Povestea Goilavilor din Botoşani: cum a reuşit, acum 100 de ani, o familie de armeni să hrănească cu pâine 10% din populaţia Germaniei şi soldaţii Angliei
0O familie armenească din Botoşani a reuşit să contribuie decisiv la renumele de „Grânar al Europei“ câştigat de România la început de secol XX. Neamul Goilavilor a apărut din negurile timpului, a creat o gospodărie model pe moşiile lor din nordul judeţului, a hrănit cu pâine 10% din populaţia Germaniei, dar şi armatele Imperiului Britanic, a dăruit Botoşaniului clipe de măreţie şi, în cele din urmă, a dispărut tot în negurile istoriei.
În anul 1913, în preajma Primului Război Mondial, peste 167 de vagoane cu grâu, 57 de vagoane cu orzoaică şi 62 de vagoane cu porumb, trase de o bătrână locomotivă cu aburi, plecau din gara Botoşani cu destinaţia Germania.
În aceste vagoane era, de fapt, aproape întreaga producţie de pe moşiile Rânghileşti aparţinând armenilor din familia Goilav, familie ridicată la ranguri boiereşti de voievozii Moldovei. Acest transport de grâu roşu, de pe moşia Rânghileşti, apreciat la începutul secolului XX în toată Europa, era doar dintre zecile de convoaie de acest fel trimise de Goilavi în străinătate şi care de fapt au contribuit în mod decisiv la renumele de ”Grânar al Europei”, pe care Regatul României îl va primi în perioada interbelică.
În timpul războiului, producţia de pe cele 1.600 de hecatare pe care le aveau Goilavii în nordul judeţului Botoşani la moşia Rânghileşti, îşi va schimba destinaţia, având în vedere şi intrarea în război a României de partea Antantei în 1916. Grâul de care beneficiaseră nemţii urma să hrănească pentru doi ani de zile o bună parte din armata britanică aflată în tranşeele din Franţa.
Atât pe timp de pace cât şi pe timp de război, Goilavii, Botoşanii şi Rânghileştii prosperau într-un fel în care astăzi ne este greu doar să ne imaginăm. Pentru un singur transport, primul despre care am pomenit, în anul 1913, Jean Goilav, capul familiei a obţinut un venit net de pe moşia de la Rânghileşti în valoare de 83.200 de lei aur. Erau milionarii , nu doar a României ci a Europei de la început de secol.
Goilavii de Botoşani au transformat agricultura într-un brand al României
Originea acestei familii se pierde în negura timpului. Când au apărut pe scena istoriei, erau deja bogaţi . ” La începutul secolului al XIX-lea, Goilavii sunt între primii armeni care primesc titluri de boierie. Cel care s-a bucurat primul de acest statut fiind David Goilav, ridicat de domnitorul Alexandru Moruzi, în anul 1804, la rangul de clucer. Iar fiul său Luca va avea acelaşi rang, la fel şi nepoţii săi.
Tot ei au fost printre cei dintâi dintre armenii botoşăneni, care intuind transformările sociale şi politice ce urmau să vină, şi-au trimis copiii la şcoală. Primii copii ai comunităţii armene, care după absolvirea şcolii primare urmează gimnaziul, făcând parte din neamul Goilavilor”, a precizat istoricul Gheorghe Median. Armenii de altfel au fost o comunitate cu orgini adânci şi importante în târgul Botoşaniului. Atestaţi documentar în secolul al XV-lea, negustori şi meştesugari pricepuţi, ei au contribuit după cum spune şi marele istoric Nicolae Iorga, decisiv la dezvoltarea ulterioară a Botoşaniului
”Botoşanii ar fi rămas mai departe satul urmaşilor lui Botăş, dacă n-ar fi fost armenii. Burghezia armeană a fost aceea care a creat târgul”, preciza marele istoric de origine botoşăneană. Goilavii sunt însă neamul care a reuşit să facă cunoscut Botoşaniul până la Marea Nordului şi se spune uneori chiar în Statele Unite. Nu se ştie clar originea lor, probabil veniţi pe la sfârşitul secolului al XVII-lea din Armenia Mare s-au aciuat pe uliţa armenească din Botoşani. Erau foarte pricepuţi ca arendaşi, cunoşteau tehnicile agricole , erau în pas cu timpul şi aşa şi-au creat un renume. În timp strângând bani ca urmare a priceperii lor au început să cumpere moşiile boierilor care plecau la oraş. Aşa a ajuns în posesia familiei Goilav celebra moşie Rânghileşti, un model al succesului în agricultură.
”Christea-David, a fost primul armean din familia Goilav care a stăpânit renumita moşie de la Rânghileşti. A fost arendaş al moşiei Flămânzi, aparţinând domnitorului Mihail Sturdza. A dovedit o pricepere ieşită din comun, cunoştea agricultură. În semn de apreciere a priceperii cu care îi administra moşia, domnitorul Sturtdza îl ridică, în anul 1845, la rangul de serdar. Averea acumulată în anii în care a fost administrator al moşiei Flămânzi, i-a permis lui Christea Goilav ca în anul 1865, să cumpere de la Alexandru Balş, pentru suma de 60.000 galbeni, moşia Rânghileşti, în suprafaţă de 3200 fălci”, adaugă după ce a studiat documentele vremeii istoricul Gheorghe Median.
