INTERVIU Preşedinta Societăţii Române de Epidemiologie: „Vaccinurile pot crea un mecanism de imunitate colectivă“
0
Vaccinarea este un subiect fierbinte, de actualitate, mai ales că voci ale unor activişti antivaccinare, cum este Olivia Steer, sunt din ce în ce mai vehemente, în ciuda evidenţelor ştiinţifice care-i contrazic. De aceea, o discuţie cu un medic specializat pe vaccinologie poate desfiinţa unele mituri antivaccinare şi poate aduce mai multă linişte celor care au ales acest tip de imunizare.
Am discutat cu profesor doctor Doina Azoicăi despre importanţa vaccinării, despre reticenţa la vaccinare, în creştere şi la noi în ţară, despre principalele scheme de vaccinare, aplicate atât copiilor, cât şi adulţilor. Doina Azoicăi este specialist în epidemiologie şi preşedinte al Societăţii Române de Epidemiologie, din 2018. De asemenea, a elaborat, după anul 1990, prima carte din România în domeniul vaccinologiei, cu obiectiv principal de creştere a interesului pentru dezvoltarea conceptului de vaccin, vaccinare şi vaccinologie. Prof. dr. Azoicăi a activat şi ca expert în Comisia de Vaccinologie a Ministerului Sănătăţii, la începutul anilor 2000, şi s-a preocupat de modernizarea schemei de vaccinare folosită în România, prin susţinerea introducerii unor preparate vaccinale utilizate în ţările europene, cum ar fi vaccinuri combinate şi conjugate, vaccinul antipneumococic, vaccinul antirotavirus, vaccinul anti-infecţie cu Papilloma virus.
„Weekend Adevărul“: Sunteţi expertă în epidemiologie. De ce aţi ales vaccinologia ca domeniu de cercetare şi de practică în profesia dumneavoastră?
Prof. dr. Doina Azoicăi: Problema aceasta a vaccinării este o dragoste a mea de mai mult timp. Medicina a evoluat extraordinar în ultimele decenii, este explozivă în informaţii, în cunoştinte, în descoperiri şi nu s-a întâmplat numai în cardiologie, nefrologie sau în gastroenterologie, s-a întâmplat şi în domeniul acesta al vaccinologiei. Vaccinurile au salvat omenirea.
Aţi fost şi într-o Comisie Naţională de Vaccinare, la începutul anilor 2000. Povestiţi-ne puţin despre această experienţă.
La un moment dat, în perioada 2008-2013, Ministerul Sănătăţii a iniţiat o activitate într-o comisie multidisciplinară, aşa cum trebuie să fie o structură de decizie pentru politicile de sănătate dintr-o ţară, din care am făcut şi eu parte. Am interacţionat cu oameni extrem de implicaţi în problemă, cum ar fi profesorul Adrian Streinu-Cercel, profesorul Alexandru Rafila, pediatri ca doamna profesor Doina Pleşca. Din păcate, această Comisie de Vaccinologie nu mai există în prezent, a fost desfiinţată, nu pe motivul că nu ar fi fost necesară. A fost extrem de utilă, de exemplu, atunci când s-a lansat oportunitatea introducerii vaccinării antipneumococice în România. Vaccinul deja se utiliza în SUA şi în Europa, iar preparatul era validat de către structurile de acreditare a medicamentelor. Minsterul Sănătăţii a solicitat atunci Comisiei să analizeze şi să concluzioneze dacă este oportun de introdus vaccinul în programul naţional de imunizare. Vaccinul conjugat era o noutate, o provocare. După acea experienţă, sunt convinsă că vaccinarea antipneumococică în România a salvat multe vieţi şi a adus beneficii prin limitarea riscurilor de infecţie pneumococică.
Doina Azoicăi FOTO Arhivă personală
Şi pentru cei mici, şi pentru cei mari
Vorbim mai frecvent despre vaccinarea copiilor. Este aceasta o necesitate numai pentru cei mici sau şi adulţii ar trebui să se vaccineze mai des?
