VIDEO Aeroportul turiştilor spaţiali

Cel puţin 300 de turişti sunt gata să dea câte 200.000 de dolari pentru a petrece şase minute pe orbită.

Primul operator turistic spaţial, compania Virgin Galactic, proprietatea cunoscutului om de afaceri Richard Branson, a construit deja două modele de navete spaţiale şi a anunţat că în 2011, atunci când aeroportul spaţial numit Spaceport America va deveni operaţional, vor începe excursiile galactice.

Programul prevede mai întâi autorizarea spaţioportului care se construieşte în ritm alert în deşertul din sudul statului New Mexico şi apoi efectuarea unor zboruri de testare a aparaturii navetelor şi a procedurilor de intrare şi ieşire din atmosferă. Autoritatea aeronautică americană s-a arătat foarte severă şi a impus o mulţime de verificări pentru licenţierea acestor călătorii de plăcere. Ca atare, abia pe la jumătatea anului 2011 vor putea începe excursiile pe orbită.

Şase minute pentru şase turişti

Richard Branson, părintele turismului spaţial

Cu ocazia lansării navetei SpaceShip Two, pe 7 decembrie 2009, în cadrul unei ceremonii de botez desfăşurate în deşertul Mojave din California, Richard Branson a explicat cum se vor desfăşura primele excursii. La fiecare drum, în carlingă se vor urca doar şase turişti, iar naveta va fi ridicată până pe orbită de către o navă-mamă, de tip White Knight Two, condusă de doi piloţi-astronauţi. Imediat după ieşirea din atmosferă, naveta cu turişti va fi lăsată să „cadă liber" pe orbită, iar excursioniştii spaţiali vor putea experimenta, timp de şase minute, o aparentă lipsă a gravitaţiei terestre.

Prin hublourile navetei, călătorii vor putea admira imaginea Pământului văzut din spaţiu, aşa cum numai cosmonauţii şi cercetătorii care au lucrat pe Staţia Spaţială Internaţională l-au mai văzut.

Pentru această experienţă care, socotind de la decolare şi până la aterizare, va dura aproximativ două ore, fiecare turist va plăti 200.000 de dolari. Până acum s-au înscris 300 de persoane.

În formă de gândac

În plin deşert, undeva în sudul statului american New Mexico, la aproximativ 72 de kilometri nord de orăşelul Las Cruces, sute de constructori lucrează de mai bine de şapte luni la ridicarea primului spaţioport din lume. Lucrările sunt avansate, dacă ne gândim că în octombrie 2009 au fost lansate opt zboruri suborbitale pentru testarea aparaturii de comunicare şi urmărire din turnul de control. Dar amenajarea completă a tuturor pistelor şi finisarea clădirilor administrative se vor încheia abia la începutul anului 2011.

Arhitecţii firmei Foster & Partners au dezvăluit câteva dintre datele importante ale proiectului şi o imagine de ansamblu care pare desprinsă din filmele SF. Clădirile spaţioportului vor fi pe jumătate îngropate, la suprafaţă fiind numai trei niveluri, care vor atinge o înălţime maximă de 18 metri deasupra solului. Cu această formă de gândac, spaţioportul va rezista mai bine condiţiilor climatice foarte dure din zona în care a fost amplasat.

La alegerea locului a contat mai mult lipsa de umiditate a aerului şi seninătatea deosebită a cerului, care permit lansări tot timpul anului, decât condiţiile prietenoase pentru om. Totuşi, pentru ca aparatele pentru condiţionarea aerului să reziste temperaturilor extreme din deşert, conductele de aducţiune au fost îngopate până la o adâncime de 30 de metri, astfel încât solul să preia o parte din căldura aerului absorbit.

Hangarele destinate navetelor spaţiale, construite pe laturile ansamblului arhitectonic, vor măsura în final 4.300 de metri pătraţi, alţi 2.700 de metri pătraţi fiind destinaţi „spaţiogării" din zona centrală.

Un milion de dolari pe an

Construcţia acestui colos a fost ideea profesorului Burton Lee, de la Universitatea Stanford, care încă din 1990 a propus construirea unor facilităţi speciale pentru recuperarea capsulelor spaţiale la întoarcerea pe Pământ.

Ca urmare a eforturilor senatorului Pete Domenici şi a proiectului întocmit de fizicienii Bernie McCune şi Len Sugerman, de la Universitatea din New Mexico, s-au obţinut primele fonduri din partea autorităţilor federale. Apoi, în 2006, autorităţile locale au preluat iniţiativa şi au creat un organism special, Southwest Regional Spaceport, care a decis amplasarea în deşert şi numele de Spaceport America.

Guvernatorul de New Mexico, Bill Richardson, a acceptat însă fondurile private oferite de Virgin Galactic şi în iunie 2009 a început construcţia. Compania lui Sir Richard Branson a obţinut dreptul de a folosi acest spaţioport până în decembrie 2028 şi s-a angajat să plătească o chirie de un milion de dolari anual, în primii cinci ani de utilizare, urmând ca ulterior să se renegocieze suma în funcţie de numărul de lansări.

Naveta SpaceShip Two (fuselajul central) va fi dusă pe orbită de nava-mamă White Knight Two (fuselajele laterale)

Peste 2.300 de angajaţi

Pentru a asigura fondurile suplimentare necesare unor amenajări impuse de Comisia Specială de Transport Spaţial, autorităţile din New Mexico organizează, începând din decembrie 2009, excursii contra-cost în hangarele Spaceport America.

Şi nu-i de mirare. Tot ce e legat de tehnologia spaţială prezintă un deosebit interes pentru public, iar americanii vin cu sutele în fiecare zi pentru a vedea cum arată o cameră barică sau un simulator de zbor al navei-mamă Eve, prima din seria White Knight Two, care a fost botezată cu prenumele mamei lui Richard Branson.

Când va fi gata, Spaceport America va fi deservit de 2.300 de angajaţi, dintre care peste 1.000 vor fi ingineri, restul angajaţilor fiind repartizaţi pe 250 de funcţii aflate în serviciul turiştilor.

Conform unui articol din „Financial Times", afacerea zborurilor spaţiale în scop turistic are toate şansele să fie una de succes, nu doar pentru că deja există 300 de potenţiali clienţi, ci şi pentru că reprezintă o întreprindere care se încadrează în trendul noului mileniu.

Cu sau fără gravitaţie?

Sintagma „gravitaţie zero" se referă la senzaţia de lipsă de greutate pe care o experimentează cosmonauţii aflaţi pe o orbită circumterestră. Forţa de gravitaţie nu este însă nici pe departe zero. De pildă, la 100 de kilometri altitudine, forţa de gravitaţie este cu doar 3% mai mică decât cea la nivelul solului.

Faptul că o persoană aflată pe orbită „pluteşte" într-un vehicul aflat pe orbită, arată doar că atât omul, cât şi vehiculul au aceeaşi acceleraţie. Orice corp stă pe orbită tocmai pentru că este atras de Pământ, dar, în acelaşi timp, „cade liber" sau zboară cu o viteză foarte mare pe o traiectorie circulară în jurul Terrei.

Urmăriţi prezentarea navetei SpaceShip VSS Enterprise!