Revolta unui rezident: „Nu alegeți medicina. Vă distrugeți viața! Nu ai bani de nimic”
0„Bătaie de joc, suferință, stres, lipsa de somn. Pe lângă toate astea un salariu mizer de 4.700-5.000 lei din care nu poți să-ți permiți nimic într-un centru universitar”, astfel descrie viața un rezident din România. În acest context, viitori medici au răspuns la întrebarea: „De ce fac medicina?”
Dezbatere interesantă pe platforma reddit pe marginea carierei de medic în România.
„De ce mai faceți medicina?”, întreabă un rezident și vine cu argumente contra unei cariere în domeniul sănătății.
„Eu nu vă înțeleg cum puteți să faceți medicina văzând situația din sistemul medical românesc. Să ți strici 11-12 ani din viață pentru ce? Bătaie de joc, suferință, stres, lipsa de somn. Și pe lângă toate astea un salariu mizer de 4700-5000 lei din care nu poți să ți permiți nimic într un centru universitar mare. Iar după rezidențiat ești OBLIGAT să pleci din țară. Reorientați-vă spre altceva, poți să fii fericit și să faci bani din altceva. Nu poți avea o viață frumoasa ca medic alaturi de familie. Am prieteni care scot 8.000-10.000 din alte profesii fară bătaie de joc. Pentru elevii care dau bacul acum, NU ALEGEȚI MEDICINA, vă distrugeți viață. Pentru mine a fost pasiune, dar nu merita să ți dai viață pentru așa ceva. Și facultatea nu e partea grea, ci rezidențiatul în care ești SCLAV. ȘI PE LÂNGĂ TOATE ASTEA, în situația economica actuală, nu vor mai crește salariile ani de zile, puterea de cumpărare scăzând vertiginos. Salariile vor fi erodate enorm de inflație lună de lună. Dintr-un salariu de 4.800 lei de rezident, să dai 2.000 lei pe o garsoniera chirie, 300 lei utilități, 1.000 lei mâncare (+spital), nu mai rămâi cu nimic. Dacă nu ai mașină și vrei să-ți cumperi, surpriză, nu-ți rămân bani pt mașină, nici măcar pt combustibil, dacă o ai deja. Nu ai bani de nimic. Urăsc alegerea asta”, a scris rezidentul.
Postarea a fost comentată de sute de viitori și actuali medici.
„De acord, am ajuns în anul 6 total epuizata, în burn out și sincer nu aș mai avea nicio putere nici fizică, nici psihică să mai fac o dată medicina.”
„Norocul face că la 18 ani nu aveam cum să ne gândim la toate lucrurile astea, că altfel nu ar mai da nimeni la medicina. Cu mintea de acum, nu aș recomanda domeniul asta nici celor mai mari dușmani. Toate satisfacțiile au dispărut treptat până în anul 6. Nici nu vreau să mă gândesc cum o să mă simt la rezi.”
„Încearcă să țintești la niste specialități care iți permit să ai și viață, că bani oricum nu o să ai că deh, căcat de domeniu la noi în tara. Gen dermato, radio, MF, laborator…cu reticenta endo, reato, alergo (depinde de centru)…oriunde să nu ai gărzi că te distrug încet și sigur.”
„Aveți dreptate. Cred că după fiecare examen la medicina m- am simțit epuizată fizic și psihic și mi-aș fi dorit să fi avut mai mult timp să învăț. Tinerii medici (generaliști , stomatologi), farmacișți, ingineri , învățători.. au făcut ceva , au făcut școala pentru a aduce o schimbare în bine în viața celor din Romania. Daca nu facem nimic , nu schimbam lucrurile spre binele nostru ce mai așteptăm? La 18 ani nu ai o viziune a ceea ce vei fi la 24 ani că medic generalist fară venit, fară loc de muncă , stresat să treci cu bine de examenul de rezidențiat, să ai un post , un contract.”
„Ca o anecdota să zicem că statistic în medicină exista un loc unde se câștigă bine și cu un volum de munca ok, un loc unde se câștigă bine (dar cu un volum extrem de mare de munca), un loc unde nu se căștiga bine, dar nici nu te rupi cu munca și un loc unde nu câștigi bine și muncești foarte mult.”
„Schimbările din sistem sunt majore”
O pacientă vine cu o altă perspectivă:
„Vă urmăresc din umbra de ceva vreme. Am 47 de ani și slava cerului, sunt sănătoasă și eu și ai mei. În viață asta , am avut totuși câteva tangente cu spitalele romanești. Prima oara în 2010, când am născut, apoi tangențial că aparținător al mamei mele la o operație banala și ultima oara că pacient cu apendicita anul trecut. Locuiesc în Timișoara. Vreau să vă spun, că văd că voi nu vedeți partea frumoasa, că intre 2010 și 2024 schimbările din sistem sunt MAJORE. De la condițiile din spital, mâncare, dar mai ales atitudinea angajaților, de la infirmieri la medici, totul e pe plus. Drept e că mai e de lucru, și vă rog pe voi, cei tineri, mergeți la cursuri de comunicare medic-pacient, e mare nevoie. Dar schimbările sunt acolo și prin voință voastră, vor continua. Daca veți avea atitudinea potrivita, veți învață și nu veți ajunge autosuficienți că cei mai bătrâni acum, daca veți rămâne mereu curioși, daca veți avea mereu în minte că medicina o faci pentru oameni, nu doar pentru bani, vă garantez că veți avea satisfacții și succes. Oamenii trag spre medici care știu să comunice, care sunt informați, care fac legături, care sunt umani. Iar asta vă fi cea mai mare satisfacție a voastră.”
