Cât ne protejează vaccinul. Epidemiolog: „E dovedit că cea mai eficientă formă de prevenire a bolilor transmisibile e vaccinarea“
0
După un adevărat val de opinii antivaccinare, apariţia cazurilor de deces din cauza unor boli prevenibile repune în discuţie importanţa imunizării. De ce să ne vaccinăm şi când să o facem este tema discuţiei cu epidemiologul Cătălin Pătru.
După ani buni de acalmie, efectele nocive ale scăderii ratei de vaccinare încep să se manifeste. Decesele cauzate de rujeolă, consemnate în ultima perioadă, ne fac, fie şi mai târziu, să ne gândim serios la imunizare. Guvernul pregăteşte chiar o nouă lege a vaccinării, discuţiile pe tema imunizării împotriva diverselor boli se reaprind. Cât de important este să ne vaccinăm şi mai ales când am încercat să aflăm de la epidemiologul Cătălin Pătru.
„E dovedit statistic, cu argumente care ţin de medicina bazată pe dovezi, că cea mai eficientă formă de prevenire a bolilor transmisibile este vaccinarea. Trebuie făcută însă diferenţa între bolile transmisibile prevenibile prin vaccinare şi cele la care cel puţin momentan nu se poate face vaccinarea, cum este, de exemplu, hepatita virală C“, spune medicul.
Tipuri de vaccin
„Este important ca vaccinarea să se înceapă de la vârsta copilăriei, pentru că atunci este perioada în care nou-născutul, sugărelul, intră în contact cu majoritatea alergenilor. Sunt anumite afecţiuni la care se recomandă vaccinarea până la o anumită vârstă. Spre exemplu, pentru rotavirus imunizarea se face până la 2 ani, pentru pneumococic - până la 3 ani pentru toţi copiii, apoi pe categorii de riscuri etc.
Există afecţiuni la care prin vaccinare se obţine imunitate permanentă – varicela, rujeola, rubeola – vaccinul ăsta ROR de care tot vorbim în ultima perioadă şi care oferă o imunitate ca şi cum am fi trecut prin boală, există altele care oferă imunitate pentru o anumită perioadă şi se recomandă retestarea la vârsta de adult, aşa cum este cazul hepatiticului B şi există imunizarea sezonieră – asta pentru că virusul gripal are extrem de multe tipuri, un vaccin protejează împotriva unui tip de virus . Există câteva sute, poate mii de tulpini gripale. Statistic, Organizaţia Mondială a Sănătăţii stabileşte primele trei tipuri care au cele mai multe şanse să circule în sezonul respectiv. În sezonul următor se stabilesc alte tulpini şi aşa mai departe“, explică medicul epidemiolog.
Când se impune revaccinarea
Nu toate vaccinurile oferă imunitate permanentă împotriva bolilor. Organismul are nevoie de „reatenţionări“ pentru a menţine treaz sistemul de apărare, iar atunci se intervine cu noi doze, numite rapel. „Există anumite vaccinuri la care schema de vaccinare implică doze numite rapel, care practic fac apel la memoria imună a sistemului de apărare. Să luăm exemplul ATPA. Este un fel de stimul pe care-l dai organismului să-ţi producă într-un timp scurt o cantitate mare de anticorpi. În memoria imună a organismului rămâne informaţia agentului patogen, iar rapelul îţi asigură răspunsul într-un timp scurt şi cu amplitudine protectoare rapidă. Acel ATPA este practic un rapel, nu este un vaccin. Eşti vaccinat antitetanos, că ai făcut DTP în copilărie. ATPA este un „boost“, un rapel. Fără rapel, nu se va obţine răspunsul imun atât de uşor şi rişti să faci boala. Infecţia, dacă devine sistemică, nu se mai poate trata“, spune medicul.
Revaccinarea nu este, însă, recomandat să se facă, în astfel de cazuri cel puţin, „preventiv“, pentru că, explică specialistul, „nu e util, boostul“ ăsta te ţine un timp, organismul nu are nevoie de şuturi în sistemul imun“. Oricum, în cazul unei plăgi cu risc, practica din spital impune vaccinarea. „Dacă în ultimii 5 ani este vaccinat, nu-i faci ATPA. Îl întrebi pe pacient, însă probabilitatea să-ţi răspundă cu fidelitate este foarte mică, aşa că îi administrezi un rapel. La cei nevaccinaţi institui oricum şi seroterapie, există un întreg protocol“, spune epidemiologul.
