Cum se radicalizează viitorii terorişti: „Gruparea teroristă utilizează metodele de dezumanizare a membrilor săi“

Mulţi analişti, sociologi psihologi specializaţi în domeniul militar, au asociat lupta teroristă cu „războiul celor slabi”, asociind astfel asimetria mecanismelor de acţiune a combatanţilor: sistemele şi instituţiile implicate în combaterea actelor teroriste, dotate cu întreaga tehnologie specifică mileniului 3 versus grupările teroriste care acţionează cu mijloace de multe ori rudimentare, primitive.

Determinarea motivaţiei grupărilor teroriste este o provocare pentru cei care o studiază. De ani de zile, psihologii au studiat caracteristicile individuale ale teroriştilor, încercând astfel să identifice elementele specifice, caracteristicile comportamentale şi motivaţiile lor de a se angaja în acte de violenţă extremă.

John Horgan, în lucrarea „Departe de terorism”, a constatat că persoanele predispuse spre a fi recrutate de către grupările teroriste şi adoptarea unor comportamente radicale tind să se simtă furioase, înstrăinate sau private de drepturi, cred că implicarea lor politică actuală nu le dă puterea de a efectua o schimbare reală, să se identifice şi să se lupte cu victimele percepute ale nedreptăţilor sociale.

Potenţialii terorişti simt nevoia de a lua măsuri antisistem drastice, mai degrabă decât încercând găsirea unor soluţii realiste la aceste probleme. Aceştia cred că angajarea în violenţa împotriva statului nu este imorală, ci este legitimă.

Ei au prieteni, anturaje sau familii favorabile cauzei pentru care „luptă”, fapt care le întăreşte credinţele şi-i determină să considere că aderarea la o mişcare radicală oferă recompense sociale şi psihologice, cum ar fi aventura, camaraderia şi un sentiment sporit de identitate.

„Toate acestea ne determină să considerăm că a face parte dintr-o cauză colectivistă a fost întotdeauna un semn distinctiv al oamenilor care îşi manifestă disponibilitatea pentru a face sacrificii personale supreme, prin actele lor ei devenind «eroii» propriilor colectivităţi nocive. Iată cum se degenerează ideea de comunitate, de comuniune. În această situaţie, apare o întrebare pertinentă: care este limita agresivităţii şi care este mecanismul de rezolvare al problemelor? Dacă societăţile moderne – cea europeană sau americană – au reuşit să găsească calea dialogului în rezolvarea problemelor sociale, societăţile arhaice, mai puţin dezvoltate din lumea arabă consideră că «momentul dialogului» a trecut, acţiunea violentă fiind unica soluţie”, ne spune psiho-sociologul Aurelian Danu, membru în membru al Asociaţiei Psihologilor in Braşov.

De remarcat este şi faptul că cei mai mulţi terorişti sunt bărbaţi tineri, unii chiar adolescenţi sau recrutaţi în perioada adolescenţei. Explicaţia modului în care aceste grupări teroriste recurg la recrutarea adolescenţilor şi „îndoctrinarea” lor constă în faptul că adolescenţa poate fi considerată ca fiind o perioadă dificilă din perspectiva dezvoltării personalităţii, o perioadă în care persoana începe să devină conştientă de sine ca individualitate, cu posibilitatea apariţiei unor stări de vulnerabilitate şi fragilitate emoţională.

În acest context, spune psihologul braşovean, aceşti adolescenţi cu dezvoltare carenţată devin victimele grupărilor teroriste, ele manifestând o nevoie acută de identitate şi apartenenţă la grup. Astfel, grupul de referinţă este cel care le formează principiile, valorile şi credinţele după care acţionează. Dar acesta este şi motivul pentru care adolescenţii şi tinerii sunt vulnerabili şi la extremismul religios.

„Iată cum fundamentalismul religios se transformă într-o reacţie faţă de valorile societăţii europene – considerată individualistă, materialistă, fără valori morale şi orientate spre consumerism. Iată cum aceste grupări toxice acţionează spre a ne atrage atenţia că Europa se află pe un «drum greşit». Nu! Dacă este ceva greşit, este modul lor de acţiune, de persuadare, pervertire şi implicare a unor tineri în acte de violenţă extremă”, precizează Aurelian Danu.

Falsele credinţe ale grupărilor teroriste

În „interiorul” acestor persoane există un sistem de credinţe deformat, capabil să genereze, la rândul său, comportamente deformate. Astfel, alimentarea acestor „credinţe” nocive, viciate şi interpretate de multe ori de „lideri” cu caracteristici dictatorile generează comportamente deviante similare şi specifice atacurilor teroriste.

Toate aceste credinţe includ o gradualitate şi o procesualitate complexă. În prima etapă argumentele şi credinţele membrilor grupărilor teroriste identifică criticile aduse de către societate acţiunilor lor nocive şi de multe ori tragice, atrăgând astfel oprobiul public al grupării de referinţă. La nivelul indivizilor se creează şi se activează sentimente de frustrare şi ultraj moral, capabile să activeze cea de a doua etapă de formare a credinţelor deformate, cea în care se identifică un „inamic” colectiv ca fiind generator de nedreptăţi sociale: societatea modernă în ansamblul ei.

„Este momentul în care gruparea teroristă utilizează mecanismele de dezumanizare a membrilor săi şi în care aceştia transferă responsabilitatea atacurilor de pe individ pe gruparea de aparteneţă, aceasta fiind considerată „legitimă”, se produce o puternică înhibare a reacţiilor empatice faţă de victimele atacurilor, se activează sentimentele de ură şi dorinţa de răzbunare. Astfel, grupările teroriste devin «reactive» la reacţiile fireşti ale societăţii moderne de combatere a terorismului şi a luptei împotriva acestor grupări”, precizează psihologul braşovean.

A treia etapă este cea în care sistemul de credinţe descriu o identitate socială pozitivă împărtăşită de către terorişti şi comunitatea lor de referinţă, gruparea din care fac parte. Consecinţa acestor credinţe generează identificarea individuală a teroriştilor cu interesele şi valorile comunităţii lor de referinţă, a grupării din care fac parte. În sfârşit, ultima etapă este cea în care credinţele lor definesc atât scopurile colective ale grupării teroriste, cât şi violenţa ca unică metodă de atingere a acestor obiective ale grupărilor teroriste.

Astfel se produce „legitimarea” violenţei împotriva societăţii, împotriva oamenilor nevinovaţi care devin victime ale unor minţi aflate la limita patologicului. Prin acest proces, prin intermediul acestor etape, se construiesc falsele credinţe ale acestor grupări care produc teroare, pierderi de vieţi omeneşti nevinovate, pagube materiale greu de imaginat, catastrofe.

Ce este de făcut...?

A cunoaşte aceste mecanisme, a promova educaţia şi respectarea valorilor şi principiilor morale de către fiecare membru al societăţii reprezintă astfel un mecanism eficient de apărare împotriva terorismului. Mai mult, a sprijini educaţia, a urmării procesul de formare a personalităţii înseamnă a îndepărta aceşti tineri de aceste grupări nocive.

„Prin implicarea fiecăruia dintre noi în a promova aceste principii vom putea evita catastrofele petrecute în SUA pe 11 septembrie, pe cele petrecute la Paris sau Bruxelles. Doar aşa ne putem apăra împotriva acestui flagel al mileniului III: terorismul”, concluzionează Aurelian Danu.

CITEŞTE ŞI:

Dinamica procesului de modernizare în România, explicată de specialişti: la fiecare 30 de ani „răsturnăm lumea“