Sarea ecologică, prietenul din solniţă

În cantităţi mari e periculoasă pentru sănătate, iar specialiştii spun că românii consumă de trei ori mai multă sare decât ar trebui Chiar dacă afectează sistemul cardiovascular,

În cantităţi mari e periculoasă pentru sănătate, iar specialiştii spun că românii consumă de trei ori mai multă sare decât ar trebui

Chiar dacă afectează sistemul cardiovascular, sarea nu poate fi scoasă din alimentaţie. Cea ecologică are, pe lângă sodiu, şi alte elemente minerale rare.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă evaluarea cu atenţie sporită a conţinutului de sare din alimente. Lupta împotriva adaosului exagerat în produsele ambalate face ca unele firme să ajungă chiar pe băncile justiţiei.

Dar sarea este, totuşi, un aliment necesar. Ea dă gust mâncării şi aduce aportul de sodiu necesar organismului. Pentru consum se recomandă maximum 6 grame/zi, preferabil din categoria comercializată sub numele "sare de mare" sau "sare ecologică".

Conform studiilor făcute de Institutul Parhon din Bucureşti, românii consumă de trei ori mai multă sare decât ar fi normal. "Orice produs alimentar ambalat este foarte sărat! Din datele noastre rezultă că fiecare român consumă 15 grame de sare/zi. Aproape triplu necesarului de sare. Dar asta e doar media. În realitate, unii consumă mult mai mult decât atât", explică dr. Camelia Pârvan, de la Institutul de Sănătate Publică (ISP) Bucureşti.

Consecinţele consumului exagerat

"Se duce o luptă asiduă, la nivel mondial, de reducere a conţinutului de sare din alimentaţie, în primul rând pentru că excesul de sodiu afectează sistemul cardiovascular.

Sarea creşte tensiunea arterială, accentuează arteroscleroza, creşte riscul de infarct miocardic şi favorizează cardiopatia ischemică. Cu alte cuvinte, sarea accentuează aproape toate afecţiunile legate de inimă şi vasele de sânge.

De aceea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă reducerea consumului de sare", ne mai spune dr. Pârvan. "Producătorii din industria alimentară s-au arătat dispuşi să diminueze cantitatea de sare din produsele fabricate, dar o vor face treptat, pentru că nu ştiu cum vor reacţiona consumatorii", precizează dr. Camelia Pârvan.

Industria alimentară, dependentă

Orice aliment are sodiu atât cât trebuie, dar n-are sare. Orice adaos de sare este un plus. Alimentele cu cea mai mare cantitate de sare sunt cele industrializate.

Sunt doar câteva produse la care nu se adaugă sare: laptele, unele dulciuri, anumite produse vegetale şi conservele de legume în suc propriu.

"În industria alimentară sarea e folosită ca liant fiindcă leagă apa şi, împreună cu alţi aditivi, e foarte utilă în tehnologia alimentară. Sarea e un bun conservant, dar numai când e pusă în cantităţi foarte mari", explică dr. Camelia Pârvan, de la ISP Bucureşti.

Alimentele, sub lupa specialiştilor

blică din Bucureşti a evaluat concentraţia de sare din produsele lactate, preparatele din carne şi din peşte.
Numai în anul 2007, au fost analizate 3.033 de probe, colectate din toată România. Produsele lactate luate în vizor au fost brânza telemea, caşcavalul şi brânza topită. S-au analizat în total 843 de probe.

Dintre preparatele din carne s-au luat în considerare salamul de vară, parizerul, crenvurştii, cârnaţii şi pateul de ficat. În total au fost supuse analizelor 1.800 de probe. Şi un număr de 390 de probe din preparate de peşte, precum salatele preparate de icre sau salatele cu ceapă şi peşte au fost studiate.

Telemeaua, cea mai sărată

Probele analizate relevă faptul că brânza telemea conţine, în medie, 3,98% sare.

Salata de icre are o concentraţie medie de 3,05%, iar salata cu carne de peşte de 2,66%.

Cârnaţii conţin 2,25% sare, salamul de vară are o concentraţie de sare de 2,16%. Urmează caşcavalul, parizerul, crenvurştii şi pateul de ficat, care au concentraţia de sare între 2,14% şi 1,62%.

