Râmnicu Vâlcea: Pastorala de Sfintele Paşti 2011 adresată de IPS Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului

Mesajul adresat preacucernicilor şi preacuvioşilor părinţi, preacuvioaselor maici, iubiţilor fii şi fiice duhovniceşti

Cu bucurie sfântă, vă întâmpinăm în această zi la finalizarea urcuşului duhovnicesc al Postului Sfintelor Paşti, cu vestea cea bună a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii asupra întunericului. Această lumină şi bucurie a Învierii străbate şi astăzi adâncul conştiinţei noastre şi ne cheamă mereu la viaţă nouă, la pace şi bună înţelegere şi la împlinirea rostului înalt pe care îl avem în lume, pentru că Învierea Domnului este izvor de bucurie şi viaţă pentru toţi credincioşii. Chemarea la lumină în noaptea de Paşti, precum şi aprinderea făcliilor din candele din sfântul altar reprezintă legătura noastră cu Hristos Cel Înviat şi dorinţa de a trăi împreună cu El, în lumina învăţăturii Sale dumnezeieşti.
Dar Fiul lui Dumnezeu a venit în lume nu doar pentru cei ce au trăit în acel timp şi s-au bucurat de împlinirea cererilor lor. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, Acelşi (Evrei XIII, 8) a venit ca să aducă lumina unei învăţături noi; să alungeîntunericul păcatului şi să călăuzească viaţa celor ce seîndreaptă în El spre lumina cea neînserată a vieţii. Eu lumină am venit în lume, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric (Ioan XII, 46). De aici şi îndemnul pe care l-a făcut înainte de Patimile Sale: Credeţi în lumină ca fii ai luminii să fiţi (Ioan XII, 36).

De aceea, Învierea Domnului, pe care ne-a învrednicit Preamilostivul Dumnezeu s-o întâmpinăm cu pace şi cu sănătate, ne învăluie în razele bucuriei şi liniştei sufleteşti fiindcă ne descoperă adevărul credinţei noastre în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Biruitorul morţii şi Stăpânul vieţii.
Bucuria Învierii Domnului a fost cu atât mai mare cu câtnimeni dintre ucenicii Săi nu crezuse că El se va scula din morţi. Femeile mironosiţe au fost cele dintâi care s-au învrednicit de această bucurie şi au vestit adevărul că Hristos a Înviat! Ele merseseră dis-de-dimineaţă la mormânt ca să ungă cu miresme trupul lui Iisus după datina Legii Vechi, dar au găsit mormântul gol, iar îngerul le-a spus că a înviat Domnul. Ele au plecat de acolo cu frică şi cu bucurie mare, dar, fiind încă pe drum, Însuşi Iisus le-a întâmpinat zicându-le: Bucuraţi-vă!

După ce s-au încredinţat că El este cu adevărat, au mers la apostoli ca să vestească că au văzut pe Domnul (Ioan XX, 20) şi s-au bucurat ucenicii când au văzut pe Domnul, mărturiseşte Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (Ioan XX, 20).
În această zi, mă bucur şi eu împreună cu voi, iubiţii mei fii duhovniceşti. Se bucură chiar iadul şi se luminează cu totul la arătarea strălucitoare a Soarelui slavei Care a răsărit. Se bucură strălucitoarea mireasă a lui Hristos, Biserica, şi îmbrăţişează cu bucurie pe Mirele dumnezeiesc Care iese din mormânt ca dintr-o cămară de nuntă! Chiar faţa Golgotei s-a schimbat pentru că toată făptura a săltat de bucurie când a văzut pe Domnul Înviat. Să ne bucurăm şi noi, ascultători purtători de lumini, şi să ne luminăm azi de harul dat de Dumnezeu slăvitei Învieri a lui Hristos.
A Înviat Hristos şi a fost ă moartea. A Înviat Hristos şi s-a dezlegat stricăciunea. A Înviat Hristos şi a încetat blestemul. A Înviat Hristos şi iarăşi s-a deschis raiul. A Înviat Hristos şi a răsărit nemurirea. Unde-ţi este moarte boldul tău? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? (I Corinteni XV, 55) iată Hristos a Înviat!

