Peripeţiile unui profesor de sport de la ţară, care a resuscitat oina la Braşov: „Este un joc tactic. Eu îl numesc şah mobil”
0
Nelu Avram este profesor de sport în comuna Recea. Clişeul poate prea uzat „omul sfinţeşte locul” i se aplică, însă, perfect. Originar din Hunedoara, s-a stabilit de 26 de ani în comuna Recea din Ţara Făgăraşului, Braşov.
A făcut Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport la Bucureşti, specialitatea gimnastică. La Recea, în schimb, îi învaţă pe copii oina, sport tradiţional românesc, înregistrat la UNESCO ca patrimoniu naţional. Mai mult, acest sport este patronat şi finanţat destul de consistent de Casa Regală a României. Există chiar şi un concurs, Cupa Regelui, cu care începe de fapt campionatul naţional de oină.
„Când am ajuns la Şcoala generală din Recea, când am întrebat ce logistică există pentru orele de sport, am găsit un pachet sigilat cu zece bastoane şi mingi de oină. Când le-am văzut nu ştiam ce sunt, că erau atipice, nu semănau cu cele de gimnastică, pe care le cunoşteam. La o şedinţă în Braşov, la o discuţie cu un coleg, acum 15 ani, la Inspectoratul Şcolar, mi-a spus că s-a făcut oină la Recea. A fost singura şcoală din judeţ care fusese dotată cu acest echipament. Pe vremuri se mai juca la Zărneşti, dar echipa din Recea era cea mai bună. Mi-au trebuit câţiva ani să pornesc această activitate, pentru că nu prea se mai joacă în întreaga ţară. La Braşov, doar jandarmii mai au o echipă de oină, înfiinţată în această primăvară”, începe Nelu Avram să-şi depene „aventura” resuscitării acestui sport la Braşov.
Aşa a ajuns să relanseze o tradiţie care a fost cândva foarte populară. În timp, prin intermediul Federaţiei Române de Oină, a absolvit cursuri de antrenor şi arbitru, cursuri de formare pe oină, chiar şi lucrarea de grad 1 ca profesor a susţinut-o tot pentru acest sport, fiind singurul pe Universitatea din Braşov, în 2011, cu această specialitate.
A plecat la Sibiu să afle regulile oinei
Când a întrebat la Federaţie unde poate să afle mai multe despre acest sport, să se perfecţioneze, aceştia l-au îndrumat la Sibiu, dacă avea ca intenţie să intrăe în olimpiada sportului şcolar, pe ramura de oină, nefiind nimeni în judeţul Braşov care să-l ajute cu astfel de informaţii.
„În prima etapă am participat cu copiii la campionatele organizate de Radio Antena Satelor. Bogdan Ionescu era cel care se ocupa de campionatele de oină la sate, la Căşeiu, în judeţul Cluj. A fost greu. Nu aveam bani pentru deplasăro. În urmă cu peste zece ani, de vreo două ori am plecat cu microbuzul şcolar până la Braşov, iar de acolo ne preluau autocarul de la Bucureşti, de la Antena Satelor, să ajungem la competiţii.
Ulterior, micuii sportivi au participat şa Academia micilor campioni, la Zărneşti, unde au mai venit echipe din trei judeţe - Alba, Covasna şi Harghita, apoi la campionatele din 2013 şi în 2014. Mai mult, Federaţia a organizat o tabără de iniţiere pentru oină, pentru fetiţe, care s-a ţinut la Recea. Au venit copii de la Sibiu şi Zărneşti, iar anul trecut lui Nelu Avram i s-au repartizat două echipe din Câmpina - Prahova şi Miercurea Ciuc - Harghita, pentru a le îndruma.
„De multe ori copiii vin la şcoală pentru oină”
Din fericire, Primăria Recea s-a implicat în susţinerea acestui sport, respectiv a Asociaţiei Sportive Şcoala Gimanazială Recea, care asigură finanţările necesare pentru deplasări. Acum, Nelu Avram a obţinut, în primăvară, aprobarea pentru înfiinţarea unui Club sub tutela Primăriei, care se va numi CS Carpatin Recea.
Copiii care participă la orele de oină vârsta între 7 şi 14 ani, fete şi băieţi, atât la partea teoretică, care este mai aridă, cât şi la cea practică.
„Care este efectul asupra copiilor? De multe ori copiii vin la şcoală petru oină. Vin de exemplu din Dejani - un sat cu foarte multe familii defavorizate - mulţi chiulesc să vină la sport. Vacanţele, după ei, le-ar face la sala de sport. Sunt copii munciţi, la câmp, la cartofi. La oină copilul îşi poate etala valoarea şi este apreciat, dacă nu face faţă la matematică sau la română. Acest lucru le-a dat curaj, îi motivează. La un moment dat, când mergeam la un concurs la Cluj, un copil a văzut o piscină expusă pe marginea drumului şi a exclamat: uitaţi ce lighean mare.... Acesta este tristul adevăr: majoritatea copiilor sunt izolaţi de civilizaţie. Nu au depăşit zona Făgăraşului”, ne spune profesorul Nelu Avram.
La şcoală, copiii joacă oina nu doar la orele de curs, ci şi în afara acestora, sprijiniţi benevol de profesori. Copiii sunt foarte împătimiţi. Îşi confecţionează singuri bâtele şi se joacă. Sunt chiar încântaţi de acest sport care le este la îndemână.
Regulile acestui sport
Toţi elevii din şcoală joacă oina. Când joacă afară, echipele sunt formate din 11 jucători, iar la sală 6, dar există şi o variantă cu 8 jucători.