Când apare eşecul terapeutic
O greşeală pe care pacienţii o fac frecvent, explică epidemiologul, este aceea de a nu respecta schema de vaccinare. Este cazul vaccinurilor care necesită rapel, or administrarea doar a unei părţi din dozele necesare produce un răspuns insuficient al organismului sau poate chiar complica situaţia.
„Cele mai importante lucruri ar fi acestea: să ne vaccinăm în copilărie şi să respectăm calendarul de vaccinare, pentru că sunt frecvente cazurile de eşec terapeutic. Mulţi consideră că s-au vaccinat, dar nu au făcut cele trei doze şi un rapel – vorbim de rujeolă, rubeolă - pentru că trebuie făcute schemele corecte. Efectul este acesta: nu se instalează imunitatea, nu se instalează cu amplitudinea necesară de a duce anticorpii la un nivel protector. Asta pentru că prima doză prezintă antigenul organismului, la a doua – antigenul îl recunoaşte, îl trece în memoria imună şi determină o primă serie de anticorpi, a treia de-abia îţi oferă titru protector, sau a patra, dar de regulă la a treia se instalează.
Cu vaccinul antirabic avem de asemenea o mare problemă, pentru că impune cinci doze. Avem cazuri în care vin oamenii la început extrem de alarmaţi, de speriaţi, nu mai ştiu ce să facă. Şi pacienţii noştri - ţine de educaţia sanitară - fac prima, a doua doză, şi dacă nu a murit câinele, nu a murit nimeni, renunţă, nu continuă, conform schemei, la 7, 14, 21 şi 28 de zile. Nu înţeleg un lucru simplu: data viitoare când te muşcă iar câinele, te ia de la început cu vaccinarea. Şi sistemului imun e bine să nu-i dai semnale din astea. Se epuizează capacitatea de răspuns, dacă eu vin şi vaccinez incomplet cu un vaccin, cu încă unul, cu încă unul“, atrage atenţia epidemiologul.
Vaccinuri în afara calendarului obligatoriu
Dacă, au stabilit medicii, administrarea vaccinului în copilărie ne fereşte de probleme mari pe tot parcursul vieţii, şi în viaţa de adult putem stimula organismul să răspundă altor provocări, în ideea de a ne feri de complicaţiile unei boli. Este cazul administrării vaccinului HPV, care, în special femeilor, le este util pentru prevenirea dezvoltării anumitor tulpini responsabile de cancerele de col uterin. De asemenea, vaccinul pneumococic (introdus, teoretic, în calendarul de vaccinări cu ani în urnă pentru copii, însă pentru are până acum nu s-au alocat fonduri) se impune şi în cazul adulţilor care suferă de diabet, de astm bronşic sau au suferit o splenectomie.
Alte vaccinuri se fac în anumite situaţii, cum este cazul vaccinului hepatitic A, recomandat după indundaţii, pentru a preveni izbucnirea unor epidemii. La plecarea într-o zonă de pe glob unde încă sunt prezente anumite boli străine spaţiului nostru geografic se impune de asemenea vaccinarea conform schemelor specifice de vaccinare etc.
De ce ne împotrivim vaccinării
Deşi argumentele pro-vaccin par logice, inclusiv forma vaccinurilor actuale fiind un plus comparativ cu perioada începuturilor, când vaccinarea însemna inocularea de agenţi patogeni vii atenuaţi, riscul de a face boala fiind mult mai mare în cazul unui sistem imun deficitar, când forma de prezentare nu era în doze unice etc., rezistenţa la vaccinare pare în continuă creştere. Specialiştii îşi explică, întrucâtva, ce se întâmplă.
„Se murea frecvent de boli, rămâneau invalizi în urma poliomielitei, mai vedeai pe câte cineva târând un picior după el şi te speria gândul ăsta. Acum, n-ai mai văzut morţi de difterie, nu ştii ce înseamnă să se moară de difterie. Variola a omorât milioane şi milioane de oameni şi am eradicat-o. Nu mai percepem riscul real pentru că ne-am născut într-o societate unde bolile astea apar sporadic sau formele, tot datorită vaccinării, sunt atenuate. Trebuie spus că vaccinarea nu înseamnă neapărat absenţa bolii, dar înseamnă trecerea prin boală cu formă uşoară, cu o durată mai scurtă a evoluţie bolii şi cu un risc de apariţie a complicaţiilor mult mai redus“, argumentează epidemiologul Cătălin Pătru.
De ce nu mai răspunde organismul la antibiotice. Medic: „Ne tratăm după ureche şi renunţăm după doar două-trei zile, când ne simţim mai bine“
Se încarcă comentariile...
