Labirintul subteran de sub un fost mare combinat. Ce ascund intrările în pământ dintre ruine VIDEO
0Rămășițele fostului combinat metalurgic din Călan ocupă zeci de hectare. Cele mai multe clădiri industriale au fost demolate, însă tot aici au rezistat timpului mai multe construcții subterane spectaculoase.
Un siloz de minereu, construit în secolul al XIX-lea, clădirea ruinată a unei stații electrice și alte câteva hale ale fostei turnătorii din Călan se înalță deasupra terenurilor fostului combinat metalurgic din Călan, care în trecut se întindea pe mai mult de o sută de hectare.
Întinderea de ruine din Călan
Combinatul Victoria din Călan mai avea în anii ’90 aproape 7.000 de angajați și se număra printre marii producători de fontă din România. A fost privatizat, restructurat, fiind divizat în 12 societăți, iar în scurt timp, toate au ajuns în pragul falimentului. Cocseria, una dintre ultimele secții care mai funcționau pe platforma metalurgică, a fost oprită în decembrie 1999, iar ultimii 400 de salariați ai săi au rămas fără locuri de muncă.
„Am lucrat la stația de gaze din Cocserie, vreo 20 de ani, până prin anul 2000, când secția a fost închisă. În anii ’90, la Cocserie mai erau vreo 1.500–2.000 de muncitori, iar în combinat vreo 3.500 – 4.000. Oamenii au fost disponibilizați, au primit ordonanțe și au început să plece de aici. Dacă uzinele mai rezistau câțiva ani, apucam să mă pensionez de aici și eram de mulți ani la pensie”, spune Ioan Ioja, un fost cocsar din Călan, revenit în locurile unde a muncit, acum ocupate de ruine.
De la începutul anilor 2000, cele mai multe dintre construcțiile metalurgice din Călan au fost demolate, lăsând în urmă zeci de hectare de teren viran (video).
Un parc de afaceri a fost amenajat pe 40 de hectare din suprafața fostului combinat Victoria, după dezafectarea mai multor uzine și furnale și este ocupat de firme de construcții și depozite.
În jurul lui, alte suprafețe au fost ecologizate și redate circuitului economic, de societăți private.
Alte suprafețe întinse de teren, deținute și ele de firme private, au rămas împânzite de fundațiile fostelor uzine și furnale, iar natura le-a acoperit aproape în întregime.
Adăposturi antiaeriene
Recent, unele terenuri au fost curățate de vegetație și nivelate, pentru a putea fi vândute sau refolosite pentru noi investiții.
Alături de fostul siloz de minereu – cea mai veche clădire a fostului combinat – câteva construcții neobișnuite de pe vechea platformă metalurgică au rezistat trecerii timpului. Un astfel de loc, bine ascuns de vegetația abundentă, este un fost adăpost antiaerian, aflat în apropierea ruinelor fostei cocserii.
„Adăpostul este foarte vechi și putea fi folosit în cazul bombardării uzinelor sau a unor explozii la cocserie, ori furnale. Un schimb de muncitori se putea refugia repede aici, coborând pe scările celor două intrări în subsol, apoi ascunzându-se în coridoarele și camerele sale. A fost un loc în care tinerii mergeau pentru a petrece nopțile, dar și pentru alte lucruri, nu pentru a se feri de explozii”, spune fostul cocsar.
O cale ferată minieră a legat până în anii ’60 uzinele din Călan de minele din Teliuc. Deasupra fostei platforme metalurgice, terasamentul căii ferate a fost transformat într-un drum industrial, care ducea spre halda de zgură, amenajată pe unul dintre dealurile care mărgineau combinatul Victoria din Călan.
În apropierea ei, printre ruinele unui post de pază se găsește intrarea într-un alt adăpost antiaerian, construit prin anii ’50, spun localnicii, dar abandonat.
Oamenii coborau câțiva metri în locul de refugiu pe scară verticală, acum dispărută, într-un spațiu larg amenajat și protejat de ziduri și tavane de beton, sub dealul din vecinătatea cimitirului și a haldei de zgură.
