Tolerarea bullyingului în școli naște monștri. Cazul elevului din Bacău care a fost arestat

În cazul liceanului din Bacău care a ajuns după gratii după ce și-a lovit și umilit colegi de școală nu se mai poate vorbi de hărțuire, ci de violență pur și simplu. Indiferența școlii, dar și a altor instituții ale statului în fața unor fenomene grave nu poate duce decât la creșterea frecvenței și a intensității lor.

Violența în școală, un fenomen în creștere FOTO Shutterstock

Scenele șocante în care un elev al Liceului Tehnologic „Dumitru Mangeron” din Bacău lovește doi colegi, îi bagă cu capul în toaletă și-i silește să meargă în genunchi nu reprezintă altceva decât fapte de violență școlară pur și simplu, și nu bullying. O spun reprezentanții Asociației Voci pentru Democrație – VeDem Just – care au analizat cazul și care încearcă să elimine confuzia între termeni, confuzie care duce la reacții ineficiente contra acestor fapte. Și nu doar ei.

Astfel, în categoria hărțuirii intră acțiunile de violență psihologică în care un elev râde de altul sau îl umilește, îl batjocorește în fața altor colegi, pe motiv că este îmbrăcat într-un anume fel, că are o anumită religie sau orientare sexuală. La fel și dacă elevului i se trimit mesaje răutăcioase, i se modifică pozele care sunt apoi distribuite altora în mediul online.

Aceste fapte sunt interzise de Legea educației, iar dacă ele au loc, elevii și profesorii sunt obligați să anunțe conducerea școlii. Comisia antibullying din școală ar trebui să facă o anchetă pentru ca, în final, agresorul să fie sancționat. „Sancțiunile pot fi observație, mustrare, pierderea bursei, mutarea în altă clasă. Din păcate, începând cu toamna anului 2022 nu mai există sancțiunea exmatriculării. Nici Inspectoratul Școlar Județean, nici poliția nu au competențe de investigare a bullyingului”, subliniază specialiștii.

Ce fapte se încadrează la violența școlară

Dar dacă un elev este bătut cu palma, i se pune piedică, este împins și cade, este înțepat, tăiat cu un obiect, se aruncă în el cu obiecte sau este tras de păr, toate acestea sunt fapte de violență școlară. Faptele de violență școlară sunt considerate abuz fizic de legea protecției drepturilor copilului.

„Abuzul fizic asupra unui minor poate fi anunțat de orice persoană către DGASPC din județ. Abuzul fizic asupra unui elev minor, petrecut la școală, trebuie anunțat de îndată de profesor la DGASPC din județ, la telefon 119. Această instituție, de protecția copilului, se va ocupa atât de victima minoră, cât și de agresorul minor (care poate fi lăsat în supravegherea specială a părinților sau luat într-un centru de plasament)”, precizează VeDem Just.

Iar dacă agresorul are 14 ani sau mai mult, abuzul fizic devine infracțiune de lovire sau alte violențe, fapte incriminate de Codul penal, caz în care trebuie anunțată Poliția.

„Victima însăși poate anunța Poliția/Parchetul prin plângere sau aceste instituții se pot sesiza singure când află din orice altă sursă de cele întâmplate. Pentru infracțiunea comisă, minorul va fi sancționat penal de judecător cu stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică, iar în cele mai grave cazuri cu internarea într-un centru educativ sau chiar cu internarea într-un centru de detenție. Poliția și Justiția nu au competență pentru minorul agresor care are vârsta sub 14 ani!”, informează asociația.

Ignorarea nu elimină problema

Aproape toate cazurile de violență școlară au ca origine bullyingul nesancționat. Intervenția la timp este foarte importantă pentru ca situațiile să nu se agraveze. În cazul de la Bacău, doar DGASPC-urile și Poliția sunt competente să intervină, spune la rândul său George Roman, coordonator de proiect la Organizația Salvați Copiii. „Ceea ce s-a întâmplat la Bacău nu e bullying. Este efectul final al unei stări generale de ignorare a situațiilor de bullying sau a lipsei de informare a adolescenților și de intervenție. În școlile unde există astfel de grupuri, imediat ce apare o situație de acest tip, elevii raportează, nu stau deoparte și râd sau filmează. Pentru că, prin indiferență, noi creăm acel tip de normalizare a unei situații, chiar dacă inițial ea nu era acceptată social”, atrage atenția George Roman.

Petrecându-se foarte des, ajungi să accepți un nivel tot mai mare al violenței, al amenințărilor. „Și, în final, constați că într-un liceu, astfel de bătăi au loc săptămânal”, avertizează Roman asupra consecințelor neintervenției.

