Horea Pop, „căutătorul“ de comori dacice

Ca arheolog la muzeul din Zalău, Horea Pop a descoperit o serie de tezaure dacice. El spune că zona Depresiunii Şimleului are cea mai mare densitate de tezaure dacice din ţară, chiar mai mare decât cea din Munţii Orăştiei.

A fost pasionat de arheologie de când era mic. În clasa a VII-a şi-a făcut o colecţie de cioburi, printre care unele erau dacice. A avut şi norocul să trăiască la Şimleu Silvaniei, zonă foarte bogată în situri arheologice, Măgura Şimleului fiind cunoscută la ora actuală ca fiind cel mai important sit dacic din nord-vestul României.

„Virusat“ de tatăl său

Horea colecţiona cioburile pe care le găsea pe Dealul Cetăţii sau prin Castelul Bathory, activitate pentru care a primit, la vremea respectivă, distincţia Meritul Pioneresc, în clasa a VIII-a. „Unii spuneau că am primit această distincţie pentru că eram fiul primarului, dar nu este aşa“, povesteşte, amuzat, arheologul. „Dar eu cred ca a fost mâna regretatului Alexandru V. Matei şi a profesorului de istorie Aurel Chituc, de asemenea dispărut dintre noi”, mai spune el.
„Tatăl meu, Ioan Pop, era pasionat de istorie, de la el am luat virusul. În 1978, regretatul Alexandru Matei, fostul director al muzeului, săpa la Şimleu şi venea destul de des pe la ai mei. A vrut să-mi vadă colecţia de cioburi. O ţineam în coteţul porcilor dezafectat”, povesteşte Horea.

Doctorat despre dacii care au trăit aici

Aşa că s-a dus la Facultatea de Istorie din Cluj în anul 1986, iar la Muzeul din Zalău a ajuns după absolvire, în 1991. Doctoratul, despre dacii sălăjeni, l-a susţinut în anul 2000. „Am fost ultima generaţie care a terminat cu repartiţie. Am fost repartizat ca profesor de istorie la Săcueni Bihor, dar pentru că la muzeul din Zalău era nevoie de un arheolog, am ajuns să lucrez la instituţia sălăjeană, cu o întrerupere de trei ani (1994-1997) la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei  din Cluj. ”
Horea povesteşte, cu o oarecare dezamăgire că, de când arheologii muzeului sunt nevoiţi să aducă venituri la bugetul instituţiei, o bună parte din activitate se desfăşoară pe aşa numitele şantiere de salvare, în detrimentul cercetării propriu-zise, sistematice, cu bătaie lungă. Dar totuşi, există o constantă în cercetare, şi anume două situri importante în Sălaj: Porolissumul şi Măgura Şimleului. „Dosarul de evaluare al acestor situri este suficient de consistent încât să primim finanţare de la Ministerul Culturii în fiecare an, ca să avem continuitate. E adevărat că banii nu sunt suficienţi  şi se simte nevoia unor suplimentări. Pe Măgura Şimleului apar mereu tot felul de descoperiri spectaculoase, care vor face obiectul unor monografii de sit pe epoci diferite”, spune Horea.
El precizează că descoperirile respective nu schimbă fundamental informaţiile pe care le avem, ci doar îmbogăţesc imaginea despre civilizaţia dacică din nord-vest şi subliniază importanţa strategică şi economică a zonei, ca important centru de putere al Daciei de la Burebista la Decebal .

Ce îi place.

Să mănânce. „Nu se vede?”, glumeşte el. Îi place să gătească, dar şi să spele vasele, activitate care-l relaxează. Apreciază fair-play-ul, corectitudinea şi onestitatea. În prietenie, apreciază fidelitatea. „Prietenia este o noţiune atât de profundă, încât e foarte greu să-i etichetezi pe mulţi ca prieteni.” În ceea ce priveşte latura ştiinţifică, îi place o anume rigoare. „Eu sunt un pic prea meticulos şi fiind aşa, ajung să devin mai puţin productiv în ce priveşte redactarea articolelor şi monografiilor.” Îi place liniştea, dar  şi muzica bună.

Ce nu îi place.

Urăşte ipocriţii şi falsa pudoare, iar în ziua de azi, impostura în cultură. Nu-i place să fie înregimentat, de aceea s-a ţinut departe de politică. Dezordinea îl destabilizează şi-i provoacă disconfort psihic. Nu suportă răutăţile gratuite.

Întrebări şi răspunsuri.

Câte tezaure dacice s-au descoperit până acum în zona Sălajului?
H.P.: Sunt cunoscute 23 pe teritoriul Sălajului, descoperite în ultimii 150 de ani. L-am găsit pe ultimul în 2009: 20 de monede. Alexandru Matei găsise două, la Cehei şi la Cuceu şi pariasem că eu voi gasi mai multe. Chiar în timpul Congresului Limes de la Zalău, din 1997, am descoperit  un mic tezaur format din 54 de monede romane într-un atelier metalurgic dacic de la Şimleu. Un cercetător austriac, prezent la congres, chiar a scris într-o revistă că românii au ajuns să regizeze acest lucru. Dar era primul meu tezaur descoperit. Apoi au mai urmat patru.

Dacă sunt atâtea comori pe teritoriul Sălajului, au apărut şi căutătorii de comori?
H.P.: Da, sunt. Am avut dovezi de braconaj arheologic. Fenomenul nu este la scara celui din Munţii Orăştiei, deoarece zona noastră nu e atât de cunoscută de braconieri şi nici amploarea descoperirilor nu se poate compara cu zona capitalei Daciei preromane.

Profil.
Născut. 20 noiembrie 1965, Şimleu Silvaniei
Studii. Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Cluj Napoca
Familie. Căsătorit, are o fetiţă