Cine este salvamontistul sibian ucis de o avalanșă la Bâlea Lac. Declarațiile sale din urmă cu șase ani VIDEO
0Un bărbat de 33 de ani a murit vineri, 16 februarie, în urma unei avalanșe în Făgăraș. Era salvator montan în cadrul Salvamont Sibiu, iar când s-a produs tragedia se afla la Bâlea Lac în timpul său liber.
Paul Pogo Popescu era un împătimit al muntelui și al sporturilor extreme, fiind cunoscut printre cei mai buni freerideri din România. A murit făcând ceea ce iubea cel mai mult - „călărind” pentru ultima dată un „val de zăpadă”, de această dată mult prea mare și prea puternic pentru a-l putea controla.
Într-un interviu acordat platformei „RedBull”, în urmă cu aproximativ șase ani, salvamontismul povestea cum a început pasiunea sa încă din copilărie, de la o vârstă extrem de fragedă, pe când avea doar trei ani și încă locuia în Franța. Iar anul trecut avea să realizeze un documentar cu renumiți vloggeri - schiori din Olanda - autorii canalului de YouTube „Hidden Faces” pe care i-a invitat la Bâlea Lac pentru a le împărtăși și demonstra imensa pasiune pe care o avea..
„Pogo - The Hidden Faces of Romania” s-a bucurat de foarte multe aprecieri și a devenit rapid viral, fiind postat la finele anului trecut.
Vineri, 16 februarie, Făgărașul și-a cerut din nou tributul în vieți omenești, chiar dacă de această dată era vorba despre un profesionist, un om experimentat care îi cunoștea secretele, fiind prins și în trecut de o avalanșă și care știa și despre avertizările din ultima săptămână despre pericolul din Meridionali.
„Victima a suferit leziuni incompatibile cu viața din cauza impactului cu stâncile peste care a fost aruncat”, aveau să menționeze salvamontiștii sibieni despre cum și-a găsit sfârșitul colegul lor.
„Povestea unuia dintre cei mai autentici «soulskiers»”
Schiorii olandezi Loïc Isliker și Paul de Groot s-au aventurat în România, mânați de curiozitatea față de dragostea neclintită a unui schior local pentru munții săi - Paul Popescu, cel căruia prietenii îi spuneau „Pogo” sau „Paulică”. Călătoria le-a depășit așteptările dezvăluindu-le că magia munților nu constă doar în schi, ci și în conexiunile umane pe care le formează, după cum aveau să recunoască aceștia ulterior în descrierea la postarea pe YouTube.
Chiar înainte de difuzarea documentarului în premieră, în online, într-o postare pe contul său de Instagram, Paul de Groot avea să dezvăluie ce va urma: „Povestea unuia dintre cei mai autentici «soulskiers» (termen folosit pentru împătimiții schiului) pe care i-am întâlnit. Filmul „Pogo” este despre un om și munții lui. Niște munți românești sălbatici, care m-au uimit. A rulat (...) pe marele ecran din Amsterdam și va rula (...) și la München. Vestea bună este că va fi postat online (...). Abia aștept să aud ce părere aveți despre acest proiect”.
Sâmbătă, 17 februarie 2024, într-un comentariu la documentarul de pe YouTube, olandezii aveau să le dea fanilor și vestea tragică: „Cu inima grea, am aflat că Paul Popescu (Pogo) s-a stins din viață în urma unei avalanșe, pe 16-02-2024, pe „pârtia” sa preferată „Alaska” de la Bâlea Lac. Acest film poate fi văzut acum ca un tribut adus lui Pogo. Gândurile noastre se îndreaptă către familia și prietenii apropiați! Mulțumim Pogo, ne-ai inspirat pe toții și ne va fi dor de tine! Odihnește-te în pace, amice!”.
„Munții m-au făcut persoana care sunt”
„Munții m-au făcut persoana care sunt. Băieții ăștia mi-au dat atât de mult... și nu știu ce aș fi făcut fără ei. Sunt atât de multe locuri în care mi-aș mai dori să schiez...”, avea să le spună Pogo olandezilor care-i împărtășeau pasiunea pentru sporturi extreme.
A povestit și cum a aflat despre documentarele „Hidden Faces” (Fețele ascunse / nevăzute) de la un amic și, atras de ceea ce a văzut, s-a decis să prezinte realizatorilor și zona fascinantă de la Bâlea: „Sunt un om care muncește pe munte.... Acesta este locul meu de muncă... Numele văii este Bâlea și o iubesc pentru că este sălbatică și nu are pârtii de schi sau ceva asemănător, este doar sălbăticie, peste tot în jur”.
