Istoria unei biserici de lemn din Maramureș, de la 1794. A fost adusă cu o sanie trasă de patru boi
0Biserica din Coruia (Maramureș) a fost obiectul unui studiu care a confirmat anul construcției - 1794, dar a mai evidențiat ceva. Două elemente ale bisericii care ridică semne de întrebare cu privire la vârsta lemnului. Cele două elemente par „mai în vârstă” decât restul bisericii.
Studiul dendrologic (care stabilește vârsta lemnului - n.red.) a mai scos la suprafață și alte semne de întrebare. Spre exemplu, sătenii din Coruia (Maramureș) știu că biserica din lemn, aflată acum în centrul satului, nu a fost întotdeauna acolo. De fapt, a fost construită în altă parte și adusă aici într-o iarnă, cu o sanie trasă de patru boi. Cel mai probabil, atunci au fost înlocuite două elemente din lemn cu altele, mai vechi decât restul bisericii, fără a se ști însă cu precizie de unde provin cele două elemente.
Se presupune, totuși, că ar putea proveni de la o altă biserică, după cum arată arhitecta Laura Zaharia și etnologul Denisa Țicală, șef birou în cadrul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș, care au lucrat la acest proiect împreună.
Vârsta lemnului, confirmată de analize
Biserica „Sfânta Ana” a fost adusă în centrul satului Coruia în 1794, de pe un deal învecinat numit Pindar. Informația este confirmată de semnele crestate pe bârne, pe care meșterii le-au făcut pentru a putea reasambla corpul bisericii.
De altfel, în Maramureș nu e nimic ciudat să demontezi o clădire din lemn și apoi să o reclădești în alt loc. Dacă în prezent se întâmplă frecvent cu casele foarte vechi din lemn, în trecut se întâmpla și cu bisericile.
Deasupra intrării este gravată data mutării sale și numele meșterului: „Anul D[o]m[nului] 1794, noe[m]vrie 28, s[-]au rădicat. Farcaș Ianoș Țămărman”. O altă inscripție se află pe grinda corului: „La anul 1794 sau făcut biserica aceasta prin Farcaș”.
Pe o cruce de pe latura de sud se poate citi în chirilice: „Ac[i]astă cruce este a lui Lupșe Nuță. Anul 1835 în luna lui [ia]nuarie 25.”
Detaliile fac diferența
Biserica impresionează prin mărimea sa, prin turnul foarte înalt și ornamentele migălos sculptate. Este compusă dintr-un pridvor vestic, tindă, naos și un altar poligonal decroșat. Turnul este încadrat de patru turnulețe la baza coifului; este unica biserică din Țara Chioarului ce prezintă această particularitate. A fost acoperită cu tablă între 1922-1929, iar anul trecut s-au făcut lucrări de consolidare.
Pridvorul este alcătuit din patru stâlpi masivi, lățimea lor atingând 80 de cm, stâlpi ornamentați cu motive incizate și uniți prin arcade cioplite artistic. Ancadramentul intrării e decorat cu motive în zigzag și benzi în torsadă, iar pereții clădirii cu brâul în funie răsucită.
La începutul secolului 20, ca în mai tot Lăpușul, Chioarul și Maramureșul, distincția socială de odinioară se păstra încă în biserică, deși fusese desființată la 1850.
Cercetări pe durata a doi ani
Denisa Țicală este localnică și, de aceea, lăcașul de cult are pentru ea o însemnătate aparte. Acesta a fost motivul pentru care a inițiat acest proiect, vrând să afle mai multe despre această biserică. „Puținele informații scrise care se găseau până la acest moment despre biserica din Coruia ne-au determinat să ne apucăm de cercetare”, a precizat ea.
„Mai târziu, continuându-mi studiile în domeniul culturii, specializare etnologie, am început să studiez mai amănunțit și în final mi-am scris lucrarea de liciență pornind de la biserica monument istoric. Studiul meu a fost bazat pe cercetarea unor documente mai vechi, informatori tip și alte relatări și articole scrise fără a mă folosi de noile tehnologii. Mai târziu, în anul 2020, am întâlnit-o pe doamna arhitect Laura Zaharia care s-a ocupat de o cercetare similară pe biserica de lemn din Săcălășeni și cu care am format o prietenie”, mai arată inițiatoarea proiectului.
Cercetarea s-a lungit pe o perioadă de aproape doi ani deoarece, pe lângă partea de datare a lemnului folosit la construcție, a fost reluat studiul și din punct de vedere arhitectonic, al picturii dar și au avut loc și cercetări în teren, cu informații culese de la săteni.
Istoria bisericii, confirmată în urma cercetărilor
Arhitecta Laura Zaharia a explicat ce au mai descoperit specialiștii care au efectuat datarea lemnului în laborator. „Tot în cadrul cercetării s-au mai datat două elemente din lemn sculptate, care sunt cumva ascunse în pod și străjuiesc bolta, pe est și pe vest, care au o datare 1740”, spune ea.
Datarea aceasta este însă un pic ciudată, mai spune arhitecta, fiindcă este cu nouă ani mai devreme decât biserica, ridicând semne de întrebare în jurul bisericii.
„Sunt foarte multe întrebări în jurul acestor elemente și am generat o ipoteză, de unde ar putea să vină (aceste elemente, n.r.). Este posibil de la o biserică anterioară, pentru că în sat se mai păstreză două amplasamente unde ar fi fost biserici înainte și am încercat să legăm istoricul bisericii cu istoricul satului”, mai arată Laura Zaharia.
Anul trecut, biserica a fost vizitată de alteța Sa regală Principesa Sofia a României, care a făcut sărbătorile Pascale în Coruia și care a fost impresionata de monument.
Se încarcă comentariile...
