evidențiază o tendință de creștere semnificativă a prețurilor locuințelor în România, însă, în comparație cu state precum Estonia și Ungaria, unde prețurile imobiliarelor s-au triplat, evoluția lor este mai lentă în țara noastră.
În trimestrul IV al anului 2024, prețurile locuințelor au crescut cu 4 la sută în România, arată același raport Eurostat.
Prețuri prea mari pentru numeroși români
Achiziția unei locuințe se numără printre deciziile cărora românii le acordă o atenție ridicată, iar prețul în creștere al acestora a devenit adesea un motiv de nemulțumire.
Numeroși români s-au plâns pe rețelele sociale de paradoxul de pe piața imobiliarelor, unde costurile au crescut de la an la an, chiar dacă majoritatea orașelor și comunelor din România au o populație în scădere și o piață a construcțiilor stagnantă. Un localnic nemulțumit de evoluția pieței imobiliare din orașul său unde cumpărătorii nu se grăbesc să achite prețurile cerute de proprietari, i-a provocat pe români să relateze cum văd acest paradox.
„De ce nu scad prețurile dacă nu cumpără nimeni? În orașul meu, și nu doar aici, prețurile au crescut aberant și nejustificat. Ca orice cumpărător de bună credință, refuz să mă las păcălit. Văd zilnic cum proprietarii și agențiile umflă prețurile după ureche și țin apartamentele goale cu lunile. Da, e cerere, dar nu la prețurile astea absurde. De ce nu le ajustează la un nivel rezonabil pe metru pătrat?”, întreabă utilizatorul Reddit.
Explicațiile românilor pentru creșterea prețurilor la imobiliare
Numeroși români au încercat să explice situația „bulei imobiliare” reclamată de autorul postării, arătând de ce este convenabil pentru proprietarii locuințelor scoase la vânzare să mențină prețurile ridicate.
„Dacă apartamentul e închiriat, nu este nicio grabă pentru proprietar. Piața imobiliară are un trend ascendent pe termen lung. Dacă nu are datorii sau alte urgențe, nu are niciun motiv să scadă din preț”, crede un român.
Alții se arată mai nemulțumiți de ofertele imobiliare, acuzându-i pe vânzători că țin prea mult la preț.
„În mintea lor, dacă pot vinde mai scump mai târziu, de ce să vândă mai ieftin acum? Nu pierd nimic. Dacă ar fi vorba de cineva care vrea să plece din țară sau să-și ia o locuință mai mare pentru familie, ar negocia. Dar așa, așteaptă”, scrie un român pe Reddit.
Prețurile sunt ridicate artificial, crede alt român.
„Nimic nu justifică faptul că apartamentul pe care l-am cumpărat acum nouă ani cu 42.500 de euro valorează acum, teoretic, 80.000 de euro. Iar alții cer și 120.000 de euro pe două camere nerenovate, cât o casă nouă la periferie”, adaugă acesta.
„Eu am salariu net de 2.000 de euro, dar refuz să cumpăr o cameră la preț de casă. Nu e vorba că n-am bani, ci că nu vreau să-i arunc”, completează alt internaut.
Unii români acuză faptul că proprietarii de locuințe au așteptări nerealiste de la clienți.
„Toți au auzit de nea Gigi care a vândut cu 115.000 de euro un apartament nerenovat cu pereți crăpați și acum toți stau și așteaptă fraierul cu banii jos”, afirmă un român.
Alți români dețin mai multe locuințe, cumpărate ca investiții, pe care le țin goale ori le dau în chirie, la negru, așteptând să profite de creșterea prețurilor, arată un alt comentator.
„Au multe apartamente sau garsoniere, le-au cumpărat exact pentru asta: investiții. Le închiriază sau le țin degeaba pentru copii, ori plănuiesc să le vândă când mai crește piața. Și bula asta nu se sparge. Știu pe cineva în Drobeta Turnu Severin, care muncește în Italia ca zidar și cumpără apartamente în oraș. Are șase deocamdată, dar mai cumpără unul la fiecare 2–3 ani. Unele sunt închiriate, altele stau nefolosite. Așa înțelege românul – din păcate adesea needucat financiar – noțiunea de investiție”, adaugă acesta.
