Satul papucarilor

În 1995, în Bivolărie erau înregistrate 240 de asociaţii familiale care se ocupau cu fabricarea de încălţăminte Încalţă toată România. Sătenii din localitatea suceveană

În 1995, în Bivolărie erau înregistrate 240 de asociaţii familiale care se ocupau cu fabricarea de încălţăminte

Încalţă toată România. Sătenii din localitatea suceveană Bivolărie au ajuns, în doar câţiva ani, lideri naţionali la fabricarea papucilor. Munca manuală de la începuturi a fost înlocuită cu linii de producţie de ultimă generaţie, iar vechiul calapod de lemn şi maşina de cusut Singer au devenit istorie în faţa utilajelor de sute de mii de euro. Pe porţile fabricilor din Bivolărie ies zilnic mii de perechi de încălţăminte care se vând în magazinele din toată ţara. O poveste de succes începută cu sacrificii şi o doză de nebunie.

Dacă te opreşti azi la Bivolărie şi întrebi un sătean câte fabrici de încălţăminte există, nimeni nu-ţi va putea răspunde cu exactitate. Pentru unele firme, celebritatea este deja câştigată. Şi nu numai la ei acasă, ci şi în ţară sau străinătate. Alţii se luptă încă pentru a răzbi în ecuaţia economiei actuale, având exemple pe cei care au plecat de jos şi au ajuns să aibă acum sute de angajaţi.

Fraţii Bobu, deschizători de drum

Pentru cea mai mare societate de încălţăminte din Bivolărie lucrează astăzi 400 de oameni. Începuturile se pierd undeva în perioada tulbure de la mijlocul anilor '80. Aurel Bobu era pe atunci un tânăr care visa să aibă banii lui. Cu 1.700 de lei, bani împrumutaţi, a plecat la Timişoara şi a cumpărat de la un neamţ o maşină de cusut Singer. Până în 1989 a lucrat acasă, iar papucii pe care-i făcea în cursul săptămânii erau duşi cu geanta şi vânduţi în pieţele din Vatra Dornei şi Paşcani.

După evenimentele din decembrie 1989, în Bivolărie, producţia de încălţăminte devenise deja un fenomen generalizat. În 1995, erau înregistrate 240 de AF-uri (asociaţii familiale), toate cu acelaşi obiect de activitate: fabricarea de papuci. 1995 avea să se dovedească anul de cotitură pentru familia Bobu. Fraţii Aurel şi Viorel Bobu au plecat din nou la Timişoara.

Auziseră că Fabrica Guban a fost cumpărată de investitori italieni, care au venit cu propriile utilaje. Vechile utilaje au fost încărcate de suceveni într-un tir şi aduse acasă. Aşa s-a trecut de la producţia manufacturieră la cea industrială. Fiecare dintre fraţi şi-a făcut propria firmă, iar în timp, acestea s-au dezvoltat exponenţial. Din fabrica lui Aurel Bobu, cei 400 de salariaţi scot zilnic 2.000 de perechi de pantofi, în timp ce fratele său, Viorel, are numai 150 de angajaţi şi o producţie medie zilnică de 600-800 de perechi de încălţăminte.

Concurenţa îi stimulează

Chiar dacă între firmele conduse de fraţii Bobu există acum concurenţă, cei doi spun că nu ezită să se consulte şi să-şi ofere sfaturi de afaceri. "Vreau să mulţumesc concurenţei că există pentru că altfel nu aş fi reuşit să mă dezvolt la acest nivel nici calitativ, şi nici cantitativ", zice Aurel Bobu. Acelaşi crez îl are şi Viorel Bobu, care vrea să-şi dezvolte afacerea până la o producţie de 1.200-1.500 de perechi de pantofi zilnic. Când vine vorba de concurenţă, în afara firmelor fraţilor Bobu, la Bivolărie mai există alte două societăţi mai mari, cu peste 100 de salariaţi. Una aparţine unui văr al familiei Bobu, iar cealaltă unei alte familii. În plus, un alt văr al celor doi afacerişti care avea o fabrică de încălţăminte la Bivolărie a ales să se mute în municipiul Suceava.

Cifră de afaceri de sute de miliarde de lei vechi anual

Gheorghe Schipor, primarul din oraşul Vicovu de Sus, acolo unde se află satul Bivolărie, este de părere că, fără aceste fabrici de încălţăminte, zona nu ar fi arătat la fel.

"Este vorba de fabrici cu cifre de afaceri de sute de miliarde de lei vechi. Din activitatea acestor fabrici trăiesc sute de familii din Vicovu de Sus, dar şi din comunele învecinate. În timp ce fabricile din alte localităţi se închid, la noi se dezvoltă şi atrag un număr tot mai mare de oameni. Este un fenomen care nu poate decât să mă bucure". Unde mai pui că şi bugetul local se rotunjeşte anual cu încasările din taxele plătite de producătorii de încălţăminte.

Sătenii se mândresc cu industria locală

Pentru sătenii din Bivolărie, existenţa unui număr atât de mare de fabrici este un lucru benefic. "Eu am o fată care lucrează la o fabrică de pantofi şi e foarte mulţumită. Are un salariu bun şi e aici, acasă, nu trebuie să meargă nu ştiu la ce distanţă pentru a ajunge la serviciu", se declară mulţumit Pârghie Costan, un sătean în vârstă de 66 de ani. Şi Tanistru Costan crede că fabricile au ridicat economia comunei. "Unde mai găseşti atâtea locuri de muncă ca la noi? Eu m-aş bucura dacă s-ar mai înfiinţa câteva fabrici". De altfel, bunăstarea din satul Bivolărie se vede la tot pasul. Case mari, la concurenţă cu cele ale vecinilor, se ridică la tot pasul, în timp ce maşinile de producţie autohtonă sunt rarităţi.