Aventurile unei filipineze în „exotica” România. „E una din cele mai de preț amintiri” VIDEO
0Louiela Ann Analista, o tânără filipineză care locuiește în capitala Emiratelor Unite, Abu Dhabi, povestește experiențele sale ca turistă în România. Tânăra se declară fascinată de tot ce a văzut în România.
Sub titlul „aventurile unei filipineze”, Louiela Ann Analista a povestit aventurile sale în exotica România, așa cum o vede ea, într-un interviu acordat pentru Aygul, o cunoscută vloggeriță din Kârgâzstan. Filipineza dă dovadă și de simțul umorului atunci când este întrebată dacă s-ar întoarce în România și ce i-a plăcut cel mai mult în excursiile sale.
„Poate te gândești că vreau să mă întorc pentru că sunt bărbați mișto acolo (rade). Dincolo de asta, natura, cultura, oamenii, toate astea mi-au plăcut. Este o țară diferită de altele. În București, care e capitala, ai să vezi o mulțime de clădiri și clădirea Parlamentului, care înțeleg că este cel mai mare sediu al unui parlament din întreagă lume. Dar ce au mai frumos sunt castelele. Au o mulțime de castele vechi, istorice. Sunt faimoși și pentru că au Castelul lui Dracula. Este un castel la fel cu cel descris de Bram Stoker în film. După cum ți-am zis, România este o țară diferită. Orașele sunt niște adevărate metropole, dar dacă te duci la țară, satele sunt foarte drăguțe. Nu e ca la mine acasă, pentru că Filipine este o țară tropicală, iar în România au patru sezoane. În special oamenii de la țară mi s-au părut foarte drăguți, și femeile, și bărbații. Și copiii”, a mărturisit Ann.
Ea a depănat și alte amintiri și spune că își dorește în mod special să se reîntoarcă în România, însă în alte anotimpuri, nu toamna și povestește că deși s-a lovit inițial de bariera lingvistică, a descoperit suficienți români care vorbesc limba engleză. Mai mult, ea a căutat și a reușit să interacționeze inclusiv cu localnicii, iar la un moment dat a mers într-o drumeție cu un grup de turiști români.
„Am găsit pe Facebook Mountain Adventure Sinaia. Sinaia e destul de aproape de București, de capitala. Le-am dat un mesaj în care le-am spus că aș vrea să merg acolo și pentru nu sunt un hiker (excursionist profesionist), dar ei aveau experiență. M-au ajutat să mă integrez în grup. Este un punct de întâlnire, unde ți se dau instrucțiuni și lucruri de care ai nevoie, cum ar fi sticle cu apă, ți se spune la ce să te aștepți. Apoi o mașină te preia de la bază și te duce la telecabină. Călătoria cu telecabina este fantastică. Vezi de jur împrejur natură cu diferite culori, iar când ajungi la destinație, poți admira o mare de nori. A fost o experiență foarte frumoasă. Am fost pe Muntele Baiului. Drumeția a fost frumoasă, compania oamenilor a fost bună, oamenii au cântat tot drumul. Când am ajuns la destinație, era o fermă, cu ciobani, cu oi, vaci. Acolo mi-au dat să beau vin fiert. E normal acolo. Am întrebat ce este. Eram atât de ignorantă, pentru că eu nu beau vin. Era foarte bun la gust, era cald și după tot drumul pe care îl făcusem a fost revigorant.
Am stat acolo și ne-am bucurat de natură, departe de civilizație, departe de oraș. A rămas una dintre amintirile mele cele mai de preț din România - oamenii, focul de tabăra, mâncarea. Au băuturi homemade, mâncare tradițională, un pachet complet”, a povestit tânăra.
Ann a mai povestit cum a ajuns în România, traseul parcurs și cum a ales Maramureșul, zonă care a fascinat-o și unde a avut ocazia să meargă cu mocănița „Din Abu Dabi am mers până în Dubai și din Dubai am luat avionul către România până la Cluj-Napoca. Din Cluj-Napoca am luat un autobuz, cred că am mers vreo 5 ore până în Maramureș. Acolo, în Maramureș, au un tren vechi cu aburi, care nu e folosit pentru transport, ci doar pentru turiști, că să vizitezi locurile frumoase din zona. Merge pe Valea Vaserului, iar valea aceea văzută toamna a fost absolut superbă”, a rememorat tânăra.
