“Casa cu lacăt” o mărturie a breslelor meșteșugărești de altădată

Casa cu lacăt

Clădirea adăpostea unul dintre simbolurile orașului. De mai multe ori, mândria breslelor meșteșugărești, a căzut în mâinile hoților, care nu îi știau valoarea istorică. Situată pe strada Tribunul Dobra nr.7, casa cu lacăt a fost construită în anul 1815 de către comerciantul vienez Iosif Winkler și renovată mai târziu, în anul 1851, data înscrisă și deasupra porții.

Casa a aparținut meșteșugarilor din Arad, una dintre cele mai cunoscute bresle din țară.
În colțul clădirii, spre strada Plevnei, există o nișă în care se afla un trunchi de copac înconjurat cu o bară metalică închisă cu un lacăt.
Imediat ce a fost expus, ca o marcă a meșteșugarilor, s-a spus că omul care reușește să  deschidă lacătul primește casa, dar în final totul a rămas doar o legendă, deoarece lacătul  nu are mecanism iar gaura pentru cheie a fost făcută doar simbolic.

Calfele sosite din diferite centre meșteșugărești europene pentru a se perfecționa la Arad, erau obligate să execute o lucrare pentru a dovedi buna lor pregătire profesională înainte de a deveni meșteri.

Înainte de a executa această lucrare calfele băteau un drum lung, cutreierând țara iar înainte de a porni la drum au bătut diferite ținte geometrice în butuc ca semn al trecerii lor pe aici.

"Butucul de fier", reprezentat de un trunchi de copac, învelit in tablă, a fost astfel bătut de-alungul vremii în diverse ținte de diferite mărimi și forme, pe el aflându-se totodată și steluțe metalice regăsite și pe sigiliile de breaslă.

Enigme neelucidate

Misterele legate de existența unor galerii subterane folosite pe vremuri de armată sub clădirea “Casei cu lacăt”, cel mai probabil vor ridica întotdeauna mari semne de întrebare.
Oamenii cred ca poveștile pe care le-au auzit și ei de la alții, care au murit între timp, sunt adevărate și că ar exista sub clădire galerii subterane care făceau legătura cu diferite clădiri din oraș folosite de poliția secretă. Cu toate acestea, nimeni nu a făcut verificări în acest sens.

 „Așa se vorbește că au existat  tuneluri care, din câte am auzit eu, făceau legătură cu zona Subcetate. În pivnița imobilului există într-adevăr o groapă pe care oamenii au astupat-o cu diferite deșeuri și cu cărbuni pentru a evita pericolul de inundație, deoarece pe-acolo mai ieșea apa”, a spus Alexandru Stanca, cel care este administratorul clădiri de mai bine de 20 de ani.

“Poveștile despre această clădire sunt de demult. Nimeni nu știe adevărul. Se știe că această casă a fost o vreme reședința poliției secrete imperiale austriece iar în pivnița casei au fost închiși numeroși revoluționari”, a declarat Gabriel Șimăndan, un arădean care locuiește de patru ani într-unul din apartamentele Casei cu lacăt.
„Casa cu lacăt”, un clădire a cărei istorie este încărcată de multe întrebări rămase și în prezent fără răspuns, a ajuns astăzi o banală locuință pentru chiriașii care își fac veacul aici.

Butucul Casei cu lacăt, la muzeu

O emblemă a orașului, a cărui însemnătate o știu din ce în ce mai puțin arădeni, a fost mutată la muzeu.
Renumitul butuc a putut fi admirat acolo unde el a fost expus în urmă cu peste o sută de ani. Astăzi, el mai poate fi văzut doar la muzeu. După ce a fost furat și vandalizat iar polițiștii l-au recuperat, butucul a fost dat în grija muzeografilor care s-au ocupat de restaurarea unuia dintre simbolurile orașului Arad.