IUBIŢII NOŞTRI FII DUHOVNICEŞTI,

Praznicul Învierii este Praznicul Vieţii, al Vieţii care biruieşte moartea. Prin înviere toţi ne-am izbăvit şi nu mai suntem robii morţii! Înainte de Învierea lui Hristos moartea era înfricoşătoare omului; după Înviere omul este înfricoşător morţii. După ce Iisus Cel Înviat a biruit moartea, acum o dispreţuiesc şi ucenicii Săi. Acesta-i darul Stăpânului Înviat! Acesta-i privilegiul slăvite Învieri. Aşteptăm moartea, dar aşteptăm viaţa nemuritoare, a cărei arvună ne-a dat-o Învierea Mântuitorului. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă că, prin pătimirea Sa, Hristos a desfiinţat stricăciunea firii omeneşti şi a adus, prin moarte, viaţa nestricăcioasă.
Hristos, care iese din mormânt biruitor asupra morţii şi a diavolului, ne vesteşte că via]a noastră este un urcuş continuu, mergând din bucurie spre alte bucurii. Bucuria Învierii nu este una obişnuită sau trecătoare, ci eternă şi deplină prin excelenţă. De aceea, nimeni nu trebuie să fie tristîn noaptea Învierii. Toate motivele de întristare sunt acum slabe faţă de biruirea morţii. Să nu ne întristăm că suntem încă muritori, căci fiind răscumpăraţi de Hristos, trecem din moarte la viaţă. Moartea celor care cred şi trăiesc în Hristos nu mai este înfricoşătoare, ci uşă spre veşnicia vieţii. De aceea, cântă Biserica în noaptea Învierii: Cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a eliberat pe noi moartea Mântuitorului.

DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI,

2011 este Anul Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii, anul familiei creştine, şi, de aceea, lumina Învierii lui Hristos ne reaşeazş împreună pe calea Bisericii, ne reaminteşte de binecuvântarea lui Dumnezeu ce-Şi revarsă darurile Sale cele bogate asupra celor ce-şi rânduiesc viaţa în conformitate cu învăţătura Bisericii, căci Taina aceasta - a căsătoriei - mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică (Efeseni V, 32).
Prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu, cetăţeni ai raiului şi membri ai Bisericii lui Hristos, vrednicii pe care nu le vom pierde niciodată, pentru că botezul este capodoperă dumnezeiască, mai frumoasă decât cerurile prin strălucirea sa. Omul fiind înainte întuneric, devine lumină, primeşte subzistenţă fiind înainte nimic: este împropriat şi înfiat de Dumnezeu... şi aşezat pe un scaun împărătesc - mărturiseşte Sfântul Nicolae Cabasila.
Sfinţii Părinţi vorbesc în unanimitate despre începutul îndumnezeirii omului odată cu Sfânta Taină a Botezului. De acum înainte eşti sădit în raiul spiritual. Din măslin sălbatic, eşti altoit în măslin bun, din întinăciune ai venit la sfinţenie... Dacă vei rămâne în butucul viei, vei creşte ca o mlădiţă aducătoare de rod - ne învaţă Sfântul Chiril într-o cateheză la sfântul botez. Acesta este darul oferit de Mântuitorul Iisus Hristos oamenilor după slăvita Sa Înviere - sfinţirea noastră şi a lumii întregi. Biserica este chemată să acorde o atenţie deosebită familiei creştine, apărând valoarea acesteia ca viaţă binecuvântată de Dumnezeu în scopul dobândirii mântuirii sau a vieţii veşnice - sublinia la începutul acestui an Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Împreună cu Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, împreună cu părinţii şi ceilalţi slujitori ai sfintelor altare încercăm să venim în sprijinul familiilor aflate în situaţii de criză materială sau spirituală, prin asistenţa religioasă pe care o oferim acestora, prin vizitele pastorale pe care le săvârşim, prin întâlnirile cu credincioşii noştri în cadrul diverselor manifestări spiritual culturale la care participăm.
Ziua Învierii, popoare să ne luminăm cu prăznuirea, şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, nu doar celor care din iubire ne-au făcut binefaceri, sau au primit binefaceri din partea noastră şi să iertăm toate pentru Înviere. Să aducem roade bineplăcute lui Dumnezeu, redând chipul Chipului, făcându-ne asemenea lui Hristos, pentru că şi El S-a făcut asemenea nouă, a sărăcit ca noi să ne îmbogăţim, a luat chip de rob, ca să ne bucurăm de libertate. A răbdat ispite, ca noi să biruim, a răbdat necinste, ca noi să ne înălţăm, a murit ca să ne mântuiască, S-a înălţat din mormânt, ca să ne tragă spre Sine.

