Video Români prinși în Fâșia Gaza, strigăt de ajutor: „Murim dacă nu ne scoateți urgent de aici“ VIDEO
0Ștefan Abedelnaby este unul dintre cei 370 români prinși de război în Fâșia Gaza. El era acolo în vizită la rudele paterne. „Am văzut ce înseamnă să trăiești în infern“, spune tânărul student la Medicină, care imploră Statul român să-i scoată pe cetățenii săi de acolo.
Tânărul s-a născut în Palestina, din mamă româncă și tată palestinian și a trăit în Fâșia Gaza până la vârsta de 18 ani.
„Întotdeauna am spus că eu am două case. Una în România și cealaltă în Palesina. În 2019, însă, familia mea a hotărât să ne mutăm definitiv în România, în Craiova. Tot de frica războiului. O bombă a căzut chiar lângă casa noastră. A fost groaznic. De patru ani nu mai venisem în Fâșia Gaza. La începutul lunii octombrie, eu, fratele meu, soția acestuia și copiii lui, am hotărât să venim în vizită, să ne revedem rudele din partea tatălui", povestește Ștefan.
Nimeni nu bănuia ce urma să se întâmple. „Este greu să descriu în cuvinte ce trăim acum, aici. Dimensiunea dezastrului am văzut-o atunci când o clădire cu cinci etaje s-a prăbușit sub ochii noștri. A fost cumplit. Este cumplit să vezi atâta sânge. Pentru a salva cât mai multe vieți, oamenii căutau cu mâinile goale prin dărâmături. Am ajutat și eu. Nu poți să stai nepăsător când vezi atâta durere“, a spus tânărul din Craiova.
Stefan este voluntar la Spitalul din Rafah
Craioveanul a mărturisit că nu a stat pe gânduri și imediat s-a oferit voluntar la singurul spital din orașul natal. „De fapt, este o clinică mare, nu un spital în adevăratul sens al cuvântului. Avem terapie intensivă, dar sunt doar două paturi. Este cumplit de greu. Eu am ajuns la spital cu salvarea. Am acordat asistență unui rănit care a fost scos din dărâmături și l-am însoțit în salvare. Când am ajuns acolo, m-am cutremurat. Colegii m-au îmbrățișat, mi-au mulțumit și m-au întrebat dacă vreau să rămân, să ajut. Am rămas. Asta e menirea mea: să ajut, să salvez vieți", spune cu emoție tânărul.
Zilele trec, însă, tare greu.
„Trăim cu teama că oricând spitalul poate fi bombardat. În Fâșie, nu există buncăre, nu ai unde să te ascunzi atunci când auzi bombardamentele. Nu-ți rămâne decât să te rogi. Și să speri că o bombă nu o să cadă acolo unde te afli", a mai povestit Ștefan.
„Ieșim afară și plângem să nu ne vadă pacienții, să creadă că noi suntem puternici“
Cel mai greu pentru Ștefan este să vadă cum sunt aduși la spital copii morți sau răniți.
„Este groaznic. Atunci când vedem că suntem neputincioși, ieșim afară și plângem să nu ne vadă pacienții, să creadă că noi suntem puternici. E tare greu să vezi că dintr-o mână de om nu a mai rămas aproape nimic. Sau să auzi gemetele, urletele de durere. Nu mai avem medicamente, intervențiile chirurgicale se fac pe viu pentru că nu avem cu ce să facem anesteziile. Privim neputincioși piciorușele copiilor. Vă dați seama? Mamele le scriu numele copiilor pe picioare. Ca să poată să-i recunoască dacă se întâmplă o tragedie. Este cumplit!“, povestește Ștefan cu vocea gâtuită.
„Nu mă interesează politica lor, eu vreau pace“
Tânărul nu vrea să vorbească despre lupta dintre israelieni și palestinieni. "În prima zi, când Israelul a fost atacat, ni s-a spus că dacă nu atacau cei din Rezistență, îi atacau evreii pe palestinieni. Nu știu care este adevărul. Nu mă interesează politica lor, eu vreau pace. Eu am fost educat să iubesc oamenii, să-i ajut, să-i salvez. Nu înțeleg de ce trebuie să moară copii. Ce vină are un copil în toată povestea asta? Suntem în anul 2023! Cum să fie un asemenea război în timpurile astea? De ce nu putem trăi în pace? De ce nu ne putem înțelege ca oamenii? De ce trebuie să moară atâția și atâția oameni nevinovați? De ambele părți“, a mai spus tânărul de 23 de ani.
„Sperăm în fiecare clipă că autoritățile române nu ne vor abandona aici“
Ștefan merge pe străzile din Rafah și filmează dezastrul pe care-l vede la tot pasul. "Nu știu cât vom mai rezista aici. Simțim că sfârșitul se apropie. Nu avem alimenmte, apă, curent. Ce este cumplit de dureros este că s-a anunțat ca cei care sunt în nordul Fâșiei trebuie să părăsească zona pentru că vor fi bombardamente. Oamenii s-au refugiat la noi în sud. Sunt zeci de mii de palestinieni care au venit în ultima perioadă în Rafah. Degeaba. Bombardează în fiecare zi și aici. Spitalul este arhiplin. Nu mai avem saci pentru morți“, mai spune tânărul.
Ștefan mai are o singură speranță. Românii din Fâșia Gaza să nu fie abandonați de autoritățile de la București.
„Sunt 370 de români în Fâșie. Murim dacă nu ne scoateți urgent de aici! Asta transmitem în fiecare zi autorităților din România. Ne-am făcut un grup pe What'sApp. Acolo este și un consul de la Ambasada României. Dar, nimeni nu ne spune nimic, nimeni nu ne dă nicio speranță. Suntem disperați! Ajutați-ne să ne întoarcem acasă, în România. Sperăm în fiecare clipă că autoritățile române nu ne vor abandona aici", își roagă țara Ștefan Abedelnaby, tânărul româno-palestinian.
Se încarcă comentariile...
