Satul Huma din Valcea - locul unde pamantul nu valoreaza nimic

Satul Huma din judetul Valcea nu figureaza pe harta administrativa a tarii. Nu este inclus nici macar in nomenclatorul localitatilor. De Huma stiu numai oamenii din comunele apropiate: Livezi si Tina.

Satul Huma din judetul Valcea nu figureaza pe harta administrativa a tarii. Nu este inclus nici macar in nomenclatorul localitatilor. De Huma stiu numai oamenii din comunele apropiate: Livezi si Tina. E o zona uitata de lume, un loc in care ai senzatia stranie ca te intorci in timp. Casutele, ca de jucarie, par a fi aruncate in coasta dealului de o mana nevazuta, uriasa, care a vrut sa se amuze. Ca sa ajungi in varf, o iei pieptis prin padure. Peisajul e de vis, aerul - curat. Miroase a pamant reavan si a uger de vaca plin cu lapte. Din pacate, caldurile din ultimele zile au adunat tantarii. Sunt roiuri. Iti intra in gura, in nas, in ochi, ii respiri. Localnicii spun ca in viata lor n-au pomenit asa o invazie, dar s-au obisnuit, pentru ca, oricum, n-are cine sa-i ajute.
"Viata mea e un roman da Zacaria Stancu"
O suta de metri patrati in Huma costa doar 3 dolari, adica mai putin de 100.000 de lei vechi, in timp ce, la magazinul alimentar dintr-o comuna apropiata, o sticla de suc la doi litri e 40.000 de lei! Satul Huma are doar opt familii. Oamenii sunt saraci, se descurca greu. Cei mai batrani sunt sotii Codres. Nicolita are 83 de ani, iar nea Mihai, zis Pustiu', e trecut de 90. De 7 decenii sunt impreuna. L-am gasit cu furca-n mana, aranjand fanul. Lumea vorbeste ca ii cam plac muierile. Cand il cauti, e pe la vreo vaduvioara "cu trebi". Barbat, nu gluma. "Viata mea e un roman da Zacaria Stancu, explica tantos nea Mihai. Cate nu indurai io in 90 de anisori? In razboi fusai tragator da tun. Ce mai trageam: buum, buum! Cinci ani statui in Rusia, ud fleasca la picere. Acu-s batran, m-am mai cumintit. Da' imi placura fomeile, vinu', tuica, viata. Pai?". Nea Mihai a facut frontul, la Cotu Donului a fost ranit in calcaiul stang. Si acum il mai doare cand se innoreaza afara. Auzind larma la poarta, apare si Nicolita, o babuta putina la trup, cam tare de urechi, dar blanda. Ochii? Doua panselute albastre puse la pastrat intr-un album de fotografii vechi. "Ce zisasi? Ce zisasi?", intreaba ea curioasa, dar pronuntand: "ce sasi?". E suparata pentru ca cineva i-a omorat "cucosu'", un ala mare, rau ca un caine. Namila cu pene sarea pe om si il ciugulea pana la sange. "Ma apara, nu se apropia nimeni de curtea noastra. Cred ca l-a palit careva si d-aia mi-a murit frumusete de cucos!". Nea Mihai n-o ia in seama si-i da mai departe: "Am pensie de veteran. Ma descurc. Copiii plecara prin strainataturi. Muncim sanguri, da' mai greu".
Cainele, prieten la catarama cu vulpea
Mai sus de casa lui nea Mihai locuieste o familie de tineri: Constantin Codres si Ilinca, de 35 si 32 de ani. E o coincidenta de nume, pentru ca nu sunt rude cu nea Mihai. S-au mutat de curand aici. Sunt amarati, saraci lipiti. El munceste cu ziua prin satele apropiate, ea sta cu aia mici. Au doi copilasi, unul de sase luni, celalalt de 2 ani, doi ingerasi blonzi care nu stiu ce inseamna civilizatie. N-au curent electric. Mancarea se face pe pirostrii. "Traim din alocatiile copiilor si din ce mai castig eu pe la oameni, spune trist Constantin. Am grija de caisorii astia. Dup-aia ma-ntorc, pentru ca trebuie sa pazesc curtea de ulii si vulpi, ca-mi furara bibilicile si curcile. Avem un caine, da' e cam tampit. Se imprieteni cu vulpea, daca mai pomenirati asa ceva! Ii gasii intr-o zi pe amandoi aci, in poarta, bot in bot. Se jucau!". Celelalte familii din Huma nu sunt de gasit, pentru ca au plecat la munca dimineata. Il intalnim insa pe Costel Valeanu, tata a trei copii, fost muncitor la ARO Campulung, necajit tare ca trebuie sa se duca pana in Berbesti la farmacie, pentru medicamente. "Fata de 23 de ani e handicapata. Are nevoie de pastile, ca se terminara. Apoi, tre' s-o operez, ca are mixedem congenital, retardare mintala grava. Nu ma ajuta nimeni. N-am bani, ma uit la ea si mi se rupe sufletul. Sa scrieti la ziar de noi, poate se indura careva sa faca ceva. Aci suntem izolati de lume. Uite, mi-a explodat butelia si era sa murim arsi de vii daca nu aveam tutulusu asta, cu care am sunat la Pompieri". Departe de civilizatie, fara a fi semnalati pe harta tarii, locuitorii din Huma isi duc mai departe traiul asemeni stramosilor lor. Doar tutulusu', care se ingana cu greierii de august, ii mai trezeste uneori la realitatea mileniului trei. (Tutulus = telefon celular).