FOTO Vâlcea, între „Athosul românesc” de la Frăsinei şi feeria de pe Valea Oltului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine
Imagine

Defileul Oltului sau Mânăstirea Cozia fac din Vâlcea una dintre cele mai atractive zone din România. Mii de credincioşi ajung anual şi la mistica Mânăstire Frăsinei, denumită şi „Athosul românesc” pentru că femeile nu au voie să-i treacă pragul din cauza unui blestem.

De la intrarea în localitatea Muereasca, de pe DN 7 Sibiu – Râmnicu Vâlcea,  mai sunt circa 9 kilometri până la Mânăstirea Frăsinei. Deşi, în ultimii ani, drumul spre lăcaş a fost calamitat pe mai multe porţiuni, calea de acces spre lăcaş este asfaltată. 

Mânăstirea Frăsinei este singura din ţară unde femeile nu au voie să intre. Traiul în lăcaşul monahal se aseamănă cu cel de pe Muntele Athos unde nu este permis accesul femeilor, iar călugării nu au voie să mănânce carne.  

Primii monahi s-au retras pe pământurile mânăstirii la începutul anilor 1700. Aceştia au construit aici prima bisericuţă din lemn. La mijlocul secolului al XVIII-lea mai mulţi boieri din Vâlcea au dat bani pentru reconstruirea lăcaşului cunoscut în prezent drept „biserica veche”.

Între 1788 şi 1845 acest schit a fost părăsit. La cererea episcopului Râmnicului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, în 1860 începe construcţia bisericii noi şi a unor chilii pentru călugări.

Cu doi kilometri înainte de a ajunge la mânăstire, lângă aşezământul construit  în vale, la poalele muntelui, se găseşte piatra de hotar. Femeile află aici că vor fi blestemate dacă-şi continuă drumul spre mânăstirea Frăsinei. Pentru a-i feri pe monahi de ispite,  ctitorul mânăstirii, Sfântul Calinic de la Cernica, a lăsat o piatră de legâmânt pe care a fost scris următorul blestem: 

   

„Acest sfânt lacaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867”

Oamenii locului spun că mai multe persoane au fost blestemate de-a lungul timpului. Toţi cei care trec pe la Frăsinei află povestea unei tinere păstoriţe din Muereasca care a trecut din greşeală hotarul. La scurt timp, aceasta s-a îmbolnăvit de epilepsie şi, pentru a scăpa de blestem, a fost nevoită să meargă la Sfântul Calinic pentru a-şi cere iertare.

Localnicii povestesc şi de cazul unei fete de 16 ani care a vrut să vadă cum arată mânăstirea Frăsinei. Aceasta a profitat de faptul că tatăl ei, şofer pe camion, transporta lemne din această zonă.  Când tatăl şi fratele au coborât pentru a aprinde o lumânare, tânăra nu a ascultat poveţele părintelui şi a călcat pe teritoriul aflat sub legământ.  La coborâre, camionul s-a răsturnat, iar fata a murit strivită de buşteni. Tatăl şi fratele ei au scăpat ca prin minune cu toate că tânăra se afla între cei doi.

Femeile se pot ruga la biserica de la poalele muntelui, iar cele care doresc se pot caza aici. Se spune că în aceste chilii a stat Sfântul Calinic în perioada cât s-a construit Mânăstirea Frăsinei. În fiecare zi, unul sau doi călugări de la mânăstire coboară la această bisericuţă pentru a găti bucate vizitatorilor şi a se ocupa de cele duhovniceşti.

În patrimoniul bisericii Mănăstirii Frăsinei se află părticele din moaştele a opt mari sfinţi, printre care Sfântul Ierarh Calinic, ctitorul mănăstirii, Sfântul Mucenic Pantelinom sau Cuviosul Pahomie.

Cozia, una dintre cele mai vechi mânăstiri din ţară

Din Muereasca, vă puteţi continua drumul spre o altă mânăstire vizitată anual de zeci de mii de turişti. Este vorba despre ctitoria lui Mircea cel Bătrân de la Cozia, la care se ajunge foarte uşor pe DN 7, Sibiu – Râmnicu Vâlcea. Sfinţită în anul 1388, biserica s-a numărat printre lăcaşele care a primit nenumărate donaţii de la conducătorii Ţării Româneşti. În urmă cu secole, mânăstirea avea robi şi drept de proprietate asupra mai multor sate.  La începutul anilor 1500 s-a construit fântâna din curtea bisericii.  Apa de izvor este sfinţită de Bobotează şi de Izvorul Tămăduirii şi poate fi consumată şi ca aghiasmă. Mulţi dintre turiştii care trec la pe Cozia aruncă bănuţi în fântână în speranţa că li se vor îndeplini dorinţele.

În biserică îşi dorm somnul de veci domnitorul Mircea cel Bătrân şi Teofana, mama lui Mihai Viteazul. 

Timp de 14 ani, în perioada 1879 -1893, Mânăstirea Cozia a fost transformată în închisoare. Ulterior, aici a fost amenajat un spital şi chiar un grajd de cai în timpul Primului Război Mondial. 

