Târgu-Jiu: Luptă împotriva discriminării

Toată viaţa a fost o luptătoare. Nicolae Stoica s-a năcut cu tetrapareză spastică şi a fost dependentă de scaunul cu rotile până la vârsta majoratului, când a reuşit să învingă boala şi să meargă pe propriile picioare.

Dă dovadă de o iscusinţă ieşită din comun. Nicolae Stoica diferite obiecte artizanale: săculeţi pentru bijuterii, lumânări decorative, plăsuţe pentru cadouri, felicitări şi tablouri decorative.  „Fiecare lucru manual pe care îl realizez reprezintă un amalgam de sentimente. Persoana care l-a creat simţea ceva în momentul în care l-a făcut“, ne relatează Nicoleta. Modalitatea de confecţionare a obiectelor artizanale a deprins-o la un curs decoraţiuni la care este înscrisă: „Tablourile decorative am învăţat să le realizez la un curs la care sunt înscrisă. Este un curs de artă decorativă oganizat de Şcoala Populară de Artă, în parteneriat cu Palatul Copiilor şi o fundaţie“. O expoziţie cu obiectele realizate de Nicoleta a avut loc chiar în incinta Clubului pentru persoane cu handicap, de Ziua Internaţională Împotriva Discriminării Persoanele cu Handicap, care a fost marcată pe 5 mai.

Asigură funcţionarea clubului

Nicoleta Soica lucrează în cadrul Clubului pentru persoanele cu handicap din Târgu-Jiu. În ciuda handicapului de care suferă şi a faptului că se deplasează cu dificultate, ea se ocupă de bunul mers al unităţii. „Mă ocup de problemele de secretariat, partea de terapie ocupaţională, cursurile de predarea calculatorului. Eu sunt, momentan, persoana care asigură funcţionarea clubului în cele opt ore program pe zi. Alături de mine sunt şi mulţi voluntari. Prin intermediul acestui club, sper ca lumea să perceapă că persoanele cu dizabilităţi au aptitudini şi dorinţe, la fel ca toate celelalte categorii sociale şi, în acest fel, scopul meu este ca lucrurile să se mişte în sprijinul persoanelor cu handicap. Mă gândesc aici la respectarea principiului de egalitate de şanse şi la accesibilităţi. Îmi doresc să văd că şi autorităţile sunt puţin mai atente la nevoile persoanelor cu dizabilităţi“, ne mărturiseşte Nicoleta.

S-a luptat cu boala

Niciodată nu s-a dat bătută „La şase luni s-a depistat boala şi atunci a început lupta. Nu a fost uşor. Am început un parcurs de viaţă normal în momentul în care am renunţat la căruciorul cu rotile, care a fost a doua minune din viaţa mea. Nu credeam că o să fiu aşa de independentă. Am fost susţinută. Am şi căzut, dar m-am ridicat şi am mers înainte. Până atunci, mă deplasam foarte greu. La vârsta la care alţi copii se jucau, eu eram prin centrele de recuperare. Am urmat un program în acest sens până la vârsta de 12 ani, după care a urmat o perioadă grea în privinţa sănătăţii şi am fost nevoită să renunţ la studii, pentru că prioritatea principală era sănătatea mea. Avea multe stări de rău şi la recuperare stăteam şase luni pe an, astfel că nu puteam să merg şi la şcoală“. Nicoleta îşi doreşte să urmeze o facultate de asistenţă socială pentru că simte că menirea ei este să-i ajute pe oamenii cu probleme. „Mă gândesc să mă orientez sopre centre universitare mari, pentru că ideea mea este să mă pregătesc cât mai bine pentru a ajuta cât mai eficient tânărul cu handicap. Ştiu, din propria experienţă, că oamenii cu dizabilităţi au nevoie de ajutor“, ne mărturiseşte Nicoleta.