IUBIŢII MEI FII ŞI FIICE
ÎNTRU HRISTOS DOMNUL,

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor, sărbătoare a sărbătorilor, în care binecuvântăm pe Hristos în veci, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea, cântând astăzi împreună, nu alergând spre desfătarea trupului, ci grăbindu-ne spre lăcaşurile sfinte, înnoite cu sângele martirilor, pentru că ziua de astăzi este ziua Învierii şi nu i se potriveşte întinarea. Astăzi Stăpânul nostru Hristos a Înviat din morţi şi S-a arătat înainte de toţi Mariei Magdalena şi celorlalte femei grăindu-le: Bucuraţi-vă! Şi împreună cu voi tot neamul.
Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri (Luca X, 20) ne spune şi nouă Domnul când ne silim să trăim în bucuria Învierii Domnului şi să vieţuim ca nişte fii ai Învierii. Adevăratul fiu al luminii este cel care alungă dinlăuntru său toată vrajba şi toată patima cea rea aducătoare de moarte. Să lepădăm, deci, lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii, ne învaţă Apostolul neamurilor (Romani XIII, 12), iar roadele luminii se arată în orice bunătate, dreptate şi adevăr (Efeseni V, 9), după îndemnul Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune să preamărească pe
Tatăl vostru care este în cer (Matei V, 16) Jertfa şi moartea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos ne determină să vieţuim în aşa fel încât omul cel vechi al păcatului să fie răstignit împreună cu El, ca să nimicească trupul păcatului pentru a nu mai fi robi păcatului (Romani VI, 6). De vom muri împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El (Romani VI, 8). Dacă suntem părtaşi morţii Lui vom fi părtaşi şi Învierii Lui şi întru înnoirea vieţii vom umbla.
Să purtăm, aşadar, grijă de ochiul cel lăuntric al cugetului nostru, căci dacă el este curat tot trupul este curat, dacă el este luminat de lumina lui Hristos, viaţa întreagă va fi luminoasă, va fi izvor de lumină, de linişte şi bucurie pentru toţi semenii noştri. De aceea, vă rugăm ca în această zi a
Învierii să nu rămână nimeni în întristare, să fim cu purtare de grijă faţă de bătrânii noştri, de cei aflaţi pe patul suferinţei, de cei nevoiaşi şi fără ajutor, de copiii greu încercaţi, întristaţi de lipsa dragostei şi ocrotirii părinteşti, pentru ca să gustăm şi să ne îndestulăm din izvorul bunătăţii şi al bucuriei cereşti.
Transmiţându-vă aceste îndemnuri duhovniceşti cu prilejul luminatului praznic al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Vă îmbrăţişez cu părintească dragoste, dorindu-vă ca Hristos Cel Înviat, cu harul, cu iertarea şi cu iubirea Sa, să vă cuprindă şi să vă lumineze sufletele şi viaţa. Împărtăşindu-vă cel mai sfânt şi bogat îndemn ce adevereşte existenţa noastră în lumina lui Dumnezeu, Vă întâmpinăm cu bucuria mesajului creştin:

HRISTOS A ÎNVIAT!

Al vostru Arhipăstor, de tot binele doritor şi către
Hristos Cel Înviat rugător,

"G H E R A S I M,