S-a schimbat o paradigmă în medicina modernă: vaccinarea nu este o acţiune care protejează numai populaţia infantilă. Cu cât au crescut mai mult grupurile de risc, s-a constatat că şi copiii mai mari, şi adulţii trebuie vaccinaţi. Dar, într-adevăr, copiii şi vârstnicii sunt cei mai vulnerabili. De asemenea, se discută acum mult despre vaccinarea pacientului cu boli cronice. Medicii ştiu că un pacient cu o afecţiune cronică, de exemplu cu o boală pulmonară, primeşte recomandarea de vaccinare antigripală anuală şi vaccinare antipneumococică. Din 2005, când am devenit medic epidemiolog, am avut şansa să lucrez cu profesorul Traian Mihăiescu. Acesta mi-a propus să facem un program pentru bolnavul pulmonar cronic care să includă vaccinarea antipneumococică. Când l-am iniţiat în Iaşi, vaccinarea era gratuită. Programul a avut mare succes, a fost împărtăşit şi la nivel naţional. Din păcate, nu a putut fi asumat de către Ministerul Sănătăţii. Dar cred că pentru astfel de iniţiative ar trebui să se facă un efort, pentru că ele constituie o metodă de prevenţie eficientă, chiar dacă preparatele vaccinale nu sunt ieftine.
„O singură boală a fost eradicată: variola“
Citisem pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii că a început să crească la nivel global numărul persoanelor care refuză vaccinarea şi, în consecinţă, au început şi să reapară boli care fuseseră ţinute mult timp sub control sau chiar eradicate. Pentru că sunteţi un medic cu experienţă în epidemiologie, spuneţi-ne cum erau privite vaccinurile în trecut şi cum sunt percepute în prezent.
O singură boală a fost eradicată: variola, iar în momentul de faţă se fac eforturi la nivel mondial pentru eradicarea poliomielitei. Apropo de faptul că există aceste opinii contra vaccinării, vă dau un exemplu cifric. Acum 30 de ani, prin 1988, erau la nivel mondial peste 300.000 de cazuri de poliomielită. În momentul de faţă, în întreaga lume se înregistrează 33 de cazuri de acest fel, în zone în care programele de vaccinare au fost convulsionate de situaţii politice, de război – cum sunt Pakistan, Afganistan. Acolo unde nu a existat o politică de vaccinare şi nu s-a aplicat sistematic vaccinarea în rândul populaţiei persistă acest risc de a reapărea boli ţinute sub control sau aproape de a fi eradicate. Deci vaccinurile au salvat omenirea.
În cazul variolei cum a fost?
Variola, o boală care a decimat în urmă cu sute de ani populaţii întregi, nu mai există. De fapt, medicina are această mare realizare, eradicarea unei boli. Rujeola este o altă boală care trebuie ţinută sub control, şi vaccinarea face foarte bine acest lucru. În momentul în care nu a mai fost ţinută sub control prin vaccinarea cohortelor de populaţii, a început să reapară. Noi numim acest fenomen procesul de reemergenţă. Din 2016 până în prezent, în România s-au înregistrat peste 16.000 de cazuri de rujeolă. Enorm! Este o epidemie, încă suntem într-o epidemie. Au fost înregistrate şi peste 60 de decese, nu numai la copii, ci şi la adulţi nevaccinaţi. Procesul de reemergenţă a apărut şi în cazul difteriei, deşi la noi nu prea se vorbeşte despre această boală. Difteria este într-o formă epidemică într-o ţară foarte apropiată de noi, Ucraina.
Câte boli pot fi prevenite prin vaccinare în prezent?
Prin vaccinare, putem preveni apariţia a peste 26 de maladii infecţioase. Dar vaccinarea care nu se face sistematic în populaţia susceptibilă de a face boala nu are efectele scontate. Vaccinurile au această caracteristică de a crea un mecanism de imunitate colectivă. Dacă 80%-90% din cohorta de copii care ar putea să fie susceptibili la o boala se vaccinează, protecţia este asigurată chiar şi pentru cei nevaccinaţi ca urmare a mecanismului de «herd immunity» (n.r. – «imunitate colectivă»). Oricum, este bine de ştiut că nu se vaccinează «la întâmplare», există indicaţii şi contraindicaţii de vaccinare. Cei care, din nefericire, nu pot fi vaccinaţi pentru că au o contraindicaţie sunt protejaţi prin acest mecanism de imunitate colectivă de care spuneam. Sunt foarte mulţi părinţi care refuză vaccinarea copiilor lor, însă aceşti copii se duc în colectivitate. De aceea, ţări ca Franţa şi Italia, de exemplu, au luat o măsură mai drastică: aceea de a introduce obligativitatea vaccinării. Dacă într-o colectivitate vine un copil nevaccinat şi colectivitatea nu este protejată în proporţie semnificativă, copilul nevaccinat este o potenţială sursă de îmbolnăvire pentru ceilalţi.