Violența copiilor oglindește violența părinților

Ce pot și ar trebui să facă DAGSPC-urile? „Manifestările violente ale copiilor reflectă de cele mai multe ori ceea ce se întâmplă în familie. Că sunt martori ai violenței domestice, alcoolismului și altele. Copiii nesupravegheați, total ignorați de către părinți, sunt mai predispuși să intre în grupuri violente. Toate aceste aspecte pot fi identificate cu ușurință și interveni cu măsuri cu supraveghere”, mai spune George Roman.

O situație precum cea din Bacău arată însă că nu s-a intervenit, cel puțin nu în mod eficient. „De cele mai multe ori, când ajungem în familia unui copil care a comis astfel de fapte găsim multiple probleme. Din experiența noastră. E imposibil să avem acolo o familie care comunică pozitiv cu copilul. Ceea ce vedem noi acum în școli este evoluția firească a unei stări generale de indiferență față de fenomenul de bullying”.

Una dintre căile prin care bullyingul putea fi prevenit era aplicarea legii și a normelor metodologice din 2020 privind grupurile de acțiune antibullying, formate după modelul inspirat din exemple din Australia, Franța și Finlanda.

Ce vedem acum este atitudinea viitorului adult

Aceste cazuri de violență școlară au ajuns să nu mai fie chiar atât de rare, atrage atenția psihologul Keren Rosner, psihoterapeut: „Doar intensitatea lor variază. Și dacă ele sunt considerate minore și nu se intervine, ajung să fie privite ca fiind normale. Chiar dacă ele nu sunt”.

Lipsa de intervenție a fost un semnal pentru agresori că pot merge și mai departe cu violența. „Cazurile se propagă pentru că agresorii nu sunt sancționați. Iar sancționarea cu scăderea notei la purtare este nesemnificativă pentru astfel de persoane. Ei știu că nu pot fi sancționați într-un fel care să-i facă să simtă, să stea a doua oară în cumpănă și să se gândească dacă să mai facă o faptă de violență. Dacă un astfel de elev nu va fi sancționat, el va continua să fie agresiv”, a subliniat psihologul.

Agresorul chiar se mândrește cu asta. „Poliția ar trebui să intervină. Părinții ar trebui sancționați, pentru că ei sunt responsabili de faptele copilului lor până la 18 ani. Ar trebui să se intervină din exterior. Dar, n-ar trebui să privim situația așa – adică școala este obligatorie până în clasa a XII-a și nu se mai poate schimba nimic. Ea poate fi obligatorie, dar în anumite condiții. Nu poți să accepți orice, doar pentru ca un copil să aibă un parcurs până la clasa a XII-a. Pentru că și dacă va termina, nu va fi integrat social și nici nu va avea cunoștințele necesare ca să aibă o activitate profesională”, mai spune Keren Rosner.

Sancțiunea are, prin urmare, un rol important. Ea trebuie să fie de așa natură încât să-l facă pe copil să înțeleagă că n-ar trebui ca altă dată să aibă același comportament, mai spune psihologul. „Aici este o problemă. Doar să-l mustri pe copil și să-i chemi părinții la școală – poate că și părinții sunt la fel ca el și nu văd nicio problemă în a fi agresivi sau minimalizează ce face copilul – nu e eficient. Observăm foarte des că în astfel de situații ceilalți copii nu intervin, ci filmează sau râd. Ignoră. Și asta va fi atitudinea viitorului adult. Și ne vom mira că se întâmplă cine știe ce lucru grav pe stradă și nimeni nu intervine. Păi, de aici pornește. Că nu au avut educația, nu au fost învățați să intervină”, conchide psihologul.

Victima poate cere daune morale

Atât în caz de violență psihologică (bullying), cât și în caz de abuz fizic, victima poate să acționeze în judecată agresorul pentru obținerea unor sume consistente, indiferent ce vârstă are acesta. Concret, părinții victimei (împreună cu victima minoră, dacă are 14 ani împliniți) pot să cheme la Judecătorie părinții agresorului (împreună cu agresorul minor, dacă are 14 ani împliniți) pentru a fi obligați să plătească despăgubiri pentru suferința fizică și rușinea îndurate, numite daune morale în baza art. 1357, 1366 și 1372 din Codul Civil. 

Daunele morale pot fi cerute și de la părinții celor care au încurajat agresorul să comită fapta, precum și ai celor care au filmat agresiunea și au distribuit filmarea în spațiul public, în baza art. 1369 din Codul Civil.

În cazul în care părinții agresorului refuză să plătească suma ordonată de judecător, vor fi confiscate bunurile lor, scoase la vânzare prin licitație și banii obținuți se vor direcționa către victimă.