Potrivit analizelor efectuate de ISP Bucureşti, produsul cu cea mai puţină sare a fost brânza topită, cu o concentraţie de sare de 1,40%. Dar la acest produs alimentar se pun săruri de topire, adică nitraţi şi nitriţi, ca să-i dea consistenţă. Concluziile institutului după efectuarea acestor analize este că se consumă o cantitate dublă de sare faţă de cea necesară organismului uman.

Din datele ISP Bucureşti, la consumul zilnic recomandat 200 ml lapte, 50 grame telemea, 100 grame crenvurşti şi 50 grame salată de icre, se ingerează aproximativ 5,65 grame sare.

Trebuie avut în vedere că, pe lângă aceste produse, o persoană consumă şi alte produse cu aport de sare.

Monedă de schimb sau ofrandă

Triburile şi, mai apoi, popoarele migratoare nu prea aveau nevoie de sare. Oamenii îşi luau doza necesară din carnea crudă, afumată sau friptă şi din lapte. Mai târziu, omul a constatat că legumele şi carnea sunt mai gustoase fierte. Totuşi, ceva lipsea. S-a descoperit sarea, care, dintr-o dată, a ajuns la mare preţ.

În vremea Imperiului Roman, unul dintre principalele drumuri pe care sarea era transportată purta numele de Via Salaria. Atunci, accesul la sare era privilegiul claselor superioare. În cadrul armatei, de pildă, doar ofiţerii primeau un supliment de bani la solda numită "salarium", pentru a-şi achiziţiona sarea.

Pe suprafeţe întinse din Africa şi din Tibet, sarea a fost, vreme de secole, o puternică monedă de schimb. Tot comerţul din Antichitate a devenit dependent de sare după ce s-a descoperit faptul că aceasta este şi un bun conservant. În Grecia Antică, sarea era utilizată ca ofrandă adusă zeilor, în cadrul ritualurilor religioase.

Cantităţile de sare recomandate

Adulţi - 6 grame/zi

Copii cu vârstă între 11 şi 14 ani - 6 grame/zi

Copii cu vârstă între 7 şi 10 ani - 5 grame/zi

Copii cu vârstă între 4 şi 6 ani - 3 grame/zi

Copii cu vârstă între 1 şi 3 ani - 2 grame/zi

Copii cu vârstă între 7 şi 12 luni - 1 gram/zi

Copii cu vârstă până în 6 luni - sub 1 gram/zi

Solul din România nu conţine destul iod

Sarea ecologică, obţinută prin "uscarea apei de mare" e cea mai bună sursă de iod, mai ales dacă a fost iodată suplimentar în procesul de producţie.

Şi sarea obişnuită, care nu conţine alte minerale rare, poate fi iodată şi este o soluţie acceptabilă pentru aportul de iod şi sodiu. Deşi se ştie că iodul are efect drastic asupra tiroidei, se pare că nu există niciun risc în privinţa echilibrului endocrinologic doar prin simplul consum de sare iodată.

"Tiroida îşi ia iod cât îi trebuie. Această boală nu are nicio legătură cu excesul de iod. Surplusul de iod se elimină prin urină. Dacă analizele medicale trădează o concentraţie mare de iod, atunci, cu siguranţă, medicii vor recomanda sare fără iod", ne asigură dr. Pârvan.

Ravagii în anii "50

Există şi o lege care impune ca sarea dată spre consum să fie iodată. Aşa că, peste 90% din sarea de pe piaţa românească este iodată. "Unii au reticenţe, dar la nivel mondial s-au obţinut rezultate foarte bune cu sarea iodată pe guşa endemică.

În ţara noastră, de prin anii '50 se face iodare de sare. Erau multe cazuri de guşe endemice gigant şi de copii cu deficit psihic, fizic şi de creştere. Lipsa iodului afectează serios copiii. Întâi s-a făcut la nivel regional, în zonele unde erau foarte multe cazuri de guşă endemică, mai ales în nord-estul României. Dar cazurile de acest gen s-au extins în toată ţara, pentru că lumea a migrat dintr-o zonă în alta şi, mai mult, deficitul de iod există. Acum, este declarat deficit de iod mediu în toată ţara,", spune dr. Camelia Pârvan.

Produsele ambalate sunt foarte sărate. Din cauza lor, românii consumă de trei ori mai multă sare decât e necesar.
Camelia Pârvan,
Institutul de Sănătate Publică Bucureşti