De altfel, oaspeții aveau să recunoască și ei că zona este „ireal de frumoasă”: „Suntem uimiți de munții frumoși ai României, dar suntem și mai fericiți că l-am cunoscut pe Pogo. Ne place la maximum acest tip, să-i explorăm împreună grădina din curtea casei. Să simțim iubirea și pasiunea lui pentru munți a fost ceva extraordinar, unic, mai mult decât doar schi. Conexiunea noastră cu Pogo și modul lui de viață ne-au inspirat cu adevărat”.
Cu această ocazie, salvamontistul a mărturisit și cum a scăpat cu viață, ca prin minune, dintr-o altă avalanșă: „A fost o avalanșă mare care m-a prins pe mine și pe alți trei prieteni. Am fost toți îngropați... Am avut noroc, trăim și în fiecare zi, de atunci, ne simțim norocoși”. Și a povestit și despre greutățile vieții de salvamontist.
Pe schiuri de la trei ani
În interviul acordat „RedBull”, care a și deschis o serie despre „rideri” avea să fie caracterizat drept practicantul de freeride, împătimit de schi, alpinism și munți înalți, care iubește libertatea și să fie deschizători de drumuri și rute noi.
Pasiunea i-a fost transmisă încă din copilărie prin părinți și ei la rândul lor îndrăgostiți de natură. „În Argentiere am alunecat prima oară pe schiuri, iar peste numai un an am ajuns și în Chamonix”, avea să povestească Pogo despre cum a început să câștige câteva concursuri de schi, bucurându-se mai degrabă de taberele la munte, decât de premii în sine și recunoscând onest că pentru a face performanță i-au lipsit „disciplina și talentul”.
În realitate, de fapt, nu l-a atras ideea de rutină, de a se afla mereu pe aceleași pârtii, făcând aceleași lucruri la nesfârșit, doar pentru a fi un pic mai rapid decât restul concurenților.
„Schiul pe pârtie nu era pentru mine”, avea să mai spună, dar și că a realizat că îi aducea bucurie doar sentimentul de libertate pe care i-l ofereau spațiile deschise ale munților mari.
Aventura cu schiul de competiția s-a terminat brusc după o escapadă noaptea cu doi camarazi în timpul campionatelor naționale. De altfel, legătura cu alpinismul și cu salvamontul avea să fie făcută tot prin intermediul familiei - tatăl său fiind medic la Salvamont și alpinist împătimit: „Am crescut în cadrul comunității de cățărători”.
Datorită acestui sport și-a făcut și prieteni pe viață și a doborât recorduri încă neegalate, printre cele mai memorabile experiențe fiind traseul „Tinerețe fără bătrânețe” din Peretele Uriaș al Rezervației Naturale Cheile Turzii.
„Este normal ca schiul să se îmbine cu alpinismul. E o chestie naturală, care vine de la sine”, avea să mai povestească Paul Popescu mărturisind că satisfacțiile erau de fiecare dată pe măsura angajamentului luat.
„Încă 100 de ierni îmi doresc să mă bucur și să mă întorc mereu sănătos acasă”
Paul Pogo Popescu iubea cel mai mult să facă freeride pe Făgăraș, iar de la Bâlea Lac era nelipsit.
„Încă 100 de ierni de acum încolo îmi doresc să mă bucur de fiecare zi, fie că sunt singur sau alături de cei dragi, să ajung prin munți în care nu am mai fost, să mă dau pe liniile la care visez și, la final de zi, să mă întorc mereu sănătos acasă”, mai avea să le mai împărtășească salvamontistul sibian celor de la „RedBull.com”.
Un gând pe care l-a mărturisit mai apoi și olandezilor, în documentarul care i-a fost dedicat: „Sper să trăiesc 100 de ani, să fiu sănătos și să pot schia cât mai mult, să împărtășesc aceste lucruri cu prietenii mei și să le transmit mai departe copiilor mei. Vreau să fac asta cât mai mult timp”.
Pogo a lăsat în urma lui o soție, Silvia și pe frumoasa lor fiică, Luna, rude și prieteni îndurerați, dar și nenumărate povești fabuloase, la care cei mai mulți doar pot visa.
Se încarcă comentariile...