Cucerită de vișinată
La capătul traseului, odată ajunsă la destinație, ea a făcut cunoștință cu bucătăria maramureșeană și cu băuturile preparate tradițional aici. „A durat cam o oră călătoria cu trenul, iar când am ajuns la destinație, ne-au oferit mâncare tradițională, băuturi tradiționale și erau oameni care cântau muzică populară. Erau și români care vizitau zona, dar și turiști străini. Ei ne-au tot oferit vin, dar eu am refuzat să beau. Mereu le ziceam: nu vreau, nu vreau. Eram încăpățânată. Dar am întâlnit o asiatică, din Hong Kong, și a zis: hai să încercăm. Era doar un păhărel de băutură, sper să nu îi greșesc numele, era «afinată» sau «vișinată». Era o băutură făcută din vișine cred”, a adăugat Ann.
Deși a fost sceptică la început, a sfârșit prin a se îndrăgosti și de băutura pe care a gustat-o pentru prima dată în viața ei. „După ce am gustat am zis: mai vreau! Este cea mai bună băutură pe care am băut-o vreodată. Pentru că e făcută în casă. Am zis: îmi place atât de mult băutură asta și cred că o să mai beau. Știi senzația aia: mă bucur de băutura asta, de acest colț de lume, unde nu mai e nimeni în afară de noi, cu valea asta frumoasă, cu râul, cu mâncarea, cu oamenii ăștia! Asta mi s-a întâmplat, dar când ne-am întors tot cu trenul acela (*mocănița), încercam să mă bucur de peisajele din jur, dar mi se închideau ochii. Și am zis: vreau să dorm. Așa că am dormit tot drumul de întoarcere în tren. Apoi, în noaptea aia, la hotel, am dormit. A fost o băutură bună”, se amuză tânăra.
Dacă românii se declară de regulă nemulțumiți de infrastructură și de transporturi, Ann e de o cu totul altă părere. Cât despre prețuri, i s-au părut rezonabile, chiar dacă mai mari decât în alte țări pe care le vizitase anterior: „Transportul e foarte bun, doar eu mă temeam să nu mă pierd. Sau mă temeam că oamenii nu or să mă înțeleagă. În plus, stau și destul de prost cu orientarea, chiar dacă am o hartă, eu voi merge tot în altă direcție. Dar chiar și dacă mă pierd, mă bucur de lucrurile frumoase pe care le văd acolo. În Maramureș am stat la o pensiune, cred că a fost 40 de euro pe zi, dar includea și o excursie pe zi. De fapt, nu, 60 de euro pe două nopți, incluzând și excursiile, a fost un pachet.”
„N-ai fost în România dacă n-ai vizitat Castelul Peleș”
Din Maramureș, ea a mers ulterior în Sinaia, unde a admirat Castelul Peleș. „Deci, am fost în Maramureș, apoi am fost în Sinaia, cu grupul de hiking. În Sinaia cred că au Castelul Peleș. Este ceva de genul: N-ai fost în România dacă n-ai vizitat Castelul Peleș. Nu trebuie să ratezi castelul asta, așa cum nu trebuie să ratezi Castelul Dracula. Dacă ai să te uiți pe blogurile de călătorie din România, de regulă fotografia principala este cu Castelul Peleș. Și merită, pentru că este foarte frumos. În special interiorul, decorurile, totul e wow. A fost reședința primului rege al României. De jur împrejurul castelului, în Sinaia, poți să vezi o mulțime de locuri frumoase. Castelul nu e foarte departe de gara, poți ajunge la el în plimbare pe jos”, mai spune ea.
Un alt loc care a impresionat-o a fost sanctuarul urșilor, care i-a trezit o emoție aparte. „Dacă mergi în România, ar trebui să vizitezi și Sanctuarul urșilor - Libearty. Mă bucur că am vizitat locul asta. Până atunci, pentru mine animalele erau animale. Existau și atât. Dar după ce am vizitat sanctuarul, am văzut totul cu alți ochi. Nu doar urșii, ci și alte animale trebuie respectate, trebuie să avem grijă de ele. Când am vizitat sanctuarul, erau acolo voluntari, care ne-au spus povestea fiecărui urs în parte, cum au fost prinși, unii erau la grădini zoologice, alții în cuști, ne-au povestit viață tristă a acestor animale. Ei au muncit mult ca să ia aceste animale și să le aducă la sanctuar. Poți vedea acum animalele în natură, cu spațiu suficient. Însă nu toate s-au adaptat noului mediu în care sunt. Unele chiar cred că sunt în continuare într-o cușcă și se plimbă de jur împrejur că și când ar fi închise, însă sunt acolo, într-un mediu natural și sunt îngrijite. Sunt animale sălbatice, chiar dacă vin de la grădini zoologice, nu le poți atinge”, a mai afirmat Ann.
„Nu ești obligat să le dai bani”
Tânăra a mai spuse că în România și-a luat mereu un ghid local, pentru că oricât ar căuta lucruri interesante pe internet nu reușește să găsească toate informațiile. Localnicii cunosc secrete pe care nu le găseșți ușor, a explicat ea.
