Mormântul de sub drum. Osemintele descoperite la Târgu Ocna i-ar putea aparţine lui Valeriu Gafencu, supranumit „Sfântul Închisorilor“
0
Istoricul Marius Oprea a demarat alături de o echipă de arheologi, în 2011, o serie de investigaţii în locurile în care au fost înhumaţi morţii din fostul Spital-Penitenciar de la Târgu Ocna, Bacău. În grădina închisorii a fost găsit mormântul unui bărbat tânăr, ce ar putea fi Valeriu Gafencu.
Marius Oprea afirmă din capul locului că el şi echipa lui nu umblă după ”cruciuliţe de argint” strecurate între maxilarele craniilor, ci dezgroapă, os cu os, rămăşiţele deţinuţilor de la Târgu Ocna, identificaţi ca atare prin contextul arheologic şi specificitatea ”inventarului funerar”.
”Acum, la atâţia ani de la debutul campaniilor noastre arheologice şi la finalul acestei zile, pot spune că este o şansă de a-l fi găsit şi pe cel supranumit încă din timpul scurtei sale vieţi, de către părintele Nicolae Steinhard, ”Sfîntul Închisorilor””, spune istoricul.
”Nişte schetele care de-abia îşi târau picioarele”
În 2011 au fost demarate săpăturile în cimitirul bisericii ”Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din fostul sat Poieni, acum alipit de Târgu Ocna, peste drum de calea ferată şi de clădirile fostului spital-penitenciar de aici, unde au murit de tuberculoză zeci de deţinuţi politici aduşi de prin toate lagărele şi închisorile României la începutul anilor ’50 (nu din considerente umanitare, ci pentru a nu răspândi boala şi printre gardieni).
Unul dintre deţinuţii de aici relata: ”La Târgu Ocna am ajuns în primăvara anului 1950 vreo cinzeci de studenţi şi elevi tebecişti, nişte arătări, nişte schetele care de-abia îşi târau picioarele. Veneam din iadul de la Piteşti, de care ne scăpase Dumnezeu, prin bacilul Koch. Înaintea noastră mai sosise un lot. Apoi au început să curgă şi din alte închisori, de la Canal şi de la mine, deţinuţi tuberculoşi, unii în stare foarte gravă încît mulţi dintre ei au murit la sosirea în penitenciar.”
”Faptul e relevat şi în săpăturile noastre – am găsit câteva cazuri în care, prididiţi de numărul morţilor, gardienii au îngropat cîte doi şi chiar trei, în aceeaşi groapă”, explică Marius Oprea.
Victimele îngropate fără cruce ale comunismului
Osemintele deţinuţilor pot fi distinse de altele ulterioare sau anterioare. În primul rând, prin faptul că majoritatea celor decedaţi erau îngropaţi fără coşciug, dar cu hainele pe ei – aruncaţi ca atare în gropi şi adesea ignorându-se orientarea creştinească spre răsărit. Ele aparţineau unor persoane de vârstă în general tânără, aşa cum indica dantura.
”N-am ştiut, nu ştim încă exact vârsta celor găsiţi, pentru că nu am avut acces la datele examenului de medicină legală. Însă priceperea noastră de arheologi şi experienţa de zeci de ani cu oseminte umane, din toate epocile, ne oferă asemenea indicii. De pildă, înainte de a conduce ”echipa operativă” de arheologi care caută şi găseşte de peste 15 ani victimele îngropate fără cruce ale comunismului (Gabriel Rustoiu, directorul ”Muzeului Unirii” din Alba Iulia, Horaţiu Groza de la Muzeul din Turda şi Paul Scrobotă, de la Muzeul din Aiud), Gheorghe Petrov a dezgropat sute de schelete, în necropole medievale”, detaliază Marius Oprea, care ţine pentru Mediafax o cronică a săpăturilor sale.
Cercetările au fost sistate
Prima campanie de cercetări din 2011 a fost derulată în cadrul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, un ”ONG”, de fapt, pe care Marius Oprea l-a condus după îndepărtarea sa de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, agenţia guvernamentală specializată pe care o crease în 2005, mai ales în acest scop al investigaţiilor arheologice în căutarea celor ucişi de regimul comunist.
”Aceste cercetări au fost sistate, însă, şi ele, odată cu îndepărtarea mea, din dorinţa lui Vladimir Tismăneanu şi voinţa lui Traian Băsescu. Am ales să continui aceste cercetări, indiferent de situaţie, pentru că mă simt dator faţă de victimele regimului comunist – indiferent de crez politic, convingere religioasă sau etnie, pentru că pe toate le unifică moartea. Nu e niciun alt semn care să indice o eventuală ”apartenenţă” a osemintelor, decât moartea tragică pe care o întrezărim, descoperindu-le aruncate în gropi, de-a lungul şi de-a latul ţării, în anii comunismului”, explică istoricul.