Cum ne afectează hidroxidul de aluminiu
Care este structura unui vaccin? Ce conţine acesta? Este important de ştiut, pentru că principalele reticenţe la vaccinare se nasc pornind de la această compoziţie şi efectele secundare care pot să apară.
Vaccinurile nu au fost preparate ieri sau în momentul în care noi am început să dialogăm pe Facebook. Din secolul al XVIII-lea, când a fost lansat primul vaccin antivariolic, aceste preparate au evoluat, s-au îmbunătăţit. Nu numai că sunt mai multe faţă de acum 100 de ani, dar putem preveni mai multe boli care apar din cauza a numeroşi agenţi patogeni, cum ar fi, cel mai recent, Papillomavirusul uman, vinovat de anumite forme de cancer. Ştiam altădată că această boală, cancerul, nu este cauzată de infecţie, de agenţi patogeni. Vaccinurile nu sunt făcute ca să creeze un risc celui căruia i se administrează. Evident că siguranţa nu este de 100%, la fel cum nu este nimic în viaţă. Vaccinul conţine acea structură antigenică, care stimulează răspunsul imun specific, fără să conţină elementele care pot să îmbolnăvească omul. Şi, ca în orice alt comprimat – antibioticul, de exemplu –, există substanţa activă şi excipienţii (n.r. – substanţele care ajută substanţa activă să rămână stabilă şi să fie bine asimilată de organism). Vaccinurile au avut adjuvanţi dintotdeauna. Aceşti adjuvanţi au un rol esenţial în stimularea eficientă a imunităţii. Adjuvanţii fac ca vaccinul să-i ofere celui vaccinat o protecţie de peste 90%. Toată lumea reticentă la vaccinare face referire la hidroxidul de aluminiu, unul dintre adjuvanţi. Acest hidroxid de aluminiu există ca adjuvant în preparatele vaccinale într-o cantitate infimă faţă de cantitatea pe care noi o ingerăm, pentru că nu trăim într-un mediu steril sau lipsit de prezenţa diverselor substanţe nocive. Inhalăm o grămadă de toxice, mâncăm o grămadă de toxice. În legătură cu hidroxidul de aluminiu s-au făcut studii care au demonstrat că acea cantitate care se găseşte în vaccinuri nu este în măsură să pună în pericol viaţa sau sănătatea pacientului.
Epidemiologul Doina Azoicăi FOTO Arhiva personală
Falsul studiu nefast
Olivia Steer, una dintre cele mai vehemente voci antivaccinare din România, are ca principal argument în lupta sa asocierea apariţiei autismului cu vaccinarea. Ce părere aveţi? Nu aş vrea să fac reclamă unor astfel de personaje. Oricum, vreau să subliniez că acesta este clar un mit. Legătura nu a fost demonstrată ştiinţific. Sunt studii care se fac pentru a demonstra relaţii de cauzalitate între structurile antigenice dintr-un preparat vaccinal şi o anumită manifestare. A fost un singur studiu care a venit în sprijinul acestei relaţii de cauzalitate, dar a fost combătut şi chiar rejectat din lumea ştiinţifică pentru că s-a dovedit a fi un fals.
Bolile autoimune sunt şi ele invocate ca o consecinţă a vaccinării de către activişti antivaccinare precum Olivia Steer.
E tot o fantasmă care a fost introdusă în mintea oamenilor. În momentul de faţă, un pacient cu o boală autoimună, lupus sau scleroză multiplă, de exemplu, trebuie să intre într-un program de terapie biologică, iar pentru el, recomandarea este de vaccinare. De ce? Imunosupresia, scăderea răspunsului imun poate să-i fie potrivnică în apărarea faţă de diverse infecţii circulante. Un astfel de pacient, dacă vine în contact cu un agent patogen, va face boala într-o formă gravă şi poate să moară prin boala infecţioasă, nu prin boala de bază. Unui astfel de pacient, vaccinul nu-i accentuează autoimunitatea, acest lucru a fost demonstrat tot prin studii. Evident că vaccinul nu se administrează oricând. De exemplu, nu se face în momentul în care boala lui este într-o perioadă de acutizare. Iar când vaccinarea se realizează, nu ne vom aştepta la o protecţie de 100%, având un deficit al răspunsului imun, nu va fi la fel de protejat prin vaccin ca un pacient cu o imunitate normală.
