Superoferta mantuirii

Un Iisus sui, cu fata de boschetar, pironit pe o cruce proaspat vopsita. La poalele crucii, un intreprinzator nasos vopseste oua, tinandu-le sub cele cateva firicele de sange care se preling din palma

Un Iisus sui, cu fata de boschetar, pironit pe o cruce proaspat vopsita. La poalele crucii, un intreprinzator nasos vopseste oua, tinandu-le sub cele cateva firicele de sange care se preling din palma dreapta a crucificatului. In prim-plan, rosu latrat pe galben latrat, se lafaie o pancarta infipta intr-o iarba aproximativa, cu o sageata indicand spre ouale din cos: "OFERTA SPECIALA". Imaginea aceasta - o caricatura presupusa a starni buna dispozitie - a fost multiplicata, in Saptamana Mare, in rotativa unui cotidian central. Unii au privit-o jenati (s-or fi amuzat unii?), altii au aruncat-o scarbiti, multi au considerat-o o blasfemie. Sa fim seriosi, ca sa blasfemiezi, ca sa iei in desert e nevoie macar de o spoiala de instructie, de oarece forta a abjectiei, de o anume coerenta draceasca. Nu spuneau Sfintii Parinti ca si "diavolul e mare teolog"? Penibila insailare umoristica nu e decat o tampenie cu talc. Un talc pe care cu cat i-l patrunzi nu ca te umfla rasul, ci te zdrentuieste disperarea. Cata deruta poate incapea in sufletul unui amarat de om ca sa poata schimonosi intr-atat niste valori care pentru multi dintre semenii sai sunt singurul liman? Imi fulgera prin minte o imagine pe care o credeam demult ingropata prin cotloanele memoriei: intr-un bazar paduchios din Orientul Indepartat, am vazut, cu multi ani in urma, inghesuite intre palmieri de plastic, sosete si radiocasetofoane asamblate pe vapor de marinari beti, un crucifix imens cu fluierici, cateva sapunuri cu Fecioara Maria, un Sfant Gheorghe cu baterii, care omora balaurul cu lovituri scurte si repetate, de dezaxat. Alaturi, un Budha hopa-mitica din plastic adunase lumea in jur ca la circ. Mai adanc decat toate acestea m-au socat atunci ochii limpezi, de o negraita inocenta, ai celor cativa omuleti agitati, foarte binevoitori, care vindeau marfa. Amarastenii isi castigau painea cea de toate zilele, acolo, in praf, cu truda. Savarseau ei o blasfemie? Nici vorba, debordau cu totii de buna-credinta si de dor de munca. Dar cel ce a batjocorit cu creionul icoana Mantuitorului? El n-a facut decat sa adauge inca un ranjet la ranjetele celor ce l-au huiduit pe Iisus si l-au aclamat pe Baraba. L-a iertat Dumnezeu pe Iuda, vanzatorul, de ce nu i-ar ierta si pe cei care, sarmanii, nu stiu ce fac! Nu dispret, nici manie, ci mila ne starnesc aceia care dorind sa faca bine savarsesc raul, care crezand ca se indreapta spre viata vesnica ating cu talpa fundul gheenei. E greu sa ne ridicam din tarana propriei ignorante, sa speram ca putem rupe lanturile egoismului care ne tin legati de partea intunecata a fiintei noastre. Lumina Invierii nu e luminita de la capatul tunelului cu care ne-au ademenit politicienii sa traversam desertul tranzitiei. Lumina Invierii straluceste in lacrima celui care se pocaieste, in cugetul celui care iarta, in inima celui care, batjocorit, intoarce si obrazul celalalt. Iisus Hristos e pretutindeni si, din ziua Invierii Sale pana in inserarea mileniului nostru, mantuirea ii e data fiecaruia. Posibilitatea mantuirii exista cu asupra de masura, si-o poate lua fiecare si tot mai ramane, e superoferta! Dragostea, iertarea, mila lui Dumnezeu nu s-au imputinat niciodata. "Veniti de luati lumina!", striga preotul la miezul noptii - si e lumina pentru fiecare.