Povestea statuii preţioase de marmură a zeului Silvanus şi a Silvanelor, din Ulpia Traiana Sarmizegetusa
0Un relief din marmură reprezentându-l pe zeul Silvanus, veche divinitate romană protectoare a pădurilor şi câmpurilor, poate fi văzut la muzeul din Deva. Artefactul a fost descoperit în 1976, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Un artefact din marmură reprezentându-l pe zeul Silvanus, protectorul pădurilor şi câmpurilor a fost expus la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi poate fi admirat pe parcursul lunii martie. Potrivit arheologilor, relieful din marmură a fost descoperit în campania din vara anului 1976, între sanctuarul zeilor Aesculapius şi Hygia şi zidul de nord al fostului oraş înfiinţat după războaiele daco-romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
„Piesa, căreia îi lipseşte colţul din stânga jos, are dimensiunile 17 × 32 × 3,3 cm şi redă zece personaje. În partea din stânga, Silvanus este figurat frontal, bărbos şi pletos, cu căciulă frigiană, tunică scurtă şi „chlamys” (mantia), prins pe umărul drept cu o fibulă. Ţine cosorul în mâna dreaptă adusă la piept, iar în cea stângă un toiag lung. Silvanele ocupă cea mai mare parte a reliefului. În număr de nouă, ele sunt figurate cvasi-identic: întoarse uşor spre dreapta lor, purtând „chiton” (rochia) lung, prins sub piept şi ţinând în mâna stângă o cunună (probabil din spice de grâu). Pe bordura inferioară a plăcuţei a fost inscripţionat textul: „[M(arcus)? Av]r(elius) Valens dec(urio) col(oniae) ex [v]oto posuit” adică „Marcus? Aurelius Valens decurion al coloniei a pus acest dar”, au informat arheologii de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.
Potrivit specialiştilor, în Dacia, Silvanus a fost un zeu popular, cultul său fiind documentat cu precădere în Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, unde este posibil să i se fi ridicat un templu.
Povestea Ulpiei Traiana Sarmizegetusa
Fostul oraş din Antichitate datează de aproape două mii de ani, iar potrivit arheologilor, doar cinci la sută din suprafaţa sa a fost cercetată în detaliu.
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, aşezare ridicată într-un punct strategic, era străbătută de un drum imperial care venea de la Drobeta, iar în ruta sa intrau Tibiscum şi Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa (Turda), Napoca (Cluj) şi Porolissum (Moigrad), cel mai nordic punct al provinciei. În Antichitate, până la 30.000 de oameni locuiau aici.
Declinul Sarmizegetusei romane a avut loc la mijlocul secolului al treilea. Pe fondul atacurilor şi al lipsei soluţiilor de a apăra Dacia, împăratul Aurelian a hotărât retragerea peste Dunăre a armatei şi funcţionarilor, care au fost urmaţi şi de proprietarii de pământ şi de sclavi. Oraşul a continuat să supravieţuiască cu o populaţie împuţinată şi modestă, care trăia în palatele părăsite şi care, în caz de atac, se adăpostea în vechiul amfiteatru. Viaţa oraşului a încetat, susţin istoricii, odată cu năvălirea hunilor şi a popoarelor aduse de aceştia, iar de-alungul timpului, localnicii au folosit pietrele care compuneau vechile clădiri ale Ulpiei Traiana Sarmizegetusa ca materiale de construcţii pentru locuinţe, ziduri şi drumuri.
Vă recomandăm şi:
La începutul anilor 1990, ruinele aşezărilor antice din Hunedoara au devenit locuri ideale pentru vânătorii de comori din Occident. Un ziar american publica povestea unuia dintre americanii care au plătit sume importante pentru a participa la o expediţie cu un grup de detectorişti, în fostul oraş daco-roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Ansamblul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, oraşul daco-roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi podul de peste un kilometru ridicat în vremea împăratului Traian peste Dunăre se numără printre cele mai importante monumente ale Antichităţii, din ţara noastră.
O serie de fotografii rare prezintă Ulpia Traiana Sarmizegetusa, primul mare oraş întemeiat de romani în Dacia. Ilustraţiile au fost realizate de Josef Horvath, un celebru artist fotograf din Ţara Haţegului, omul care i-a însoţit pe arheologi în campaniile de săpături din anii interbelici.
Se încarcă comentariile...