„Nu am știut înainte, dar în fiecare oraș sunt ghizi voluntari. În Cluj sunt mulți studenți. I-am găsit pe Facebook. Te duci la punctul de întâlnire și acolo îți vor spune care sunt locurile secrete, interesante, istoria locului. Poți simți pasiunea cu care îți vorbesc. Uneori nu înțelegeam ce spun, pentru că eu nu am cunoștințe de arhitectură, iar ei vorbeau despre arhitectura zonei, despre clădiri cu arhitectură gotică sau neorenascentistă. Înveți pur și simplu de la ei pentru că îți vorbesc cu pasiune despre ceea ce au în țara lor. Și în Brașov au tururi gratuite de oraș și peste tot am întâlnit doar ghizi pasionați, oameni care făceau serviciul asta gratuit. Nu ești obligat să le dai vreun ban, dar nu e deloc greu să le oferi ceva: Uite, e o suma mică de bani, ți-o ofer drept mulțumire pentru ceea ce am învățat de la ține și pentru că altfel nu aș fi aflat atât de multe lucruri interesante”.
Oameni drăguți, taximetriști profitori
Ann spune că în România nu a avut parte niciun moment de experiențe urâte, de comentarii sexiste sau rasiste. Totuși, în România ca peste tot pe unde a fost sunt scumpe taxiurile și taximetriștii încearcă să profite de pe urma străinilor.
„Ultimele dați am călătorit în Georgia, Armenia și Sri Lanka, care sunt țări ieftine, iar călătoria în România mi s-a părut mai scumpă decât în aceste trei țări. Dar când am citit comentariile de pe internet am înțeles că turiștii consideră că România este mai ieftină decât restul țărilor din Europa. Pentru că am călătorit singură și uneori am avut nevoie de ghid, alteori am călătorit cu taxiul dintr-un loc în altul, a fost ceva mai scump. Însă cred că dacă călătorești în grup ieși mult mai ieftin. Grupul cu care am fost în drumeție pe munte era format tot din turiști din România. Iar eu am plătit la fel că și ei. Sunt unele țări unde dacă ești turist plătești mai mult. Dar în România, cât au plătit turiștii români am plătit și eu”, a explicat ea.
Ann s-a arătat fascinată și de bisericile vechi din lemn și de Cimitirul Vesel de la Săpânța. „În unele sate au biserici vechi din lemn, cu fresce la interior. Pe picturile de pe pereți poți vedea scene biblice: Isus, apostolii. Iar dacă ești rău, vezi cum mergi în iad. E interesant. Dacă ai puțină idee despre ce scrie în Biblie, recunoști ușor scenele pictate. Satele acestea din Maramureș majoritatea sunt la granița cu Ucraina, dincolo de râu (Tisa) este deja Ucraina.
Au și un cimitir unic, cu cruci din lemn. De fapt, întreagă zona este parcă făcută numai din lemn. Casă de oaspeți în care m-am cazat era din lemn, porțile tradiționale erau tot din lemn. Și au cimitirul asta unde crucile sunt făcute din lemn și sunt pictate. Se numește Cimitirul Vesel. Iar ce scrie pe cruci e un fel de istorie a vieții celui decedat. Pe unele scrie într-un mod amuzant despre felul în care a murit”, sunt alte locuri descrise de filipineză.
În ce privește românii, ea spune că sunt oameni drăguți și mărturisește că și-a făcut deja prieteni în România. Și din acest motiv ea își dorește să se întoarcă în România.
„Românii sunt oameni foarte drăguți. Am stat în România două săptămâni, iar din grupul cu care am fost în drumeție mi-am făcut câțiva prieteni. Mereu îmi spun că dacă mai vreau să vin în România să vin și să locuiesc la ei. Chiar îmi doresc să mă întorc din nou acolo.
Românii sunt și foarte grijulii, în special cei în vârstă. Cei din grup vorbeau cu localnicii pe care îi întâlneau pe unde mergeam ca și cum ar fi prieteni vechi. Vorbeau politică, vorbeau despre mine, mă întrebau diferite lucruri și căutau pe cineva care să le poată traduce ca să mă poată include în conversație. Mereu voiau să îmi dea de mâncare. Un bătrân care avea o sticlă de palincă a vrut să îmi dea să beau, dar soția lui a zis: Nu, nu! Nu bea, pentru că s-ar putea să fie prea tare pentru ține. Pur și simplu le-am simțit grijă, iar eu m-am simțit în siguranță. Românii vor doar să fii în siguranță, să te bucuri de vizită în țară lor. Încă mai am multe castele de vizitat, așa că mă voi întoarce”, a încheiat ea.
Se încarcă comentariile...