„În România, tuberculoza încă face multe victime, este explozivă“
La noi în ţară, care sunt principalele scheme de vaccinare?
Încă de la naştere este oportun ca, pentru teritoriul nostru, copiii să primească BCG-ul (n.r. – vaccinul împotriva tuberculozei). În unele ţări, ca Franţa şi Germania, BCG-ul nu se face copiilor imediat după ce s-au născut, dar în România, tuberculoza încă face multe victime, este explozivă. Tocmai de aceea, medicii nu pot lăsa un copil să intre în contact cu persoane potenţial a fi infectate cu Mycobacterium tuberculosis, deoarece copilul poate să dezvolte forme invazive de tuberculoză, de meningită tuberculoasă. Se recomandă totodată, încă de la naştere, vaccinarea antihepatită B. La două luni, copilul primeşte vaccinuri care-l protejează faţă de mai multe infecţii. Se face vaccinarea diftero-tetano-pertussis, polio, anti-haemophilus influenzae şi antipneumococic. În acelaşi timp, mămicilor trebuie să li se explice că nu este niciun pericol pentru copil, deşi pare că numărul structurilor antigenice este mare. Dimpotrivă, aceste asocieri sunt chiar recomandate pentru a proteja copilul. O tuse convulsivă în primul an de viaţă al copilului, de exemplu, poate duce la deces. Această bacterie care poate da tuse convulsivă circulă şi în prezent pe teritoriul ţării noastre.
Vaccinuri cu 14 zile înaintea unei călătorii
Dar pentru adulţi ce vaccinuri se recomandă?
În primul rând, adultul care pleacă într-o călătorie, indiferent unde, trebuie să întrebe medicul de familie dacă există o recomandare pentru o protecţie specială în zona respectivă. De multe ori sunt sunată şi întrebată de vaccinare atunci când pacienţii pleacă într-o zonă exotică, cum o numesc ei, adică în Africa şi Asia, în special, dar şi în America Latină. În Europa, în principiu, nu există riscuri, dar dacă mă duc într-o ţară ca Turcia, în zona asiatică, de unde se mai poate contracta, încă, febra tifoidă, trebuie să mă informez foarte bine. De asemenea, trebuie urmărite şi anunţurile lansate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Vaccinarea antifebră galbenă este şi ea obligatorie cam în toate statele africane şi în America Latină. De alfel, la aeroport nici nu sunt lăsaţi să intre în teritoriile acestea turiştii nevaccinaţi. O soluţie ar fi ca aceştia să fie vaccinaţi acolo. Însă este de preferat ca orice vaccin să fie administrat cu 10-14 zile înainte de data călătoriei pentru a-şi putea face pe deplin efectul.
În afară de vaccinurile făcute atunci când se pleacă într-o călătorie, ce alte vaccinuri mai sunt disponibile pentru persoanele adulte?
Foarte important, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi este vaccinul antigripal. Acest vaccin este ideal să fie făcut în perioada aceea a anului în care pot să evolueze infecţii respiratorii acute, inclusiv infecţii de tip gripal – din septembrie până în aprilie, inclusiv. În cazul gripei se vaccinează în principal extremele de vârstă şi gravidele, dacă nu există o contraindicaţie. Cât îi priveşte pe sugari, eu cred că este eficientă o protecţie de tip „cocon“, o protecţie asigurată prin vaccinarea tuturor celor din jur. Sugarul are un anumit program de vaccinare şi trebuie să i se dea timp fiecărui vaccin să îşi facă efectul. Dar, dacă se decide să nu se administreze şi vaccinul antigripal, vor fi respectate nişte reguli stricte: părinţii nu-l duc în colectivitate, nu primesc pe oricine în vizită, mai ales dacă persoanele respective prezintă semnele clinice ale unei boli infecţioase respiratorii.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
