Crinolina şi jobenul, costumele de plajă de altădată ale protipendadei

În urmă cu un secol, plajele erau mai degrabă un loc de întâlnire şi de etalare a hainelor decât de îmbăiere. Domnişoarele de pension, îmbrăcate cu rochii lungi până în pământ, stârneau priviri admirative din partea domnilor care purtau frac şi joben.

În urmă cu un secol, pe plaje întâlneai doamne şi domnişoare de pension purtând rochii cu multe volane şi fustele lungi până în pământ, iar pe cap pălării cu boruri largi, care să le ferească de sarele arzător. Din recuzită nu lipseau nici umbreluţele de dantelă. Doamnele pudice nu îşi lăsau dezgolite nici măcar gleznele. Nici domnii nu se dezbrăcau, ci ofereau privirii costume închise la culoare, însoţite neapărat de joben. Trupurile mai mult îmbrăcate decât dezbrăcate, pentru că nu se cuvenea, se bucurau atât cât le permiteau normele de bunăcuviinţă. 

Plaje pe sectoare

La început, erau sectoare destinate femeilor şi bărbaţilor. Dintr-o adresă a Primăriei Constanţa din 6 iunie 1923, care se găseşte la Arhivele Naţionale, aflăm că era interzisă baia în comun. Pentru a nu lăsa loc de interpretare, municipalitatea stabilise ca partea din stânga a pavilionului să fie destinată bărbaţilor, iar cea din dreapta femeilor. Regula se aplica şi la băile de soare, care însă nu erau permise pe plaja din faţa bufetului, ci numai în dreptul cabinelor.

De asemenea, era interzis ca o persoană să intre în „bae“ fără costum. În costum de baie turiştii anului 1923 puteau să stea doar pe plajă şi nu să se plimbe pe pod sau să treacă în costumaţie sumară prin faţa bufetului. 

Taxă de intrare pe plajă, 7 lei

Pe primele plaje ale Constanţei cine venea la plajă plătea o taxă de şapte lei. Nici locuitorii săraci nu au fost uitaţi. Altfel, cei care nu aveau bani să plătească taxa modică de şapte lei puteau merge în zona plajei delimitată de strada 11 Iunie (strada Cuza Vodă de astăzi) până la mahalaua ţăgănească (zona hotelului Sport de pe strada Mircea). În Ordonanţa nr. 5502 semnată de primarul E.C. Schina la data de 5 august 1899, scăldatul în marea liberă a fost interzis, localnicii şi turiştii putând merge doar la stabilimentele de băi amenajate şi unde existau barcagii. 

Familia regală, pe plajă

Plajele de altădată

Edilii constănţeni au amenajat în anii 1900, în Portul Tomis, plaja Duduia, cu cabine separate pentru barbaţi şi femei. „Duduia“ era soţia celui care administra plaja. Ea vindea bilete, închiria vestiare, şezlonguri şi umbrele. Toţi o numeau „Duduia“ şi aşa a rămas numele plajei. Plaja şi-a schimbat ulterior denumirea în Golful Delfinilor, ca urmare a numărului mare de delfini care veneau la mal să se joace, apoi Golful Pescarilor. 

Ulterior, a fost amenajată plaja Mamaia. La început, nu exista decât un mic sat, în partea nordică a oraşului Constanţa, populat de pescari greci şi lipoveni, oieri români şi crescători de cai. Plaja era sălbatică şi plină de ciulini. Staţiunea Mamaia a apărut din necesitatea oraşului Constanţa de a avea o plajă modernă. 

Inaugurarea oficială a staţiunii a avut loc în august 1906 şi tot atunci s-au amenajat primele spaţii turistice. Meritul revine profesorului Ion Bănescu, primar al Constanţei între anii 1905-1907. 

În Constanţa, în perioada interbelică a existat Plaja Tataia, care era în spatele Universităţii Ovidius din prezent. În apropiere se afla Parcul Tataia, pe fostul Bulevard Regina Maria. 

Plaja Wartanoff era situată în partea de nord a plajei Modern din prezent. Ulterior, s-a extins spre nord, devenind Plaja Domniţa Ileana (după numele fiicei lui Ferdinand I), dezvăluie arhitectul Radu Cornescu. După apariţia Plajei Modern, Domniţa Ileana a dispărut, dar partea dinspre nord s-a extins şi noua plajă s-a numit „Trei Papuci“.

Denumirea vine de la faptul că ea era la trei papuci distanţă de casele contănţenilor. O altă plajă din nordul oraşului Constanţa a fost denumită „Duduia”, în amintirea celei vechi din zona Portului Tomis, apoi rebotezată „Diana”.

Plaja Modern se numea initial „Muncitorul“. O perioadă, trebuia să plăteşti ca să intri pe plajă. Însă întotdeauna se găsea o intrare secretă pe la Vila Şuţu. 

Arhitectul Radu Cornescu spune că au mai existat cel puţin încă patru zone unde se făceau, pe vremuri, băi de mare. Una era Plaja de la Vii, în dreptul Porţii 5 a Portului Constanţa, şi alta la Poarta 2. Când administraţia românească a intrat în Constanţa, a găsit lângă portul englezesc o plajă pe care o foloseau mai ales englezii, deoarece era în perimetrul concesionat lor de către Imperiul Otoman. Această plajă a dispărut odată cu ridicarea Portului Constanţa.