Secretul brânzei de Gulianca, renumită în toată țara: „Ne-a binecuvântat Dumnezeu cu cea mai bună iarbă”
0Brânza de Gulianca este produsă din lapte de oaie, însă secretul constă în gustul unic dat de iarba care creşte pe solul sărăturat din zona Salcia Tudor-Gulianca, situată la 70 de kilometri de municipiul Brăila.
Unul dintre cei mai cunoscuţi producători din zonă este Cristinel Sima, care încă din copilărie se ocupă cu creşterea animalelor. A moștenit ferma de la tatăl său, iar de ani de zile îngrijește 700 de ovine. Produce brânză de Gulianca şi este mândru că produsul preparat de el este atât de cunoscut şi căutat. Fermierul ne dezvăluie că secretul brânzei de gulianca este dat de calitatea ierburilor care cresc în zonă și de solul sărăturat, unic în țară.
„Ne-a binecuvântat Dumnezeu cu un sol sărăturat. Datorită acestuia, iarba are un gust aparte și savuros, care face ca brânza să fie cea mai bună. Este o brânză naturală și sănătoasă, doar cu lapte produs de oile noastre, hrănite cu cea mai bună iarbă din țară”, spune fermierul.
Faimoasa brânză de gulianca produsă de Cristinel Sima este vândută la târguri, festivaluri, dar și în piața centrală din orașul Brăila. Nu duce lipsă de clienți, dovadă că brânza este de cea mai bună calitate.
„Brânza de Gulianca produsă de noi este autentică, nu e cu lapte praf, cum văd la alții prin piață. Mulgem oile la stâne și aducem laptele la brânzărie. Eu mi-am amenajat acasă și am condiții bune. Punem laptele în bidoane, îl strecurăm iar, îl încălzim și îi dăm cheag. Așteptăm să se închege, îl strângem și apoi îl punem pe printă. Apoi punem o punem o greutate pe el și îl lăsăm maximum 5-8 ore, în funcție de temperatură și îl tăiem. îl băgăm în saramură și îl punem la putină și venim cu el la piață”, povestește producătorul.
Pentru a proteja și a promova acest produs, Primăria Salcia-Tudor a înregistrat la OSIM marca „Brânza de Gulianca”. În plus, autoritățile locale organizează an de an un festival al brânzei de Gulianca chiar pe islazul de la intrarea în sat. În zonă există 23.000 hectare de pășune, iar crescătorii au în jur de 24.000 de ovine.
Cum au ajuns primii oieri în zonă
Din documentele Primăriei aflăm că pe teritoriul actual al comunei primele așezări umane stabile își fac apariția la sfârșitul secolului al XVIII – lea. În partea de nord a comunei prin anul 1789 diferiți crescători de animale au poposit cu turmele pe pășunile acestor meleaguri și s-au stabilit în diferite puncte cum sunt “Moară Turcului” Chioveanu și altele.
Dintre aceștia unii devin mari proprietari de animale cum au fost Olănescu, Gulianu de unde provine și numele unor sate ce vor apare ulterior că Olăneasca, Gulianca.
„Acest fenomen de migrație de la munte spre câmpie în căutarea pășunilor a avut loc și în partea de sud-vest a comunei actuale, unde oierii coborând spre târgul Brăila au poposit pe aceste meleaguri, atunci pline de marăcinișuri, de animale sălbatice, meleaguri ce puteau oferi chiar adăpost vremelnic unor fugari în moment de restriște. În lunca Galiciei, pe locul actual al satului Ariciu, se stabilise unul din acești oieri ce probabil părăsise intenționat locul natal scăpând de urmăritori”, scrie pe site-ul Primăriei Salcia-Tudor.
În această înjghebare de sat ciobanii mai tineri s-au căsătorit cu fete de la munte și au ridicat în locul bordeielor căsuțe mici și simple, după modelul celor de la munte. Ciobanii de obicei nu munceau pe bani și se învoiau ca la căsătoria lor să capete un număr de oi, astfel satul se gospodărea.
Se încarcă comentariile...