Peste drum de mânăstire a fost construită, în 1542, Bolniţa Cozia (spital). Iniţial, bolniţa s-a aflat în curtea Mânăstirii Cozia, dar amenajarea DN 7 a dus la dărâmarea zidurilor exterioare.

Pictura originală s-a păstrat aici în întregime, iar cunoscătorii pot observa câteva accente care te duc cu gândul la biserica Mânăstirii Curtea de Argeş. În Bolniţă se mai oficiază acum doar slujblele de înmormântare.

La aproximativ doi kilometri distanţă de Mănăstirea Cozia, pe malul stâng al Oltului, stă ascunsă de aproape şase secole Mânăstirea Turnu. Cei care au pus bazele lăcaşului au fost nişte călugări de la Cozia care s-au retras aici pentru a trăi în rugăciune şi linişte. Prima bisericuţă din piatră se construieşte pe malul stâng al Oltului abia la mijlocul anilor 1600. În acest moment, mânăstirea, deşi este ferită de peretele stâncos de privirile curioşilor, a ajuns să fie vizitată zilnic de sute de credincioşi. 

De pe drumul care duce spre Mânăstirea Turnu se poate observa, când apele râului Olt scad din cauza secetei, o fâşie stâncoasă, o insuliţă denumită „Masa lui Traian”. Legenda spune că aici ar fi luat masa împăratul roman Traian în timpul expediţiei de cucerire a Daciei din anul 106.

Valea Oltului şi Parcul Naţional Cozia

De la Racoviţa - Brezoi până la Cozia, Defileul Oltului va lăsa mut de umire chiar şi pe cel mai exigent călător. Aceasta este zona unde se sfârşeşte defileul, care are o lungime de peste 40 de kilometri, iar măreţia naturii este de necontestat. Drumul de pe Valea Oltului este una dintre cele mai vechi căi de acces, de o importanţă deosebită în Dacia cucerită de romani. Defileul era păzit cu străşnicie de romani având în vedere că drumul de aici le asigura trecerea spre Transilvania.

În apropierea Mânăstirii Cozia, pe malul stâng al Oltului, au fost descoperite ruinele unei fortificaţii romane construite în vremea împăratului Hadrian, în anul 137. Este vorba despre Castrul Arutela de unde se supraveghea intrarea în Defileul Oltului. 

O parte dintre ruinele Arutela au fost acoperite de apele râului Olt, după ridicarea barajului de acumulare din zonă. Trecătorii pot admira însă o replică a castrului, care a fost inclusă pe lista monumentelor istorice în 1955.
 

Dacă spui Valea Oltului, cu siguranţă spui şi Parcul Naţional Cozia sau Masivul Cozia.  Odată ajunşi în staţiunea Călimăneşti-Căciulata, foarte mulţi turişti aleg să urce pe Vârful Cozia ( 1668 de metri). 

Salvamontiştii le recomandă iubitorilor de munte să urmărească banda albastră dacă urcă pe vârf pe la Păuşa - Mânăstirea Stănişoara sau, triunghiul roşu, dacă urcă pe poteca de la Mânăstirea Turnu-Mânăstirea Stănişoară. Vara, zona este una destul de periculoasă din cauza viperelor.  În acest moment, turiştii nu ar trebui să mai aibă probleme cu viperele întrucât s-a mai răcorit vremea. Aceştia sunt sfătuiţi totuşi să nu se agite dacă întâlnesc vreuna în cale. De asemenea, acestora li se recomandă să urce pe munte doar dacă au un echipament adecvat şi haine de toamnă întrucât vremea e capricioasă la munte.

Pe vârful Cozia se poate ajunge cu maşina pe drumul ce trece prin comunele Berislăveşti şi Sălătrucel. Drumul nu este asfaltat, dar este uşor accesibil. 

Turiştii care vor să înnopteze pe munte se pot caza la cabana Cozia, care are o capcitate de 50 de locuri. La restaurantul cabanei găsiţi doar meniuri româneşti şi preţuri acceptabile: o friptură costă 15 lei iar, berea, 4 lei. Pentru un pat la cabana Cozia, turiştii plătesc mai puţin de 50 de lei.

Dacă nu vă hotărâţi să urcaţi pe munte, veţi găsi cazare la pensiunile şi hotelurile din staţiunea Călimăneşti – Căciulata. Pentru o noapte de cazare puteţi plăti chiar mai puţin de 100 lei.

Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.

 

Alte articole din Campania „125 de locuri pentru care iubim România“

FOTO VIDEO Cetatea Neamţ, muzeul de istorie în aer liber. Zimbrăria şi casa meşterului Neculai Popa

FOTO VIDEO Cheile Bicazului: totul despre altarul dacilor liberi, legenda lacului însângerat, Gâtul Iadului şi Marea dintre Munţi

FOTO VIDEO Vacanţă în România. Staţiunea Băile Herculane, preferata Împărătesei Sisi

 

FOTO VIDEO Locurile din Iaşi unde istoria se trăieşte la prezent. Monumentele de la Ruginoasa şi Miclăuşeni ţin vii amintirile lui Cuza şi ale familiei Sturdza

 

Bostan-monstru crescut pe dealul de la Repedea

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite