Superstiţii legate de luna lui Gerar. De ce să nu aruncăm cenuşa din casă şi cum să ne dăm seama dacă vom avea noroc tot anul

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În tradiţia populară, începutul de an vine şi cu o serie de superstiţii care se transmit prin viu grai. Bătrânii spun că unele sunt mai mult decât simple supersiţii, iar la momentul potrivit ritualurile se dovedesc a veni în sprijinul oamenilor care ţin cont de aceste credinţe, nu doar pentru a se feri de rău, ci şi pentru a se folosi de mesajele transmise de animale şi plante pentru a vedea cum va fi vremea tot anul.

Dintre toate manifestările spontane, obiceiurile se dovedesc a fi cele mai rezistente în timp. Acestea încifrează înţelesuri profunde şi exprimă viaţa socială a comunităţii umane. În cultura tradiţională, folcloriştii le-au clasificat în funcţie de perioada de peste an, dar şi în funcţie de cei care trebuie să le aplice, familia sau întreaga comunitate. "Orice obicei este un act de comunicare. În cultura tradiţională comunicarea între om şi natură se făcea la nivelul miturilor şi riturilor", explică etnologul Mara Puşcas.

În decursul celor 12 luni calendaristice, în funcţie de anotimpuri şi de zone, folclorul s-a îmbogăţit cu o mulţime de obiceiuri şi superstiţii de care oamenii ţin cont mai ales în zonele rurale, acolo unde bătrânii satului ştiu să şi explice semnificaţia lor, să le decodifice. În tradiţia populară fiecare lună sugerează prin numele ei o activitate din viaţa oamenilor sau o anume tradiţie. În cele mai multe cazuri, numele se identifică cu observaţii asupra stării vremii. Cel mai mare dintre fii, Ianuarie sau Gerar, era cunoscut în trecut şi sub denumirea de Genarie sau Ghenarie.  Începând din Noapte de anul Nou şi până în ultima zi a lunii ianuarie, cei care sunt superstiţioşi respectă o mulţime de obiceiuri. Folcloriştii au ajuns la concluzia că ciclul celor 12 zile care formează sărbătoarea Anului Nou este cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prilej de manifestări folclorice. 

1. De Anul Nou se deschide cerul. Se crede că cerul se deschide în Noaptea de Anul Nou de trei noi. Cerul deschizându-se îl vede numai pe acela care e bun la suflet. Bătrânii spun, conform folcloriştilor, că în ziua de azi cerul nu se mai deschide pentru că oamenii sunt prea păcătoşi. Unii spun însă că cerul se deschide doar o dată la şapte ani. Când se deschide cerul, oamenii trebuie să îi ceară Lui Dumnezeu trei lucruri şi că e bine să ceri, sănătate, noroc şi raiul. 

2. Spice peste casă. În folclorul românesc, se spune că e bine să arunci spice peste casă în ziua de anul Nou, iar seara să le strângi şi să le arunci şi în Ziua de Sfântul Ioan pentru că ele prin acest ritual se pot folosi la durere de cap şi frumuseţea pielii, pentru că e e bine să te speli cu ele. Se mai spune că grâul e bun de pus în sân la fete pentru ca acestea să aibă noroc în dragoste. 

3. Superstiţii de Sfântul Ion. Superstiţia spune că cine lucrează de Sfântul Ion va fi lovit de foc, de fiarele pădurii, de boli, iar  dacă în această zi va fi ger, vitele vor fi sănătoase peste an. Alte superstiţii: a treia zi după Bobotează să nu arunci cenuşa din vatră, că-ţi mănâncă dihorul găinile. La 16 Ianuarie este Sfântul Petre de iarnă (cel Şchiop), care deschide Anul Lupului, ce cuprinde Filipii de iarnă, Filipii de toamnă şi Sf. Andrei; este ziua cea mai importantă din Anul Lupului. Superstiţia spune că cine nu ţine această zi va fi pedepsit de divinităţile meteorologice ale miezului iernii pastorale, Fulgerătoarele, cu fulgere, tunete şi viscole, iar lupii îi vor ataca gospodăria.

4. Obiceiuri la sfinţirea casei. Când vine preotul să sfinţească de Bobotează casa se spune că trebuie ca gazda să arunce înaintea lui grăunţe de porumb pentru ca găinile din gospodărie să facă multe ouă tot anul. De asemenea se mai crede că busuiocul cu care sfinţeşte preotul a fost adus de oameni la botezul lui Hristos. Oamenii cred că de atunci e buuiocul în biserică şi preotul face agheasmă cu el. Folcloriştii au mai aflat că în unele zone se duce o creangă de busuioc la biserică pentru ca nou-născutul să fie frumos, plăcut fetelor, mai ales dacă este băiat. De asemenea, busuiocul nu se aruncă la gunoi pentru că este considerat un păcat. 

5. Să nu ai pureci peste an. Gospodina mai trebuie să ţină cont de un aspect în luna ianurie. Aceasta trebuie să măture după plecarea preotului pentru ca să nu aibă pureci peste an şi casa să îi fie curată tot anul. În Moldova se spune că pentru a nu avea pureci să nu rosteşti în ziua de Ajun cuvântul "mac" care atunci se întrebuinţează mai mult de gospodine. 

6. Peţitorii tot anul. În cartea semnată de Elena-Niculiţă voronca, intitulată "Datinile şi credinţele poporului român" se mai spune că de la Ajunul Crăciunului şi până la Bobotează să mături casa de la prag spre răsărit, spre icoane, ca să fie peţitori şi să nu îi alunge gazda. În acele două săptămâni nu se aruncă gunoiul afară din casă pentru ca femeile să aibă musafiri. 

7. Trei ierarhi. Ciclul obiceiurilor şi superstiţiilor din luna ianuarie se încheie cu Praznicul din 31 ianuarie, când credincioşii îi cinstesc pe cei Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. În această zi nu se lucrează pentru ca familia să fie ferită de nenorociri, se împart ofrande copiilor săraci, iar mamele care vor să îşi mărite fetele trebuie să se abţină de la treburile gospodăreşti.

Pe de altă parte, chiar dacă în unele zone acestea se mai păstrează chiar dacă oamenii locului se declară creştini ortodocsi, Biserica nu vede cu ochii buni aceste practici şi nu le aprobă, deoarece spun reprezentanţii bisericii au ca fundament religiile păgâne. "Încă din primele secole ale creştinismului Biserica prin glasul Sfinţilor Părinţi a condamnat superstiţiile ca pe nişte credinţe şi practici păgâne înşelătoare care-l îndepărtează pe om de Dumnezeu, de adevăr şi de mântuire. Suprestiţiile sunt credinţe şi practici greşite moştenite din lumea păgână care necunoscând adevărul lui Dumnezeu şi nici adevărurile ştiinţelor naturii şi ale vieţii au rătăcit pe oameni”, explică preotul Cristian Boloş. 

Pe acceaşi temă: 

Prigonirea copiilor vrăjitori: micuţii exorcizaţi cu voia părinţilor, abandonaţi şi excluşi din societate pentru că sunt o povară

Sarea, blestem sau binecuvântare. Cum era folosită în trecut în ritualuri sinistre de magie neagră, alături de farmece şi descântece

Superstiţii macabre. De ce refuzau doctoriile ţăranii de acum un secol: „Sunt făcute din grăsimea morţilor din spitale. Spurcăciune!”

Satu Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite