GALERIE FOTO: Legenda oraşului din pântecele Brăilei. Cea mai inedită lecţie de istorie încă nescrisă a hrubelor bătrânului port dunărean (Reportaj)

Amprentă istorică: la 20 ianuarie 1368 are loc prima menţiune documentară despre Brăila, într-un tratat de comerţ dat de Vlaicu Vodă, domnul Ţării Româneşti, negustorilor braşoveni, prin care le garanta libertatea de a vinde şi cumpăra mărfuri prin Brăila.

Aşa a început istoria unui oraş născut, iar nu făcut în jurul unui port ce zumzăia de vapoare, oraş cosmopolit în perioada interbelică, dar care păstrează şi astăzi, în mare parte neatinse, catacombele făcute de turcii ce-şi duceau carele cu cereale spre vasele ancorate la Dunăre printr-un labirint de hrube.

În 1396, potrivit profesorului Gheorghe Gorincu, Hans Schilbergher, de naţionalitate germană, „aflându-se în trecere prin aceste părţi, prezintă Brăila ca pe un important port la Dunăre, unde opreau corăbiile şi galioanele care aduceau mărfuri din păgânitate (regiune unde dominau, la acea dată, turcii, tătarii şi arabii mahomedani)”.

Pentru a înţelege încărcătura istorică a acestui oraş, trebuie spus că, la 8 octombrie 1407, Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, a semnat un tratat cu negustorii polonezi, pentru activitatea comercială pe care aceştia o desfăşurau la Brăila, tratat în care se preciza şi faptul că aici se stabilea vama: „În baza privilegiului acordat, negustorii din Liov cumpărau de la Brăila marfa tătărească drept produse orientale”. (Brăila 625, Gheorghe Gorincu)

Macheta Cetăţii Brăilei, aflată la Muzeu

Brăila a fost un oraş-legendă, raia turcească rasă de pe faţa pământului, păstrează şi astăzi un sistem de catacombe subterane, un oraş în oglindă în „pântece” însă, un vechi sistem de canalizare, săpat în pânză de păianjen, cu ramificaţii spre bătrânul fluviu, cel care, de altfel, a şi dat viaţă urbei.

Hruba familiei Negulescu

Centrul Vechi sau Istoric al Brăilei păstrează şi astăzi porţiuni din vechile tuneluri folosite de turci, secole la rând - locul unde era ascuns aurul Semilunii. Brăila poartă de fapt în adâncuri urmele celui mai mare sistem defensiv construit vreodată de-a lungul Dunării, de către turcii care au stăpânit-o aproape trei sute de ani: catacombele, numite şi hrube.

Panait Istrati, a cărui casă memorială se află în Grădina Mare, locul în care dă hruba principală

„Brăila are un ansamblu complet de clădiri şi monumente istorice, bunuri de patrimoniu, un Centru Istoric încărcat de poveste”, ne-a declarat Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei.

Istorie „pe viu”

1451, 6 august: Oraşul Brăila apare într-un document semnat de Vladislav al II-lea ca loc de adăpostire a unui stoc de arme care să fie trimis pe ascuns la Cetatea Chiliei, unde se afla garnizoana lui Iancu de Hunedoara. Armele urmau să fie folosite împotriva turcilor.

1459: La Brăila, Vlad Ţepeş trage în ţeapă o serie de negustori braşoveni, pentru sprijinul dat de Cetatea Braşovului lui Dan, pretendentul la tronul Ţării Româneşti. Turcii caută să-l prindă pe Vlad Ţepeş, prin vicleşug, pentru refuzul de a plăti tributul impus de poartă. Ambasadorul Turciei, care avea sarcina să-l atragă pe Vlad Ţepeş la Brăila, cade el în această cursă şi este tras în ţeapă de Vlad Ţepeş, cu toată suita sa.

1462, 26 aprilie: Începe campania lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, care urmărea înlocuirea lui Vlad Ţepeş cu fratele său, Radu cel Frumos.

1462, mai: Mahomed al II-lea vine cu o flotă formată din 25 de trireme şi 150 de vase, din Marea Neagră pe Dunăre, dă foc Brăilei apoi porneşte cu oştirea sa împotriva lui Vlad Ţepeş. 

1539, iunie: Are loc ocuparea Brăilei de către turci. 

1540, octombrie: Într-un document polon se arată că „turcii au luat în stăpânire un oraş mare şi puternic cu numele de Braila, începând a face cetate de zid”. (Arhivele Naţionale)

1542: Se înfiinţează raiaua Ibrail, cea mai mare cetate de la Dunăre.

Hruba mare din Grădină

Prin foc şi sabie

Legenda spune că în această perioadă, turcii au ridicat Brăila din rădăcină, şi-au făcut un adevărat oraş subteran. Din case se intra călare, apoi, în unele hrube erau spaţii cât să întorci căruţa. Astfel, bogăţiile Semilunii luat drumul Portului. Hruba principală, intrarea, se află şi astăzi pe malul Dunării, în locul în care, altădată, Portul Brăilei era cel mai important din Europa, locul în care se stabilea preţul cerealelor.

Sute de ani, bogăţiile raialei şi ale Ţării Româneşti luau drumul Stambulului prin portul „Ibrailei” şi nu puţini au fost cei care au râvnit la aurul păzit cu străşnicie de ieniceri. 

Legendele închegate aici i-au făcut pe mulţi să asedieze şi să prade oraşul apărat de turci. 

Cetatea Brăilei – azi rasă de pe faţa pământului – a fost cucerită de şapte ori, şi numai după ce garnizoana depunea armele, pentru că rămânea fără mâncare şi armament.

Păienjenişul de tuneluri folosite de otomani se mai găseşte şi astăzi, ascuns la mai bine de zece metri sub caldarâm, uneori pe două-trei nivele, în Centrul Vechi. 

Există şi azi vechea pulberărie de pe Cetăţii, unde-şi ţineau mai apoi brăilenii murăturile şi damigenele cu vişinată, hrubele de pe Bulevard, Ştefan cel Mare şi Împăratul Traian - sunt doar câteva din tainicele locuri unde se află catacombele. 

Se spune că numai la Mileştii Mici şi Cricova, în Republica Moldova, mai există asemenea catacombe, însă acestea sunt păstrate şi astăzi în stare bună, întreţinute, şi chiar sunt locuri sigure pentru depozitarea vinurilor marilor şefi de state.

Mărturiile proprietarilor de hrube

În Brăila sunt multe case vechi ce au în subsoluri hrube. Unii proprietari le-au umplut cu pietriş, fiindcă imobilele erau în pericol, alţii le-au renovat şi le păstrează drept beciuri, zidind doar partea care ducea spre stradă sau spre locuinţa vecină.

„Casa în care locuiesc are 200 de ani vechime. Când am făcut reparaţii, am găsit, în perete, cărămizi cu ştampila meşterului de atunci, însemnele Brăilei Vechi. Sunt cărămizi de o duritate extraordinară. Până acum 10-15 ani, mai era în capătul străzii o porţiune de zid vechi, dar cărămizile au fost furate între timp. Sunt ferm convins că, în hrube, sunt multe vestigii de pe vremea turcilor”, ne-a spus avocatul Mircea Banu-Panait, brăilean de pe vechea stradă a Cetăţii.

În vecinătate, se află casa familei Negulescu, aşezată la intersecţia cu Bulevardul Sfânta Maria, azi Panait Istrati. 

Casa exista prin 1839 – dovadă actele păstrate de familie – şi a fost dată drept dotă, la 1871, cu toate acareturile din preajmă. 

„Casa aceasta a aparţinut aghiotantului lui Antonescu, Anghel Nicolae, ofiţer de artilerie. Dedesubt, la zece metri adâncime, se află hrubele, căptuşite cu cărămidă veche. S-au păstrat în perfectă stare. Le folosim ca şi pivniţă, pentru că vara, aici, este foarte răcoare”, a spus Mihaela Negulescu. 

Legenda mai spune că prin hrube, turcii transportau pulberea şi ghiulelele şi se retrăgeau din calea invadatorilor. Şi tot pe acolo, atacau. Tot aici erau ascunse comorile Semilunii. Astfel de tunele se mai găsesc la Iannina, în Grecia.

În anii ’50, autorităţile brăilene au decis închiderea multor hrube şi astuparea lor cu pământ, ca să nu se mai surpe clădirile noi, ridicate deasupra. Încăperile rămase sunt inaccesibile sau ţinute în secret chiar de către noii proprietari. 

Imagine de la ultimele cercetări când s-a ajuns la concluzia că în Grădina Mare a fost şi un cimitir fiindcă s-au găsit schelete umane, dar şi inele şi alte bunuri "ofrande"

„Nimeni nu vrea să se trezească cu o armată de arheologi în casă, care să-i declare imobilul monument, fiindcă asta înseamnă o luptă continuă când vine vremea unei modificări de construcţie. Mulţi le-au umplut cu pământ, fiindcă au fost şi situaţii când pereţii crăpau din senin”, ne-a povestit Mariana Vasile, o brăileancă de pe Strada Ştefan cel Mare.

Se ştie că, în unele locuri, hrubele se întindeau pe câte două sau trei niveluri şi că unele duceau până hăt, departe, dincolo de zidurile cetăţii. Se spune chiar că exista o hrubă pe sub Dunăre, pe unde se ajungea la Ghecet, în Tulcea. 

Ce spun documentele vremii

 „Hruba de la Grădina Mare şi-a dovedit eficacitatea în anul 1595 când, învinsă de oştenii lui Mihai Viteazul, garnizoana turcească a reuşit să salveze mare parte din comorile Brăilei. Garnizoana s-a predat banului Manta. Avem relatarea că turcii se retrăgeau şi că încearcă să plece cu aurul, în timp ce valahii stăteau la pândă. Probabil că aceste bogăţii, lingourile de aur şi galbenii, au fost ascunse în pâini şi încărcate în bărci, ajungând în Dobrogea”, ne-a precizat prof. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei.

Într-un document datat 19 februarie 1620 se atestă că judeţul Brăila a existat timp de 60 de ani după constituirea raialei.

Gheorghe Iavorschi, fost consilier la Arhivele Naţionale, povesteşte că, atunci când au intrat în Cetatea Brăilei, valahii conduşi de banul Manta au găsit „un milion de bani de aur şi mare cantitate de provizii”.

Distrusă dintr-o scânteie de pinteni

Istoricul Ionel Cândea ne-a povestit că Garnizoana Brăilei a reuşit să ţină piept atacurilor unor oşti de zece ori mai numeroase. La 1828, însă, după căderea raialei, ruşii au decis dărâmarea cetăţii. Timp de trei ani au muncit 3.000 de salahori până ce au făcut una cu pământul Cetatea Brăilei. 

La Arhivele Naţionale, Secţia Brăila, există documente care dovedesc acest fapt. Despre bătrâna fortificaţie mai amintesc doar denumirile străzilor din Centrul Vechi: Cetăţii, Citadelei, Bastionului, Fortificaţiei, Păcii.

„Vechea pulberărie a sărit în aer în anul 1810, pe când ruşii ocupaseră Brăila. A intrat un soldat cu pintenii în ea, a făcut scântei şi n-a mai rămas nimic acolo. Pulberăria nouă se afla pe strada Cetăţii, fiind folosită ulterior ca închisoare”, a mai spus dr. Ionel Cândea.

De altfel, hrubele erau folosite şi pentru transportul pulberei către bateriile celor nouă bastioane ce apărau cetatea. Nu exista casă veche care să nu aibă câte o hrubă sau alte legături cu vechea reţea construită de turci. 

Aici, în burta cetăţii, temperatura şi umiditatea sunt constante, diferenţa de la iarnă la vară fiind de nici trei grade Celsius. 

Tot prin hrube se putea ajunge uşor în spatele oştilor invadatoare. 

La 1 mai 1828 a avut loc începerea asediului Brăilei de către trupele ruseşti, în urma declaraţiei de război a Rusiei către Turcia, la 26 aprilie 1828.

Pe 22 mai 1828, are loc un bombardament general asupra Brăilei. Documentele atestă: „bubuiturile se auzeau la opt poşte de Iaşi”, iar pe 24 mai are loc al doilea bombardament şi turcii rezistă. Pe 15 iunie 1828, ruşii fac o spărtură cu o mină în zidul cetăţii şi pornesc două atacuri. Pe 17 iunie acelaşi an, Paşa de Brăila ridică steagul şi predă cetatea, după care urmează retragerea.

„Probabil ruşii au aflat despre aceste hrube şi au distrus cetatea până la fundaţie. Pe unele le-au umplut cu pământ chiar ei, pe altele le-au folosit în secret”, a declarat Stănică Pandrea, muzeograf brăilean.

De altfel, muzeografii brăileni au propus autorităţilor ca măcar câteva porţiuni din vechile hrube să fie restaurate şi amenajate, pentru a putea fi incluse într-un circuit turistic, dar un asemenea proiect, extrem de costisitor de altfel, a rămas fără finalitate.  

Anul trecut, o echipă de arheologi a făcut săpături în zona hrubei mari, în Grădina Publică, unde se află şi casa Panait Istrati. Atunci s-a descoperit şi un vechi sistem de canalizare, lipit de hrube, de labirintul ce se transformase pentru turci în al doilea oraş. Stănică Pandrea, doctor în istorie şi arheolog în cadrul Muzeului Brăilei povestea că „nici astăzi nu s-au găsit documente care să ateste existenţa unui labirint complet de hrube. Niciuna nu este cercetată din punct de vedere arheologic, decât după ce se prăbuşeşte. În tot oraşul s-au descoperit părţi prăbuşite, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, hrubele formau un sistem, aveau legătură între ele şi duceau spre Dunăre”.

Un prim pas

Proiectul de valorificare turistică a reţelei de hrube este cuprins în Programul Operaţional Regional de mai bine de doi ani. Firma care a fost angajată în primăvara anului trecut pentru a descoperi hrubele Brăilei a reuşit să găsească doar nişte trasee surpate. 

După cum a precizat primarul Aurel Simionescu, specialiştii în cercetare arheologică, între care specialiştii brăileni, se vor ocupa de găsirea golurilor care s-au păstrat şi a unor eventuale trasee. 

„Aşteptăm nişte experţi în măsurători care pot identifica cu aparatură specială golurile care nu s-au surpat şi doar aşa vom putea intra în hrubă. Pereţii nu s-au surpat, doar arcada s-a prăbuşit. Nu vrem să ne apucăm să săpăm şi apoi să avem surprize neplăcute”, a declarat Simionescu. 

 „Este adevărat că vor veni nişte specialişti ca să se ocupe de determinarea traseului acestor hrube. Am început ample lucrări în Grădina Mare şi chiar am descoperit acel sistem de canalizare-scurgere a apelor, dar şi o parte din hruba mare, vom relua cercetarea”, ne-a explicat prof. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei. 

În legătură cu intenţia autorităţilor de a transforma hrubele în atracţie turistică, directorul muzeului mai spune că pentru a exista un proiect în acest sens trebuie întâi identificate traseele. 

„Prima dată trebuie să găsim tunelurile, de unde încep şi unde merg şi abia apoi putem face un proiect pentru amenajarea unor trasee turistice”, ne-a mai spus Ionel Cândea. 

Muzeografii brăileni aşteaptă de aproape 20 de ani ca măcar porţiuni din vechile hrube să fie restaurate şi amenajate, pentru a putea fi incluse într-un circuit turistic, dar un asemenea proiect, extrem de costisitor de altfel, a rămas până acum fără finalitate.

 “Avem relatarea că turcii se retrăgeau şi că încercau să plece cu aurul, spre Dunăre, în timp ce valahii stăteau la pândă. Probabil că aceste bogăţii, lingourile de aur şi galbenii, au fost ascunse în pâini şi încărcate în bărci, ajungând în Dobrogea”, ne-a declarat prof. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei. 

Până când măcar porţiuni din aceste hrube vor fi salvate, câţiva localnici, mai cu dare de mână, au amenajat cârciumi chiar în gurile de catacomb pe care le-au găsit sub case. 

“Aşa merge! Dacă amenajezi şi întreţii locul poţi să fii sigur că nu se surpă. Cărămida este aşezată într-un stil aparte, iar bolta dă rezistenţă, dare u n-aş avea puterea financiară să reamenajez hruba, oricât de mult mi-ar plăcea”, a adăugat Mariana Vasile, care locuieşte într-o casă veche de pe strada Ştefan cel Mare.

Până când istoria îşi va cere drepturile şi tributul nu mai este mult- zeci de case din Centrul Vechi îmbătrânesc pe zi ce trece, crapă direct de la temelie, semn că au "burta" goală, iar în anii trecuţi au fost şi cazuri când s-a surpat câte o bucată de stradă aşezată pe-o catacombă- însă până când şi le va primi...se anunţă cale lungă. Dincolo de fapte rămâne legenda, povestea aceasta frumoasă a unui oraş ce respiră istorie şi care continuă să "hrănească" generaţii după generaţii.

→

Imaginea 1/8: hrube