„Unii preferă să le țină nevândute, decât să le dea mai ieftin decât au visat”, spune alt român.
Piața imobiliară se îndreaptă către absurd, comentează un at român.
„Site-urile sunt pline de apartamente listate cu prețuri absurde. Ăla care cere 110.000 de euro pe un apartament nerenovat se bazează pe precedentul care s-a dat cu 95.000, dar ăla era renovat complet”, afirmă un alt român.
Unii români cred că impozitele sunt convenabile
Unii români cred că impozitele convenabile pe locuințe îi determină pe proprietari să nu se grăbească să scadă prețul de vânzare a acestora.
„Este ieftin să le ții la vânzare. Impozitul e derizoriu. Dacă ar trebui să plătești 2-3.000 de euro anual, ai vedea cum ar scădea prețurile peste noapte”, crede unul dintre ei.
Alt român povestește că deține un teren de 3.000 de metri pătrați pe care l-a pus în vânzare de doi ani.
„Am cerut 30.000 de euro, dar nimeni nu vrea să dea mai mult de 15.000 de euro. Și știți de ce nu îl vând? Pentru că impozitul este 75 de lei pe an. Chiar dacă îl țin 30 de ani și-l vând după, tot ies mai bine”, scrie acesta.
Dacă statul ar mări impozitele pe terenuri și clădiri nelocuite, s-ar mișca lucrurile, este de părere alt român.
„Este ridicol să ai un impozit de 30 de euro pe an la un apartament listat cu 200.000 de euro”, adaugă acesta.
Alți români susțin că sunt de acord cu impozite progresive în funcție de numărul de proprietăți.
„Ai o locuință? OK. Ai patru, toate goale? Plătești serios”, scrie unul dintre aceștia.
Piața imobiliarelor profitabilă pentru proprietari
Niciun proprietar nu scade din preț, atât timp cât există cerere, explică alt român.
„Atâta timp cât băncile oferă credite, locuințele se vor vinde. Iar dacă există cerere, dezvoltatorii nu sunt naivi să facă reduceri. Ce observ tot mai des este că, în loc să scadă prețul, unii aleg să mobileze bucătăria sau să amenajeze curtea, un bonus ca să atragă cumpărători”, spune acesta.
În România, creșterea prețurilor imobiliarelor este încurajată de oferta celor care consideră locuințele investiții stabile. Românii care muncesc în afara țării sunt principalii clienți ai locuințelor vândute la prețuri tot mai mari, crede un alt internaut.
„Degeaba vă plângeți. Alții trag tare în afară, vin cu avansul și cumpără. Voi stați și vă uitați pe telefon cum cresc prețurile”, scrie acesta.
Presiunea pe piața imobiliarelor este mai mare pe cumpărători, este de părere alt român.
„Un motiv clar pentru care nu scad este faptul că se vând. Poate nu la viteza dorită, dar se vând. Și nu sunt perisabile – nu au termen de expirare. Presiunea e mai degrabă pe cumpărător, care se teme că peste cinci luni va plăti mai mult”, afirmă acesta.
Lumea nu înțelege că piața imobiliară nu este o piață lichidă, adaugă alt internaut.
„Sunt mii și zeci de mii de locuințe scoase la vânzare în fiecare oraș mare din lume. Unele se vând în câteva săptămâni, altele în luni sau chiar în ani. În mintea unora, apartamentele ar trebui să se vândă ca legumele: rapid, pe loc, cu prețul flexibil. Dar nici măcar la piață, la finalul zilei, marfa care expiră nu e dată pe jumătate de preț – unii vânzători preferă s-o arunce, decât să o dea în pierdere”, concluzionează acesta.
Se încarcă comentariile...
