Cum au nimerit patru marinari români în noul pol al pirateriei - Africa de Vest - şi cine îi poate salva pe cei răpiţi
0
La începutul lunii februarie, trei marinari români de pe nava „Histria Ivory“ au fost capturaţi de piraţii de pe coasta de vest a Africii. În urmă cu patru luni, corsarii au mai reţinut în aceeaşi zonă 12 marinari, dintre care un român.
La 3 februarie 2019, nava „Histria Ivory“, cu o capacitate de 41.000 tdw, deţinută de magnatul constănţean Gheorghe Bosînceanu, navă care este sub pavilion Malta, a fost atacată de piraţi la 20 de mile depărtare de portul Lome din Republica Togo, în timp ce transporta mărfuri petrochimice către Liberia.
Surprinzător este faptul că, deşi se cunoştea că zona este nesigură, un alt atac în care au fost implicaţi marinari români având loc cu doar câteva luni în urmă, echipajul nu şi-a luat suficiente măsuri de siguranţă şi, când s-a înserat, s-a trezit cu piraţii pe navă. Bandiţii au reuşit să ia prizonieri trei marinari români, restul echipajului reuşind să se salveze şi să se refugieze într-o zonă sigură a navei. Ulterior, vasul a fost escortat în zona sigură de ancoraj a portului Lome.
Riscul, trecut în contractele marinarilor
La nivelul autorităţilor din România s-a activat o celulă de criză, însă, conform uzanţelor internaţionale, de negociator va depinde când vor fi eliberaţi marinarii români şi ce sumă se va plăti. Marinarii sunt asiguraţi pentru astfel de evenimente prin contractele ITF (Federaţia Internaţională a Lucrătorilor din Transporturi). După ce pirateria a fost recunoscută oficial la nivel internaţional în 2007 de către Organizaţia Naţiunilor Unite, după ce un vas de pasageri a fost capturat cu tot cu turişti, toate companiile serioase îşi asigură membrii echipajului şi de risc de piraterie, altfel sumele plătite pentru eliberarea celor capturaţi ar duce la faliment.
Dar cum procedează piraţii moderni? De regulă, după ce duc ostaticii într-un loc sigur, contactează compania căruia îi aparţine nava. La rândul său, compania anunţă negociatorul care mediază acţiunea de eliberare a lor. Sumele plătite sunt astronomice. Se vehiculează faptul că, spre exemplu, în zona Somaliei, piraţii primeau pentru eliberarea unei nave cu tot cu echipaj chiar şi două-trei milioane de euro. În cazul în care marinarul face parte dintr-o ţară dezvoltată sau este un om important pentru comunitate, piraţii cer mai mult pentru eliberarea sa, însă când cei răpiţi fac parte din ţări slab dezvoltate corsarii sunt nevoiţi să se mulţumească cu puţin. Negocierile pot dura şi câteva luni.
Un nou fief al piraţilor
În ultimele luni, un nou punct fierbinte a apărut pe harta pirateriei: vestul Africii. Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN) din România, spune că, până de curând, piraţii erau grupaţi în Somalia, dar au dispărut de aici după ce s-au luat măsuri de securitate în zonă, gărzile armate făcând culoar de siguranţă pentru navele din zonă. Spre exemplu, în zona Somaliei, navele îşi luau mai multe măsuri de securitate: dacă unele aveau la bord gărzi înarmate, altele îşi montau sârmă ghimpată şi aveau pregătite tunurile cu apă atunci când traversau zona periculoasă.
„În ultimele luni, în vestul Africii au avut loc cele mai multe atacuri. Acest lucru se întâmplă întrucât ţările din vestul Africii Togo, Nigeria, Guineea, nu permit ca echipajele navelor să deţină arme pe teritoriul ţării lor, spunând că asigură ele securitatea, şi nici nu permit forţelor militare străine să asigure securitatea, fiind ţări conduse de dictaturi“, spune Mihălcioiu.
Dacă piraţii de altădată râvneau la aurul, la pietrele preţioase şi la femeile de la bord, în prezent nu sunt interesaţi decât de dolari sau euro. Aşa s-a ajuns ca în Somalia să existe oaze de lux, unde trăiesc aceşti îmbogăţiţi de pe urma pirateriei. Uneori, cu banii obţinuţi din răscumpărarea navelor şi a echipajului, s-au cumpărat arme care s-au folosit în războaiele civile. În state unde există dictaturi acest flagel nu poate fi stopat, închizând ochii până şi reprezentanţele băncilor care au puncte deschise în aceste ţări, de vreme ce sumele obţinute sunt depuse la ele.
Adrian Mihălcioiu îi sfătuieşte pe navigatori să citească cu mare atenţie contractele cu firmele de shipping, pentru a nu fi păcăliţi. „În cazul în care o navă tranzitează o zonă de risc ridicat se plătesc asigurări duble, atât pentru marfă, cât şi pentru echipaj. Sunt şi companii care se asigură pe sume mici sau sunt şi asigurări fictive. Tocmai de aceea, spune liderul SLN, navigatorul trebuie să vadă ce contract are nava cu asiguratorul, să vină la noi la sindicat să întrebe“.
O româncă, răpită de piraţi
Ruxandra Sarchizian este singura româncă răpită de piraţi. Tânăra, care avea doar 31 de ani la momentul respectiv, se afla în mai 2009 împreună cu tatăl său pe nava „Victoria“, sub pavilion Antigua, când vaporul a fost atacat de piraţi în Golful Aden. În total, 11 marinari au căzut atunci în mâinile corsarilor. În toată această perioadă, Ruxandra a fost tratată de către piraţi foarte bine. „Fata ne-a povestit că primea apă minerală şi banane după cum dorea ea“, râde Mihălcioiu. „Ba, mai mult, unul dintre piraţi a cerut-o în căsătorie“, povesteşte Adrian Mihălcioiu.
La întoarcerea în ţară, Ruxandra a povestit aventura: „O barcă cu vreo nouă piraţi s-a apropiat de nava noastră cu o viteză destul de mare. S-au urcat la bord, au tras câteva focuri de armă, apoi au venit în turnul de comandă. Nu a fost nimeni rănit, pentru că toţi ne-am predat în momentul respectiv. Nu avea niciun rost să ripostăm. Era vorba de vieţile noastre“, a spus ea.
Se încarcă comentariile...
