Misterele accidentului aviatic de lângă Moscova, care ar fi putut schimba soarta României. Au vrut sovieticii să-l omoare pe Nicolae Ceauşescu în 1957?

Imagine de la înmormântarea lui Grigore Preoteasa, mort în accidentul din 4 noiembrie 1957/Sursa foto Arhivele Naţionale

În avionul prăbuşit în apropiere de Moscova, în toamna anului 1957, era o delegaţie a comuniştilor din România. Fostul dictator Nicolae Ceauşescu a scăpat doar cu câteva zgârieturi, dar şi-a pierdut un bun prieten.

Delegaţia Partidului Muncitoresc Român s-a deplasat la Moscova în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 1957,  în scopul participării la sărbătorirea celor 40 de ani de la Revoluţia bolşevică. Evenimentul era programat pentru data de 7 noiembrie 1957. Delegaţia română era alcătuită din şase persoane: Chivu Stoica (prim-ministru al guvernului şi conducătorul delegaţiei), Grigore Preoteasa, Nicolae Ceauşescu, Ştefan Voitec, Leonte Răutu şi Alexandru Moghioroş.

Liderii comunişti erau însoţiţi şi de un personal tehnic format din Mihai Novicov (translator), ziaristul Ştefan Voicu, stenograful Ion Petrescu şi ofiţerul de Securitate Alexandru Mecu, garda de corp a lui Chivu Stoica. Grigore Preoteasa era la momentul respectiv secretar al CC al PMR cu Propaganda şi Agitaţia. În avion trebuia să se afle şi Gheorghiu-Dej, însă acesta nu a mai mers la Moscova din motive medicale. Episodul este povestit de istoricul Adrian Cioroianu, în cartea ”Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc“.

”Avionul a făcut o escală la Kiev, unde delegaţia română a avut o scurtă întrevedere cu membri din conducerea RSS Ucraina, pentru ca la terminarea acesteia avionul să îşi reia drumul către Moscova. Însă, dupa puţină vreme, el a fost întors din drum, la indicaţiile primite de pe aeroportul din Moscova, din cauza unei periculoase lipse de vizibilitate datorată ceţei foarte dense din apropierea oraşului. Dată fiind această situaţie, delegaţia s-a întors la Kiev, unde trebuia să se întâlnească cu delegaţia maghiară, sosită cu un alt avion şi care mergea tot la Moscova, cu acelaşi scop. Într-un final, ambele avioane au redecolat. Cuprinşi fiind de oboseală, membrii delegaţiei au transformat cele două saloane ale avionului în sufragerii improvizate, în care pasagerii s-au întins în fotolii sau pe canapele şi dormitau”, afirmă Adrian Cioroianu.

Accidentul s-a produs  în momentul în care avionul cu delegaţia din România se pregătea să aterizeze pe aeroportul moscovit Vnukovo. ”Din cauza proastei vizibilităţi nava a ratat pista de aterizare, iar la scurt timp după prăbuşirea într-o pădure de lângă aeroport, s-a aprins în flăcări. Dar, până să explodeze avionul, nouă persoane reuşiseră să se salveze. Piloţii şi Grigore Preoteasa au fost singurii morţi. Cel din urmă se presupune că se afla în picioare în momentul producerii accidentului, în timp ce povestea despre felul cum în America pasagerii sunt legaţi înainte de decolare şi aterizare. Cei care au supravieţuit impactului au fost duşi imediat la spitalul de partid Kremliokova, unde au fost vizitaţi de o delegaţie sovietică, în frunte cu premierul Bulganin. Se încheiase, aşadar, cariera unuia dintre cei mai importanţi lideri de la momentul respectiv, un om de bază al echipei lui Dej”, afirmă istoricul.

Nicolae Ceauşescu a fost mult mai norocos şi a scăpat cu răni uşoare. Certificatul medical eliberat la Moscova consemna: „Traumatism al părţii externe a hemitoracelui drept şi la gamba stângă. Plăgi zgâriate la faţă, mâini şi picioare. Temperatura: 37,3 grade, stare generală satisfăcătoare.“ Translatorul Mihai Novicov a publicat o carte cu memorii în care povesteşte şi filmul accidentului.