Plângeri penale şi anchetă începută de Parchetul General
Campaniile de săpături au continuat la Târgu Ocna, din 2013, în cadrul IICCMER, condus pe atunci de Andrei Muraru, unde Marius Oprea a fost reîncadrat, ca şi Gheorghe Petrov. După o pauză, pentru depunerea unei plângeri penale şi deschiderea unui dosar de cercetare la Parchetul General, în urma descoperirilor deja făcute, cercetările au fost reluate sub noua direcţie a IICCMER, condus de Radu Preda.
În ianuarie 2019, acesta a fost înlocuit din funcţie, iar noua directoare (o fostă consilieră a preşedintelui Iohannis) a sistat din nou cercetările arheologice în căutarea victimelor comunismului şi Marius Oprea a fost din nou îndepărtat din cadrul Institutului împreună cu Gheorghe Petrov.
Marius Oprea şi osemintele descoperite de echipa sa de arheologi FOTO arhiva personală
Cercetările de teren au fost reluate de Marius Oprea alături de aceeaşi echipă, în cadrul aceluiaşi Centru de Investigare a Crimelor Comunismului, pe care îl coordonează acum ca parte din structura Fundaţiei Doina Cornea, condusă de fiul acesteia, Leontin Iuhas, care asigură finanţarea cercetărilor.
”Ne sprijină, ca peste tot, după puteri, şi oamenii locului – în cazul de faţă, părintele protopop Ioan Bărgăoanu de la Oneşti şi preotul paroh Andrei, de la Biserica ”Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, în apropierea căreia săpăm”, spune Marius Oprea.
Au fost descoperite osemintele a 20 de foşti deţinuţi politici
De trei ani, echipa de arheologi a epuizat aproape toate locurile unde se mai putea săpa în cimitirul parohial, în care, în special în zona dinspre penitenciar, au fost găsite osemintele a peste 20 de foşti deţinuţi politici, în 11 secţiuni arheologice.
Au fost demarate apoi investigaţii în afara lui – într-un loc în care odinioară se afla grădina de legume a Spitalului Penitenciar Târgu Ocna. În acest perimetru, în 2019 au fost săpate şanţuri lungi, iar în dimineaţa zilei de 18 mai 2022 a fost escavat cel de-al 12-lea dintre ele, în care arheologii au descoperit trei morminte, două aflate în curs de cercetare şi cel de-al treilea descoperit aproape în întregime.
”Raţiunea pentru care am început aceste cercetări în afara zonei în care ştiam că a fost, în mod tradiţional, locul de îngropare al morţilor din penitenciar (aparţinînd în anii ’50 acestuia, şi nu parohiei) şi ne-am extins în ”grădina de zarzavat”, a fost verificarea unei informaţii, pe care o redau în continuare şi care a fost publicată într-o carte semnată ”Ieromonahul Teognost” şi intitulată ”Trecea un sfînt pe stradă”, care redă mai multe episoade anecdotice din viaţa celui socotit ”Sfîntul Închisorilor”, Valeriu Gafencu.
FOTO Marius Oprea
În paginile cărţii e reprodusă o mărturie despre locul în care ar fi fost îngropat acesta, ca şi alţi deţinuţi. Este vorba, de fapt, despre o discuţie între şeful securităţii din Tîrgu Ocna şi sora lui”, explică Marius Oprea, potrivit Mediafax.
”Se bucurau atît de mult de fiecare fir de iarbă, de soare, de vânt”
”Colonelul e din Târgul Ocna şi a venit sora sa la el, vorbeau despre morţi. Colonelul i-a spus că bărbatul ei nu a fost în stare să ţină închisoarea în mînă şi l-a lăsat pe Gafencu să îşi facă de cap.
- N-a fost vina lui, dar Gafencu ăsta i-a strîns pe toţi în jurul său, a zis sora sa.
- Aşa se întâmplă dacă am trimis ţărani fără pregătire, un papă-lapte.
- Dar ce s-a întâmplat cu oamenii ăştia, i-am văzut odată cînd i-au adus, erau atât de slabi, în special cei din Piteşti, toţi erau galbeni şi se bucurau atît de mult de fiecare fir de iarbă, de soare, de vînt, parcă nu le-au mai văzut niciodată, se tăvăleau prin iarbă.
Colonelul a avut o lucire de viclenie în privire, chipul i s-a împietrit:
- De unde ştii atâtea, cînd i-ai văzut?
Soră-sa s-a încurcat, a lăsat privirea în jos şi spăşită i-a spus:
- Veneam să-i aduc schimburi de haine călcate.
- Ştii prea bine că ai încălcat protocolul. Ai noroc că-ţi sunt frate, ai grijă să nu mai afle nimeni”.
Torţionarul, îngropat la 50 de metri de morţii din penitenciar
Discuţia e absolut veridică şi redă întocmai spiritul drasticelor reglementări cu privire la secretul care înconjura locurile de detenţie ale deţinuţilor politici. ”Colonelul” este Augustin Şleam, cel care în anii ’50 a condus Securitatea din Târgu Ocna şi, care, printr-o stranie pornire personală, poate o târzie pocăire, a ales să-şi doarmă somnul de veci în cimitirul de la Biserica ”Sfinţii Împăraţi”, la mai puţin de 50 de metri de morţii de la penitenciar.
