Singurul motiv pentru care există „Cartea de la ora 5“ cu Dan C. Mihăilescu

„Cartea de la ora 5“ este o emisiune în care Dan Mihăilescu vorbeşte în câteva minute despre o carte. Emisiunea e susţinută de un mare magazin online şi nu trebuie să vândă acum. Sau vreodată. Are un cu totul alt rost pe lume.

„Dan C. Mihăilescu va putea fi văzut în fiecare zi, pe site-ul carteadelaora5.ro. Aici va continua emisiunea «Omul care aduce cartea», care l-a făcut îndrăgit de cele mai diverse categorii sociale. Emisiunea va fi zilnică şi va putea fi vizionată exclusiv online“, scria „Adevărul“ în ziua în care a fost făcut anunţul. Pe site există un logo al magazinului, dar fără link activ, iar la secţiunea „Întâlnire cu voi“ afli că cele două entităţi au o legătură mai strânsă.

Emisiunea a înregistrat vizualizări foarte bune pe Facebook, mai slab pe YouTube, dar pentru ceea ce reprezintă Dan Mihăilescu, cărţile sale şi această idee, este importantă o anecdotă pe care am auzit-o de la critic.

Să fi fost acum doi-trei ani un eveniment organizat într-o grădină-cafenea din Capitală. Acolo a redat ceea ce i-ar fi spus Adrian Sârbu când l-a angajat. L-a adus la PROTV pe un salariu foarte mare, faţă de ce avea criticul la „Cotidianul“, şi asta l-a mirat, întrebând dacă nu cumva e prea mult. Era şi bâlbâit, deloc potrivit pentru „sticlă“, atipic faţă de ceea ce însemna televiziunea.

„Te plătesc pentru ceea ce ştii, nu pentru ceea ce faci“, ar fi zis Sârbu, cerând pentru emisiunea aceasta cel mai bun dintre critici. Între timp, emisiunea aceea şi omul ei au devenit mărci, iar Dan C. Mihăilescu un om cu o oarecare notorietate. Asta plăteşte, începând din 1 februarie, cel mai mare magazin online din România. Îi plăteşte timpul şi cunoştinţele.

Oamenii sunt ipocriţi şi îţi vor spune cotinuu că sorb fiecare vorbă a lui Dan Mihăilescu, chiar dacă realitatea e alta.

Emisiunea pe TV se bucura de un rating bun, pentru că venea după un matinal bun. Pur şi simplu era prea scurtă ca oamenii să schimbe canalul şi dacă tot pornea, de ce să nu afli şi ceva nou. Criticul, cu bune şi rele, cu limbaj pompos şi jocuri de cuvinte bune, rămâne un om care, dintre intelectuali, se bucură de simpatie din partea publicului.

Ovidiu Eftimie scrie pe blogul său că sunt prea mulţi preţioşi în cultură şi, de prea multe ori, nu-şi văd dimensiunea reală a importanţei. Textul e lung, ar trebui să-l citeşti, dar ce-i relevant pentru Dan Mihăilescu se regăseşte în următorul fragment. „Toţi mediocrii ăştia autosuficienţi şi glorioşi nu pot să-şi dea seama cum unul ca Dan Alexe, pe care l-am putea pune în categoria intelectuali, este mai citit decât 15 reviste literare la un loc. Răspunsul, simplu, e că ştie să scrie. Deşi cunoaşte foarte multe cuvinte în română, ba chiar şi mai multe în albaneză şi farsi, individul nu abuzează de ele, este foarte citibil“.

Eftimie îl critică pe Mihăilescu, deoarece ar adopta un discurs mult prea pretenţios. Da, se poate să fie aşa, dar este bâlbâit şi asta îl face mai uman. Aşa cum programul „Ştirile de la ora 5“ le-a dat românilor un motiv să se simtă superiori, „Cartea de la ora 5“ le dă un motiv să se simtă intelectuali. Dau like, share, ba chiar comentează şi recomandă prietenilor. Oamenii citesc sau nu ce recomandă Dan Mihăilescu, este irelevant. Ce contează e că ambele tabere se mint reciproc, iar la final fiecare îşi creşte un capital de imagine.

Cristina Bazavan susţine că la cumpărătorul şi cititorul din ea funcţionează reţeta criticului de carte televizat. „Am un motiv de mare bucurie că domnul Dan C. Mihăilescu continuă cronicile de cărţi: e singurul critic care face accesibilă şi umană orice carte, oricât de grea ar fi, şi ştie să explice într-un limbaj spumos, sofisticat, dar fără să te încurce în neologisme, esenţa unei cărţi. O face într-un asemenea fel încât îţi doreşti să cumperi cartea respectivă“.

Fie cum o fi, dar nu este în niciun sens adevărat că oamenii nu mai citesc.

Fie că oamenii vor alege texte filosofice grele, fie că vor prefera anecdote de pe social media ori cărţi uşurele de tipul „50 shades of grey“, n-a fost nicicând un moment mai bun pentru lectură. Internetul e plin de texte, de bloguri, de romancieri care publică electronic, gratuit, sărac sau bogat. Să-ţi mai spun că magazinul care îl plăteşte pe Mihăilescu are 74 de cărţi cu Arsenie Boca, toate în stoc? Nu mai trebuie să-ţi spun. Între acestea, „Cartea...“ vine ca un delimitator în mintea oamenilor între ce-i citibil şi ce nu. Şi a început cum încep toate proiectele ambiţioase pe online: cu un subiect „tare“ - prezentarea cărţii „Solenoid“ de Mircea Cărtărescu.

Între terţii care analizează, Orlando Nicoară 19 miliarde pe WhatsApp şi încă nu se grăbeşte să le monetizeze cu sute de reclame.

La fel, acest magazin plăteşte un critic, unul-doi cameramani, un producător, un om de social media şi alţi unul-trei angajaţi pentru a susţine ceva ce în timp îi poate întoarce: vânzări de cărţi, popularitate în anumite cercuri, o imagine bună, rădăcini într-o nişă. Poate avea succes sau poate eşua într-un an, dar atunci când ai bani şi nu investeşti în proiecte s-ar putea să te trezeşti într-o zi că vaca de muls nu mai are lapte şi nici viţei nu ai oprit.