Botoşani: Mihai Pastramagiu - Scenograful care dă viaţă spectacolelor (PORTRET)

Mihai Pastramagiu

Avea 20 de ani când a intrat în lumea fascinantă a teatrului. Mai întâi ca pictor şi artist bun la toate. Meseria de regizor a furat-o de la nume sonore ale scenei româneşti pe care a avut ocazia să le întâlnească la Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoşani. Constantin Piliuţă, Vasile Rotaru, Constantin Rusu sau Vasile Jurje sunt doar o parte dintre marii scenografi de la care a învăţat arta de a face spectacol.

Cenzurat de comunişti
În 1977 a pus în scenă primul spectacol la Teatrul „Mihai Eminescu“. Decorul realizat atunci pentru piesa „Nemaipomenitele întâmplări ale unui chibrit“, de Dumitru Solomon, era considerat excentric pentru acele vremuri şi chiar au trezit controverse în rândul comuniştilor responsabili cu propaganda. „Am pus pe panou un glob pământesc din elastic prin care treceau actorii. Deasupra globului am desenat o ramură de tei în care stătea căţărată o bufniţă ce simboliza înţelepciunea. Mi s-a atras atunci atenţia că am folosit prea multe simboluri şi verde, culoare asociată legionarilor“, îşi aminteşte el.

Începuturile sale în scenografie sunt şi cele mai romantice în ciuda cenzurii impuse de comunişti. Ca artist, avea posibilitatea de a-şi depăşi limitele creaţiei cu atât mai mult cu cât decorurile erau doar pictate şi multe deveneau opere de artă la dimensiuni uriaşe. „Fiecare tablou al spectacolului trebuia să aibă propriul decor. Munceam săptămâni întregi la o pictură“, a povesteşte Mihai Pastramagiu.

Decorurile sale, apreciate
Anii ’90 au însemnat trecerea de la teatrul dramatic la cel de păpuşi. Şase ani a realizat decoruri pentru spectacolele de la Teatrul „Vasilache“, o adevărată provocare. În 1996 s-a întors la „Mihai Eminescu“ fără să renunţe însă la teatrul pentru copii.

De 36 de ani, este singurul scenograf din Botoşani. În lunga sa carieră a lucrat cu regizori consacraţi şi a pus în scenă peste 140 de spectacole la mai toate teatrele din ţară, ba chiar a ajuns şi pe scena franceză şi cea de peste Prut. Decorurile sale au fost apreciate la festivalurile unde a fost premiat. „Hamlet“, „Ivan Turbincă“, „Prinţesa vrăjită“, „Cum a ajuns Catinca fată bătrână“ sau „Poveste cu roboţi şi roboţei“ sunt doar o parte dintre spectacolele care i-au adus aprecierea publicului.

De altfel, numele său apare pe toate afişele teatrelor din Botoşani alături de Ioan Sapdaru, Attila Vizauer, Mihai Mălaimare, Valentin Dobrescu ori Sandu Vasilache. Anul trecut, Mihai Pastramagiu a câştigat marele premiu pentru scenografie la Baia Mare cu „Hamlet“. Atunci a inversat rolurile. A mutat spectatorii pe scenă, iar actorii au jucat în sală. „Am avut nevoie de 15 metri cubi de cherestea pentru decor. Era gigantic. A fost atipic şi, cred, interesant“, a spus scenograful. Mihai Pastramagiu ştie să se adapteze vremurilor. Amenajările interioare fac parte din planurile sale de viitor. A început deja primele proiecte în Italia.

Profil
Născut. 4 noiembrie 1953, Botoşani.
Studii. A absolvit Liceul de Artă „Ştefan Luchian“ din Botoşani.
Familie. Este căsătorit, are trei copii.

Întrebări şi răspunsuri
V-aţi dorit mereu să fiţi scenograf?
De pe băncile şcolii de arte am pornit ca pictor de biserici. Apoi am fost interesat de grafică, caricatură şi benzi desenate. De altfel, am publicat de-a lungul anilor în reviste de specialitate şi am organizat expoziţii tematice prin ţară. Am lucrat şi cu scriitorii botoşăneni cărora le-am realizat coperiţile cărţilor. În 1977 am câştigat premiul internaţional al revistei „Pif“ pentru benzi desenate.
Ce alte proiecte aveţi dincolo de scenă?
Colaborez foarte bine cu Fuego, căruia îi fac decorurile de la spectacole. Am realizat decoruri pentru televiziunile locale. Găsesc o provocare în tot ceea ce este nou şi interesant.

Ce-i place
Mihai Pastramagiu este pasionat de pescuit, un sport care îl relaxează şi îl inspiră pentru noile piese. Excursiile cu familia, muzica clasică şi literatura sunt doar câteva dintre hobby-urile sale.

Ce nu-i place
Scenograful nu este interesat de politică şi nu este un devorator de ştiri. Recunoaşte că îl deranjează bârfele şi faptul că este mereu în criză de timp.