Sora sa era, cum lasă să se înţeleagă mărturia, soţia fostului comandant al închisorii din vremea în care aici se afla Valeriu Gafencu, pe numele său Călin Petre, cu gradul de locotenent, născut la Rediu, în judeţul Vaslui, la 8 iulie 1923, fiul lui Vasile şi Aglaia. El a fost la comanda Penitenciarului Târgu Ocna între 1951-1952, fiind ”retrogradat” la funcţia de locţiitor pentru pază şi regim (fusese un ”papă-lapte”, cum a remarcat ”colonelul”).
”A fost o operaţiune specială”
Mărturia din cartea semnată ”Ieromonahul Teognost continuă:
”Colonelul a mai rostit o tiradă de înjurături. Soră-sa, ca să treacă peste momentul respectiv, a spus:
- Gafencu spunea că o să-i găsească cândva, i-au pus o cruciuliţă de argint în gură.
- Am avut noi grijă să nu mai găsească niciodată trupurile lor, să nu zică că au fost sfinţi, după cum cred ei. A fost o operaţiune specială”.
În continuare, colonelul oferă amănunte despre deshumarea unor deţinuţi: ”De atât timp nici noi nu mai ştiam unde au fost îngropaţi. Cred că l-am găsit şi pe Gafencu, e chiar sub nasul lor (se referă la deţinuţi – n.r.), n-am putut să-l mutăm de acolo, aşa că am adus şoseaua peste el, este înmormîntat la o mică adâncime, pînă la urmă ploaia şi camioanele îl vor distruge”.
Au vrut să nu îi mai găsească nimeni
”A existat, atât după mai multe mărturii culese în teren, cât şi după observaţiile noastre arheologice, un drum, desfiinţat odată cu penitenciarul la mijlocul anilor ’70, care străbătea grădina de zarzavaturi a acestuia şi mergea până în poartă. Totodată, la marginea grădinii a fost construită, în perioada de ”înflorire” a Penitenciarului-Spital Tîrgu Ocna, de la mijlocul anilor ’50, şi o popotă a cadrelor. Probabil că ”operaţiunea specială” de exhumare a unor deţinuţi a fost dictată tocmai de necesitatea ca osemintele lor să nu fie găsite, când se săpa fundaţia noii clădiri (demolată şi ea, când penitenciarul a fost dezafectat)”, este explicaţia lui Marius Oprea.
Îngropat fără cruce în curtea închisorii
Echipa de arheologi a găsit infrastructura de piatră a acestui drum, care străbătea grădina şi au săpat, de-a lungul ei şi sub ea, 12 secţiuni arheologice lungi, în cei doi ani precedenţi şi în acesta. În cea de-a 12-a secţiune arheologică, au găsit la capătul ei, opus peniteciarului, două morminte pe o latură a vechiului drum, iar în partea de la mijloc o groapă săpată în infrastructura de piatră a drumului.
Sub aceasta, a fost găsit un mormânt al unui bărbat tânăr, aşezat creştineşte, într-o ladă confecţionată din şipci de brad, bătute între ele cu mai multe cuie scurte de fabrică, similare cu cele găsite la Aiud, la Râpa Robilor, în care deţinuţii de drept comun îi duceau la groapă pe ”politici”.
”Aşezarea lui creştinescă în groapă poate fi şi un semn al consideraţiei pe care chiar şi deţinuţii de drept comun i-o arătau lui Valeriu Gafencu, aşa cum se spune în mărturiile despre acesta. Că e un deţinut, ştim sigur: cine altcineva putea fi îngropat, fără cruce, în grădina unei închisori?”, spune istoricul pentru Mediafax.
”Nu se găsesc morminte sub toate drumurile
Marius Oprea crede că, dacă există sau a existat vreodată o ”cruciuliţă de argint” sau oricare alt bun de valoare asupra unui deţinut politic mort în penitenciarele României comuniste, acesta nu ar fi scăpat mai întâi vigilenţei gardienilor, şi apoi ”controlului” groparilor improvizaţi din deţinuţi de drept comun.
”Tocmai de aceea, niciodată nu am luat în considerare vreun asemenea indiciu, în legătură cu Gafencu. Dar, aşa, cum căutăm – în toate cazurile – semne care ne-ar indica presupusa identitate a tuturor osemintelor pe care le găsim, cum sunt, de pildă, lucrări dentare aparte despre care aflăm de la urmaşi, în acest caz, aveam drept indiciu suplimentar mai degrabă unul arheologic, bazat pe povestea unui mormânt aflat sub un drum. Este ceea ce am găsit în 18 iunie, la amiază. Din punct de vedere arheologic, e o şansă ca la Târgu Ocna să fi descoperit osemintele lui Valeriu Gafencu. Nu se găsesc morminte sub toate drumurile”, încheie istoricul.
FOTO Marius Oprea
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
„Închisoarea Tăcerii”, condusă de torţionarul Alexandru Vişinescu, va deveni obiectiv turistic VIDEO
Se încarcă comentariile...