Un rezident o contrazice pe pacientă: „Înțeleg că din exterior poate se vede așa și sunt de acord că poate nu ar trebui să uitam scopul nobil al meseriei…dar crede-mă că atunci când ești sclavagit și abuzat de “marii medici”, forțat să ai un program nașpa și totodată, fară resurse materiale prea mari după atâția ani de munca…nu iți mai arde de ideile astea. După o lunga perioada de burnout, am început și eu să pierd ușor ușor ceea ce era odată pasiune și curiozitate pentru meseria asta și chiar daca reîncerc să mă resetez, e foarte greu. Și nu mi se pare ok să tot zicem că ne supunem chestiei ăsteia “pentru oameni” că ideea asta de self sacrifice o să ne îmbolnăvească la un moment dat.”
Un alt rezident a prezentat lucrurile negative din sistemul românesc în comparație cu alte sisteme medicale:
„Abuz la locul de munca din partea: șefului de secție, doctorilor mari, colegilor, asistentelor.
Gărzi de 24 de ore după care nu ai repaus, ci trebuie să mai stai la munca cu program normal.
Gărzi neplătite până în anul 3.
Concedii pentru care trebuie să te milogești că să le iei, că și cum ți se face o favoare, nu că e un drept al tău.
La fel că gărzile, orele suplimentare(over-time) neplătit. La fel și sporuri care sunt ori neplătite, ori plătite la minim posibil. Idem cu orele de sala în cazul specialităților chirurgicale.
Orele de curs din curricula sunt doar pe hârtie, ele fiind inexistente în realitate. Pe specialitatea mea trebuie să fie 200 de ore de curs pe an. S-au făcut 0 ore pe an.
Salariu mic în comparație cu standardul de trai din centrele universitare.
Salariu mic în comparație cu cursurile, cărțile de specialitate sau congresele necesare pentru a putea fi la zi cu toate informațiile nou apărute în domeniile noastre. (nu o băgați pe aia cu piratatul de cărți, vă rog)
Oportunități limitate sau inexistente de angajare după terminarea rezidențiatului.”
Medic specialist de laborator în capitală: 7.000 de lei
Un medic specialist de laborator în capitală susține că are un salariu de aproximativ 7.700 de lei, în timp ce toți prietenii corporatiști de aceeași vârstă câștigă 12-15.000 /luna media: „Mai dă și toată lumea în medici, la tv, campanii electorale. Eu cel puțin mă simt super defavorizat (...)Din păcate medicina nu mai e ce a fost ( la privat e doar business, la stat cu cât ești mai tânăr, cu atât mai mult ești sclavul celor vechi). Înveți ca fraierul 10-12 ani din viață până ajungi specialist, prietenii tăi se distrează, merg în toate vacanțele ca studenți cu joburi de student, tu ajungi medic cu salariul la jumătate fata de ei. Super viață ca medic, mai și râde toată lumea de medici.”
Un alt specialist explică: „acum student anul 6, la vita e bella. Apoi urmează 5 ani de rezi în care te crezi Prometeu. Poate iei și o specialitate cu spor (cum am luat eu) și câștigi 7000-8000 de lei și iar de dai zmardoi. Să te văd după ce termini cum mergi tu în Giurgiu, Rădăuți și la mama naibii.... mai lasă-ne cu textele generației Z. Vă credeți numai zâne și salvatori.”
„Nu cred că mai exista alta nație mai vaicaroasa, mai pesimista și mai puțin reziliență”
Unii comentatori pun aceste probleme pe seama tradiției românești de a se plânge de orice:
„Nu știu cum sunt alții, dar nu cred că mai exista altă nație mai vaicaroasă, mai pesimistă și mai puțin reziliență ca a noastră. Dacă plouă, de ce plouă, daca e cald, e prea cald, dacă e frig- e prea frig, dacă se face ceva bine pe undeva, da' de ce s-a făcut asta, trebuia să facă altceva, samd. Avem continuu impresia (nu stiu de unde mentalitatea asta de popor mic și umil) că alții sunt mai deștepți, mai frumoși sau mai buni decât noi. Daca citești comentariile de pe Reddit, și nu numai, cel puțin 50% din cei care comentează (români), spun că românii sunt prosti, că România e de căcat, că totul la noi e rău, că nu s a făcut nimic bun în tara asta, etc. Fraților care gândiți așa, să știți că nu este așa, nu suntem cu nimic mai prejos decât alții, în zilele noastre, nicăieri nu sunt străzile pavate cu aur, diferență dintre noi și cei de afara este mentalitatea, mindsetul și felul în care ne raportam la probleme.”
Același comentator susține că în orice tara exista mâncătorie, invidie și prostie: „Nu ne împiedică nimeni să spunem cu voce tare când ceva nu este ok, nu ne împiedică nimeni să acceptam minciuni și abureli de la șefi, nu ne împiedică nimeni să spunem cu voce tare adevărul. În momentul în care realizăm (din ce în ce mai mulți) că putem face acest lucru și să ținem capul sus, fără frici și fără a ne lasă intimidați, mare parte din problemele de care vorbiți aici se pot rezolva. Daca societatea arata cum arata, să știți că nu este numai vina politicienilor, este și vina noastră, a mentalității noastre că popor, a felului în care ne raportam punctual la problemele de zi cu zi și la societate. În mare parte, lucrurile astea ne au condus pe toți aici. În rest, faceți voi ce credeți că e mai bine pentru voi”.
Se încarcă comentariile...