„Nu mai se încumetă nimeni să intre aici, deși în trecut au mai intrat căutătorii de fier vechi”, își amintește unul dintre ciobanii care pasc oile pe dealurile din jurul fostului combinat și pe terenurile ocupate în trecut de secțiile acestuia.
În anii ’50, uzinele din Călan se aflau în plină expansiune și erau considerate zone strategice ale industriei românești. În jurul lor funcționau mai multe unități de apărare antiaeriană.
„Uzinele Victoria se află în Călan, lângă Hunedoara. Câteva clădiri noi sunt construite în oraș, pentru muncitori. Aproximativ 2.500 de oameni au fost angajați aici și lucrează în trei schimburi de câye opt ore, pe zi. La sfârșitul anului 1953, soldați din batalioanele de muncă au fost trimiși să muncească la uzinele din Călan. Acestea produc instalații de încălzire, sobe de gătit, echipamente de bucătărie și sanitare. O parte din producția de sobe este exportată în Bulgaria, iar alte instalații sunt trimise unor uzine din România”, arăta un raport secret din 1955, păstrat în arhivele CIA (Agenția Centrală de Informații a SUA).
O altă notă secretă din arhivele CIA arăta însă că în Călan erau fabricate, la începutul anilor ’50 și piese de armament.
Uzinele din Călan, o istorie de peste un secol și jumătate
Primul furnal de la Călan a fost construit din anul 1869 şi a fost pus în funcţiune doi ani mai târziu. La sfârşitul secolului al XIX-lea, uzina producătoare de fier și fontă avea două furnale, unul dintre ele fiind la acea vreme cel mai mare din ţară. Aici lucrau sute de oameni, stabiliţi în coloniile muncitoreşti de la Călan (video).
O cale ferată îngustă era folosită pentru transportul materilor prime de la minele de fier din Teliuc şi Ghelari, iar pe râul Strei a fost construit un baraj pentru alimentarea uzinei.
În anii interbelici, uzina care ajunsese să aibă peste 700 de muncitori a intrat în proprietatea societăţii „Titan, Nădrag, Călan”, deţinută de industriaşii Edgar şi Max Ausnit. După Al Doilea Război Mondial a fost naţionalizată, iar regimul comunist a transformat-o într-un combinat, care s-a extins treptat în deceniile următoare ajungând să ocupe pe o suprafaţă de aproape 100 de hectare.
Uzinele din Călan, aflate la mai puțin de zece kilometri de Hunedoara, şi-au atins potenţialul maxim în anii ´70, când complexul purta numele de Combinatul Victoria Călan.
Combinatul Victoria Călan a intrat în declin în anii '80, iar în anii 2000, complexul metalurgic a fost închis și dezafectat. Furnalele şi marile coşuri de fum au dispărut, demolate împreună cu celelalte clădiri industriale sau ruinate de timp și de oameni.
O suprafață de 46 de hectare din Combinatul metalurgic Călan a fost transformată în parc industrial, iar alte aproape 50 de hectare au rămas terenuri virane, pe care se văd, din loc în loc, rămășițele construcțiilor puse la pământ.
În anii ’60, în noul oraș Călan (video), proiectat pe malul drept al Streiului, au fost construite primele blocuri de locuit, pentru familiile muncitorilor de la uzinele din Călan. Noul oraș proiectat pentru o populație de circa 10.000 era legat prin Strada Furnalistului de intrarea principală în combinatul metalurgic Călan și de Călanul vechi, aflate pe malul opus al râului, mai aproape de Hunedoara.
În împrejurimile sale se află câteva monumente istorice valoroase: Aquae - băile antice termale din vremea dacilor și romanilor, Măgura Călanului - cea mai mare carieră de piatră cunoscută din vremea Daciei și unele dintre cele mai vechi biserici de piatră din România, bisericile medievale din satele Strei și Streisângeorgiu.
Se încarcă comentariile...