„Este un joc tactic, eu îl numesc şah mobil. Poţi să ai tehnică foarte bună la baston sau la tras la adversar, dar dacă nu vezi strategia în funcţie de poziţionarea adversarului, nu reuşeşti să creezi ceea ce îşi trebuie. În privinţa calităţilor motrice, îţi trebuie în primul îndemânare, viteză, viteza de reacţie, precizia, îi învăţ să stea cu ochii pe piciorul adversarului, pentru a putea trage când îl prind cu pasul în faţă”, ne explică profesorul de sport câteva secrete ale sportului tradional al românilor.
Terenul de oină este dreptunghiular, are 70 m lungime pe 35 lăţime. Echipa este alcătuită dintr-un fruntaş fundaş şi două rânduri de mărginaşi, cu câte trei jucători, de ducere şi de întoarcere, şi trei mijlocaşi. Rezerve sunt acceptaţi de la 4 până la 15 jucători.
Iniţiatorul crosului Ion Gavril Ogoreanu
Tot la iniţiativa profesorului Nelu Avran, este organizat crosul Ion Gavril Ogoranu, în memoria celui care a condus grupările de partizani care s-au opus regimului comunist şi care s-u şluptat cu trupele de securitate.
Crosul are loc în ultima zi de vineri de la începutul lunii iunie, anual. Sunt trei variante de traseu: 1 km, pentru învăţământul preşcolar, 2 km pentru priomar şi 6 km pentru restul categoriilor - copii şi adulţi. Anul acesta au fost peste 200 de participanţi.
„Se pleacă de la Mănăstirea Berivoi până la Căminul Cultural Recea. Este un drum foarte frumos şi există o panoramă asupra Ţării Făgăraş de excepţie. Toţi participanţii primesc diplome şi medalii, cu ajutorul sponsorilor. De anul trecut, Inspectoratul Şcolar Braşov ne-a avizat proiectul şi apare în calendarul activităţilor sportive extraşcolare din judeţ”, a precizat profesorul braşovean.
Despre oină şi istoricul jocului
Oina (sau hoina, cum mai este denumită regional) este un joc sportiv tradiţional românesc. Jocul de oină era răspândit pe întreg cuprinsul ţării, având un număr mare de denumiri şi variante: în Banat i se spunea „lopta mică” sau „pila”, în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în zona Sibiului „fuga”, în Muntenia şi în Moldova „hoina” şi apoi oina, în Maramureş„ojerul” sau „oirul”, în Dobrogea „de-a lunga” etc. În unele părţi oina se juca şi de către fete, sub numele de „oiniţă”. Este asemănător cu jocuri sportive comune altor ţări, cum ar fi Schlagball-ul german, pesäpallo-ul finlandez, jocul paume din Franţa, respectiv Cluiche Corr-ul irlandez.
Jocul de oină este practicat continuu cel puţin din secolul al XIV-lea conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă, menţionează Wikipedia. Altă atestare documentară apare în anul 1596, când cosmograful italian Gian Lorenzo d´Anania menţionează jocul de oină în lucrarea Sistemul Universal al Lumii la capitolul descrierii Valahiei Superioare.
Referiri la oină se găsesc şi în lucrarea Diaetetica a lui Stefan Matyus, din 1762, tipărită la Cluj, apoi preotul Nicolae Stoica din Haţeg, în anul 1763, relatează anii petrecuţi la Timişoara, unde juca cu copiii în curtea bisericii „lopta mică”.
Părintele oinei
Cel care aduce transformări radicale în jocul de oină, dându-i caracter de joc sportiv, este Spiru Haret, considerat a fi părintele oinei. Prin „Reforma învăţământului” din 1898 cât şi prin alte decizii ministeriale, el a introdus practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele.
„Oina poate aduce o viaţă nouă în şcoala română, fiind un admirabil mijloc de educaţie fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc”, spunea Spiru Haret.
La 9 mai 1899, la Bucureşti s-a ţinut primul campionat naţional de oină, învingătoare fiind echipa liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.
În Monitorul Oficial nr. 49 din 3 iunie 1912 se publică integral regulamentul jocului, astfel fiind recunoscut oficial jocul de oină. La începutul lunii decembrie 1912, la Bucureşti, este înfiinţată „Federaţia Societăţilor Sportive din Romania” (FSSR) care cuprindea şi „Comisia de Oină”.
Federaţia Română de Oină este fondată în iunie 1932. După cel de-al doilea război mondial, oina îşi recâştigă popularitatea ,organizându-se o serie de competiţii pe plan local şi naţional cum ar fi: Cupa Speranţelor, Cupa Regiunilor, Cupa României, Campionatul naţional de seniori şi juniori, Cupa Oraşelor, Cupa Satelor, Cupa Liceelor Agroindustriale, Campionatul Universitar, Dinamoviada, Spartachiada, Cupa Federaţiei, Campionatul Şcolar şi altele.
La 29 iunie 1949 se înfiinţează „Comisia Centrală de oină” care pune bazele pentru formarea în şcoli de antrenori, arbitri, instructori şi se modifică regulamentul de joc. În această perioadă oina cunoaşte un drum ascendent devenind foarte populară în întreaga ţară.
După anul 1990 oina a cunoscut un mare regres, care a dus până aproape la dispariţia jocului.
În ultimii ani, Federaţia Română de Oină a demarat o amplă acţiune de revigorare a acestui sport. Au fost reactivate o mare parte dintre centrele de tradiţie şi incluse noi localităţi, astfel că în prezent practicarea oinei se face în peste 30 de judeţe.
Se încarcă comentariile...