„Călătorii şi-au dat seama că ceva nu era în regulă după o primă smucitură, care nu semăna a fi contactul roţilor avionului cu solul. De fapt, aeronava se lovise de vârfurile copacilor. A urmat un al doilea impact, şi mai puternic, ce a smuls pasagerii de pe locurile lor. Scaunele nu erau prevăzute cu centuri de siguranţă la aterizare şi asta a favorizat rănirea lor. După ce avionul a atins solul, românii au reuşit să sară şi să fugă cât mai departe, evitând suflul exploziei. Şi-au dat seama că Grigore Preoteasa nu era cu ei în momentul primei bubuituri cauzate de aprinderea rezervoarelor“. Memorii Mihai Novicov

Întrebări fără răspuns

Din lucrarea istoricului Adrian Cioroianu aflăm că accidentul de lângă Moscova a ridicat imediat o serie de întrebări: De ce aeronava a primit acordul aterizării în condiţii de vizibilitate proastă, în condiţiile în care delegaţia Ungariei fusese întoarsă din drum? Cât de sigur era echipajul sovietic care deservea avionul primit de România cadou din URSS? A  fost un simplu accident sau a fost plănuit de sovietici? De ce se dorea moartea celor în cauză? Care ar fi fost destinul României dacă ar fi murit şi Nicolae Ceauşescu atunci? De ce Gheorghiu-Dej nu s-a aflat totuşi la bordul avionului? A murit Grigore Preoteasa «în locul altcuiva»? Doreau ruşii eliminarea lui Dej? Şi dacă da, să nu fi ştiut ei ruşii că acesta nu se afla în avion?

„Toate sunt întrebări cărora timpul nu le-a răspuns în mod clar. Putem medita însă. Dar, indiferent de explicaţii, am rămâne sub semnul istoriei lui «dacă», al istoriei contrafactuale. 4 noiembrie 1957 ar fi putut rămâne în istoria ţării noastre drept momentul schimbării destinului. Cu toate acestea, comunismul românesc ar fi mers înainte indiferent de numărul sau calibrul politic al victimelor de la Vnukov”, susţine istoricul.

Concluziile comisiei de anchetă

Ancheta accidentului de pe aeroportul moscovit a fost condusă de Alexei Kosîghin, prim-ministru al URSS între 1964 şi 1980. Comisia a constatat că piloţii nu aveau parcurse orele de zbor necesare pentru tipul de transporturi pe care le operau. Mai grav, zborul de probă din 2 noiembrie 1957 l-a făcut doar comandantul, fără pilotul 2 şi fără navigator. Raportul comisiei guvernamentale sovietice a stabilit că aeronava nu prezenta nici un fel de defecţiune înainte de prăbuşire. Vinovat de producerea catastrofei a fost exclusiv echipajul, care nu avea pregătirea necesară pentru aterizare în condiţii de intemperii ale vremii.

Organul de presă al regimului comunist, „Scânteia“, a  publicat vestea accidentului din Rusia abia după două zile, în ediţia din 6 noiembrie 1957.

(Text scris de NICU NEAG)

Citiţi şi:

Moştenirea lăsată de muntenii din „leagănul“ Carpaţilor. De ce spunea Herodot că „dacii sunt lipiţi de munţi“

Descoperirea senzaţională la Alba Iulia: secretele ruinelor primei biserici răsăritene de la nord de Dunăre, găsite îngropate în pământ

Monetăria din Alba Iulia - izvor de bani şi putere. Cum au folosit principii medievali monetăria în Epoca de Aur a Principatului Transilvaniei

Moştenirea lui Ceauşescu: proiectele megalomanice din perioada regimului comunist. Secretele coloşilor de piatră, de la Transfăgărăşan la Casa Poporului

Suferinţele ţăranului român din Ardeal, sub biciul maghiar şi jugul austriac. De ce teoria fugii asupriţilor peste Carpaţi este o fantasmă a istoriografiei ungureşti

Zece lucruri puţin ştiute despre Gheorghe Doja, liderul răscoalei ţărăneşti din 1514 care a cutremurat Europa - strategia lui Doja de a dărâma nobilimea

Minciunile din filmele istorice româneşti, din comunism: „neînvinsul“ Mircea, „unificatorul“ Mihai Viteazul, „prietenia“ dintre Ţepeş şi Ştefan cel Mare

Cum a ratat Lucian Blaga Premiul Nobel: propus de românii din străinătate, sabotat de comuniştii din ţară

Cât de şmecheri erau cei care aveau Dacie „cu număr mic“ pe vremea lui Ceauşescu şi ce însemna pe atunci să fii „un om cu relaţii“

Atrocităţile armatei sovietice asupra românilor: masacrele de la Fântâna Albă şi Bălţi, o pată roşie de sânge în istoria Bucovinei şi a Basarabiei

„Păcatul“ predării Istoriei la Blaj în Limba română şi nu în maghiară - motivul judecăţii dintre Episcopul Ioan Lemeni şi dascălul Simion Bărnuţiu

Cum a murit Avram Iancu - „Crăişorul Munţilor“. Răpus de inimă rea, a luptat până la sfârşitul vieţii pentru drepturile românilor din Transilvania

VIDEO DOCUMENT ”Ţara Moţilor”, cel mai bun documentar la Festivalul de film de la Veneţia în 1939