Momentul în care moşia de la Rânghileşti va deveni model nu numai ăn România dar şi în Europa privind producţia agricolă, va fi în perioada în care familia Goilav este condusă de George şi fratele său Jean. Cel din urmă şcolit în Franţa, Austria şi Germania se întoarce la Botoşani şi la Rânghileşti face o gospodărie care întrecea în prosperitate şi organizare chiar şi fermele agricole din Germania sau Anglia.
”În acea zonă se făcea o agricultură, care şi astăzi cu greu poate fi întâlnită la noi. Era la standarde europene. Erau renumiţi, pentru culturile de cereale în special. Erau solicitate cantităţi mari de grâu din străinătate. Moşiile de la Rânghileşti, Santa Mare, Botoşaniul şi implicit România au ajuns extrem de cunoscute mai ales în Europa datorită producţiilor de foarte bună calitate”, a precizat Cristian Deliaş, director la Direcţia Agricolă din Botoşani.
Conform documentelor vremii, în anii 1913-1914, Jean Goilav avea la Rânghileşti, peste 900 de hectare semănate cu grâu, 409 hectare cu orzoaică,99 cu ovăz şi 456 de hectare cu porumb. La toate acesta se adaugă porţiuni uriaşe plantate cu pomi fructiferi, viţă de vie. Pe moşie funcţiona şi o fabrică modernă de spirt, care l-a costat pe Jean Goilav, 300.000 de lei. Uriaşa moşie de tip occidental unică la acea vreme în România avea şi o secţiune zootehnică, unde oamenii lui Jean Goilav creşteau peste 500 de boi şi 1000 de porci.
Majoritatea producţiei mergea către export. Jean avea contracte în Germania, unde plecau la sfârşitul fiecărui seceriş garnituri întregi de tren. Specialiştii spun că ar fi hrănit cu pâine din grâul Rânghileştilui aproape 10% din întrega Germanie, care în aceea perioadă avea o populaţie de aproape 68 de milioane. ”Avea contracte cu Germania. Numeroase chiar. Plecau sute de vagoane cu grâu. În aceea perioadă Botoşaniul era cunoscut în Germania ca un adevărat grânar ”, precizează istoricul Median.
Au urmat contractele cu Marea Britanie din timpul Primului Război Mondial. Englezii din tranşee au mâncat pâinea făcută din cele peste 200 de vagoane cu grâu care au ajuns pe teritoriul britanic. Jean Goilav ajunsese milionar. În 1914, de pe moşia Rânghileşti a scos un profit de 83.200 de lei aur, în 1916 acesta a ajuns la 281.000 lei aur.
În această perioadă Jean Goilav şi-a ridicat şi o frumoasă casă în târgul Botoşaniului. Istoricii spun că succesul familiei Goilav se datorează dedicării acestora. ”Iubeau agricultura. Aveau utilaje performante, de care mulţi nici nu auziseră. Jean Goilav a renunţat chiar la funcţia de senator pentru a se dedica agriculturii la Rânghileşti. Erau oameni muncitori şi pasionaţi de ceea ce făceau”, adaugă Median.
Falimentaţi de statul pe care l-au transformat în ”Grânarul Europei”
Culmea, decăderea moşiei Rânghileşti şi a Goilavilor, vine imediat după războiul în care armenii de la Botoşani s-au îmbogăţit. Cei care vor încheia perioada de glorie a moşiei din comuna Santa Mare, sunt chiar cei pe care familia Goilav i-a ajutat să construiască României supranumele de ”Grânarul Europei”. Prin legea agrară din 1923, au început expropierile, iar marile moşii au fost împărţie ţăranilor.
Aşa s-a întâmplat şi al Rânghileşti. Munca de generaţii a fost dată ţăranilor care nu aveau mijloacele materiale de a obţine performanţele agricole ale Goilavilor. Rămas doar cu 500 de hectare, Jean Goilav a pierdut multe contracte şi automat s-a retras din exporturi. Nu a plecat în străinătate. Goilavii au iubit pământul Botoşaniului şi au continuat să îl lucreze. Din tată în fiu la Santa Mare în apropiere de Rânghileşti ţăranii îşi aduc aminte de boierul armean care se dădea jos de pe cal, îşi lepăda vestonul şi trecea la coasă în zilele cele mai călduroase să îmbărbăteze oamenii.
Tot ei ţin minte că aveau de lucru, peste 1500 de oameni fiind angajaţi pe moşie. Din amintirea lor nu a mai rămas nimic. Casa de la Botoşani, superba sală de baluri a Goilavilor este în ruină şi mai adăposteşte boschetarii care dau foc pe sub balcoalene somptuoas. Comuniştii au împărtăşit definitiv moşia de la Rânghileşti şi au transformat totul în CAP. Goilavii au dispărut fără urmă în negurile istoriei.
Vă mai recomandămi:
Timişul era componentă de bază în Grânarul Europei înainte de 1989
Se încarcă comentariile...
