Se lucrează după reviste franţuzeşti

doamne din Franţa, din Israel, la rude în concediu, vedeau moda de acolo şi veneau la noi să-şi confecţioneze haine". şi ucenicia puteai să o faci la marile case de modă din Franţa. "Doi

doamne din Franţa, din Israel, la rude în concediu, vedeau moda de acolo şi veneau la noi să-şi confecţioneze haine". şi ucenicia puteai să o faci la marile case de modă din Franţa. "Doi colegi de-ai mei au fost trimişi la Casa Dior pentru perfecţionare", ne-a spus croitorul. El ne-a mai povestit că mai demult, în "vremurile bune", şi vedetele obişnuiau să-i frecventeze atelierul. "Corina Chiriac le-a adus pe doamna Olimpia Panciu şi pe doamna Similea. Doamna Corina Chiriac umbla, pe atunci, numai în pantaloni evazaţi jos. Îi făceam câte cinci perechi o dată. Prin '76, când a fost la Mamaia, toţi pantalonii cei largi pe care i-a purtat pe scenă erau făcuţi de mine", îşi mai aminteşte Romică Nistor.
"Fracul este greu de executat"
Celălalt atelier de croitorie de pe ştirbei Vodă aparţine lui Tudor Brezuică. şi el are expuse în vitrină o serie de reviste vechi de modă, iar pereţii atelierului său sunt plini cu decupaje, cu foi rupte din reviste reprezentând manechine în diverse ţinute. Tudor Brezuică, croitor de bărbaţi, spune că mai are câţiva clienţi care şi acum se inspiră din aceste poze, care stau şi se uită atent pe cataloage înainte de a-şi comanda un costum. El ne-a povestit cum prin anii "75 se purta fracul, "cu coada de rândunică". "E cel mai greu de executat", ne-a precizat croitorul. El ne-a mai spus că tonul vestimentaţiei bărbăteşti a fost dat de francezi, "cu frac, cu joben", iar acum moda a revenit.
Doamnele care veneau la probă erau tratate regeşte
Pe Lipscani, croitoriile vechi au dispărut, dar bătrânii ce locuiesc în zonă îşi aduc aminte cu drag de atmosfera care era aici acum 70 de ani. "În "36, "37 pe aici, pe Lipscani, erau numai magazine cu stofe, mătăsuri şi bumbace", ne-a povestit ştefan Ghiţescu, în vârstă de 87 de ani. "Fiecare magazin, care la parter avea mătăsuri sau stofe, sus avea o casă de mode unde erau amenajate un atelier şi un salon de primire. Aici erau mese elegante, cu fotolii şi cu reviste austriece şi, în special, franţuzeşti", a continuat domnul Ghiţescu, spunându-ne că aceste case de mode îşi dădeau denumiri cât mai sofisticate, în special franţuzeşti: Casa Vogue, Elise etc. El nu a avut un atelier de croitorie, dar a lucrat la postăvărie, iar din "40 până în "60 a deţinut magazine de stofe şi mătăsuri. "Se purtau pălării elegante cu bor mare, după moda franceză. În momentul când venea revista de modă, era Vogue pe atunci, în ea se prezenta de sus până jos tot ce se purta: pălărie, tailleur sau rochiţă, pantof şi mănuşi elegante", îşi aminteşte ştefan Ghiţescu. În perioada interbelică, modei i se acorda o mare importanţă. "Doamnele intrau pe Lipscani cu trăsura cu cai. Trăsura se oprea în faţa magazinului până termina doamna de probat, de luat măsură, de gândit asupra modelului. Între timp era servită ori cu o cafea, ori cu o dulceaţă cu apă rece", ne-a spus domnul Ghiţescu, adăugând că principalele discuţii de la balurile de atunci, din restaurate se refereau la modă, stabilită, bineînţeles de revistele franţuzeşti.