PORTRET Adriana Popa este profesoara care predă copiilor de liceu culoarea viselor

Adriana Popa

Hunedoreanca este membră de 18 ani a Uniunii Artiştilor Plastici, iar de mai bine de 30 de ani îi învaţă pictură pe copiii interesaţi de frumos. Cu toate că în clasele generale îi plăcea la nebunie matematica, arta a avut un cuvânt mult mai greu de spus.

Voia să-şi continue studiile la un liceu economic, însă dirigintele său a îndrumat-o către arte plastice. I-a urmat sfatul, iar în prezent predă la aceeaşi unitate de învăţământ pe care a absolvit-o. „O problemă de matematică, o dată ce e rezolvată, e gata, nu există cale de întoarcere, pe când o lucrare, azi, o vezi într-un fel, iar mâine te întorci asupra ei, o iei de la capăt, o vezi altfel”, a declarat Adriana Popa.

De-a lungul celor trei decenii de activitate în faţa copiilor a avut parte de o mulţime de întâmplări şi a avut de-a face cu elevi mai puţin buni, dar şi foarte buni. Cosmin Moga e unul dintre ei. „E un băiat excepţional. A câştigat în Japonia premiul I la un concurs pe temă ecologică, iar în Italia pe tema păcii. L-am urmărit de-a lungul liceului, iar evoluţia sa este extraordinară”, a adăugat profesoara. Cu toate acestea, nu toţi elevii săi termină ceea ce încep în anii de liceu. Unii dintre ei îşi pun pensula între degete pentru ca, ulterior, să ajungă să ţină în mână instrumente medicale.

Pictează pe podea

Atunci când nu-i învaţă pe copii cum să picteze, face acest lucru pentru ea însăşi. Are la activ mai multe expoziţii personale, cele mai multe legate de natură şi a schimbările pe care le aduce timpul. „Atunci când vorbeşti despre un pictor, majoritatea se duc cu gândul la şevalet, însă eu nu folosesc aşa ceva decât foarte rar. Mă axez pe lucrări de dimensiuni mari. Prin urmare, nu am cum să realizez pe şevalet lucrări care se măsoară în metri. Mai bine le fac pe podeau sau pe un perete”, a adăugat pictoriţa.

Întrebări şi răspunsuri?

S-au schimbat copiii din ziua de azi faţă de cei de acum 30 de ani?
Nu, eu văd toate generaţiile la fel. Există copii care muncesc foarte mult şi ştiu ce vor de la viaţă, dar şi copiii care nu reuşesc să-şi găsească propriul drum nici chiar în clasa a XII-a.

Dacă aţi avea ocazia să vă alegeţi din nou profesia, ce decizie aţi lua?
Aceeaşi decizie. Mie îmi plac foarte mult copiii, găsesc fascinant modul în care de la un cuvânt pot ajunge la o idee. Dacă nu deveneam profesoară de arte plastice, cu siguranţă predam matematică.

Ce întâmplare deosebită vă vine în minte legat de ceea ce faceţi?
Prin anii 2000 am ieşit prima dată din ţară, după perioada comunistă. Liceul nostru a reprezentat România la un concurs organizat la Strasbourg. În anul următor, am continuat tradiţia şi am ajuns la Paris. Ţara noastră încă nu făcea parte din UE şi prima dată nu am avut un steag prin care să arătăm cine suntem. A doua oară, lucrurile s-au schimbat. Am avut parte de toate acestea datorită picturii.

Profil:
Născută. 29.02.1956, Bârsău
Studii. Academia de Arte Vizuale Cluj-Napoca, doctorand în anul al II-lea la Facultatea de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest Timişoara
Experienţă. Profesoară la Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Sigismund Toduţă” din Deva, o serie de expoziţii personale
Familie. Căsătorită, două fete