Presa refuză să sancționeze violențele jandarmilor din Franța, fără de care nu exista răspunsul pe măsură al protestatarilor. „Avem o problemă”

În ediția de vineri a livestream-ului „Trends” de la Adevărul, Alexandru Negrici a adus în prim-plan revolta elevilor și studenților din Franța și a ridicat întrebări incomode despre școală, poliție și modul în care mass-media alege să relateze faptele de acolo. 

Violențele jandarmilor din Franța, care au declanșat furia mulțimilor, nesancționate de presă Foto: AFP

Invitații au fost Costi Rogozanu, jurnalist și profesor preuniversitar, Elena Trifan, cercetătoare în sociologie și profesoară la SNSPA, și Vlad Bujdei-Tebeica, politolog și profesor la SNSPA. 

Protestele conduse în mare parte de liceeni și susținute de studenți, profesori și sindicate au escaladat în Franța, iar tinerii au ieșit în stradă pentru condiții decente în școli, denunțând lipsa profesorilor, orare supraîncărcate, infrastructură șubredă și dotări precare, mai ales în afara marilor orașe. Nemulțumirea a depășit repede revendicările educaționale și a devenit o revoltă mai largă față de nivelul de trai, în condițiile în care unul din patru francezi se declară în precaritate economică.

Dar scânteia care a aprins și mai tare indignarea publică a fost intervenția forțelor de ordine. Imaginile cu polițiști care folosesc forța împotriva adolescenților au circulat intens pe rețelele sociale. Între 28 septembrie și 5 octombrie, autoritățile au raportat 6.059 de arestări, iar potrivit Ministerului Justiției, citat de Le Monde, 87% dintre cei plasați în arest erau minori. 

La Lens, pe 5 octombrie, un elev de 15 ani și-a pierdut o mână după explozia unei grenade asurzitoare folosite de poliție, model suspendat temporar. La Pontoise, un polițist a fost pus sub acuzare după ce a tras cu un lansator de grenade de la mică distanță asupra unui adolescent de 14 ani, provocându-i fracturi grave la maxilar. Protestele au continuat cu blocaje, sloganuri care leagă finanțarea educației de respingerea represiunii și noi participanți, inclusiv adulți indignați. 

Violența forțelor de ordine a dus la răspunsuri din partea mulțimii — confruntări directe, artificii îndreptate spre polițiști, distrugeri.

În studio, invitații au explicat de ce în spațiul media e mai ușor să-i demonizăm pe cei care se revoltă. Elena Trifan a realizat și o comparație între modul în care românii nu sunt nici pe departe la fel de scandalizați de violențele forțelor de ordine îndreptate împotriva unor copii, precum erau, pe bună dreptate, scandalizați de violențele jandarmilor din cadrul protestelor de la 10 august.

De asemenea, Costi Rogozanu a amintit faptul că media de la noi nu a relatat aproape deloc cu privire la marșurile fasciste ale unor grupări pe care jandarmeria le proteja, spre deosebire de elevi, și al căror scop declarat era să „curețe” străzile.

Vlad Bujdei-Tebeica a explicat că mass-media are tendința să țină partea piețelor și a celor puternici, mai ales când protestele semnalizează inegalități sociale și subfinanțarea serviciilor publice. Acesta a adăugat și un context esențial: tinerii de azi intră într-una dintre cele mai brutale piețe ale muncii, cu AI-ul care înghite tot mai multe locuri de muncă, iar școala nu îi pregătește pentru acest viitor incert. 

Segmentul discuției începe la minutul 07:11.

„Presa va lua mereu partea celor puternici”

Alexandru Negrici: Elena, exact cu mi-ai spus și tu într-un interviu de săptămâna aceasta, vedeam la începutul lunii imagini cu tineri, cu copiii de 15, 16, 17 ani, care prezentau răni ca la război. Și tot ajungem să dăm vina pe manifestanți pentru că răspund violențelor.

Elena Trifan: Mii de copii au fost reținuți de poliție, au fost identificați după camerele video. A venit poliția peste ei în casă să-i ridice. În momentul în care au spus că n-au fost acolo, au luat bătaie de la polițiști niște copiii de 16 ani.

Dintre aceștia, aproape 900 au dosare penale. Oricum, numere absolut extraordinare. Dacă te uiți la violențele jandarmilor din 10 august, acelea par ridicole. Cu toate acestea, vedem oameni care încearcă să găsească tot felul de justificări, prin care cerințele pe care le au copiii respectivi nu sunt valabile.

Costi Rogozanu: E foarte bună observația Elenei. De exemplu, media nu a dat știri despre marșurile fasciste care au urmat după marșurile liceenilor și sindicatelor. Pe aceleași străzi din Franța au avut loc marșuri fasciste care pretindeau că fac curățenie și care erau protejate de jandarmi. 

Alexandru Negrici: Imaginile cu violențele jandarmilor, de la care au pornit și răspunsurile elevilor, nu apar în media de la noi, dar mai degrabă apar magazine de lux vandalizate. Noi practic plângem după niște magazine de lux și facem comparații cu micul antreprenor care suferă, în condițiile în care eu nu am văzut magazine de la colț vandalizate. Adică am văzut eventual magazine care fac parte din lanțuri întregi de supermarketuri și minimarketuri, unele prezente și în piața românească. Iar în rest am văzut magazine de lux distruse. Dar nu prezentăm imaginile cu ambulanțe care trec prin mulțimi în aplauzele manifestanților, cu ei dansând, cântând, lucrurile astea nu apar în media.

Vlad, care crezi că e motivul pentru care ajungem la genul acesta de bias? De ce ne e ușor în spațiul media, în momente din acestea de tensiune, să-i demonizăm mai degrabă pe cei care se revoltă, în loc să fim obiectivi? Toate televiziunile pretind că au un soi de obiectivitate. Nu s-a văzut aproape deloc pe subiectul ăsta.

Vlad Bujdei-Tebeica: În primul rând, cred că e o problemă legată de felul în care funcționează mass-media în ziua de astăzi și vedem că, de foarte mulți ani încoace, de fiecare dată când avem proteste sistemice de genul acesta, mai ales care semnalizează, să zicem, inegalități sociale sau un sistem economic care îi favorizează pe cei mai bogați și care, în mod sistematic, subfinanțează servicii publice, de fiecare dată când vedem astfel de proteste, mass-media are tendința să se solidarizeze cu piața, ca să-i zicem așa. 

Cred că e foarte important să avem în vedere contextul acestor proteste și anume faptul că tinerii din ziua de astăzi intră într-una dintre cele mai brutale piețe ale muncii din istoria capitalismului, aș zice, pentru că trăim o perioadă plină de incertitudini, acum cu propagarea AI-ului în absolut toate fațetele muncii, iar cei mai vulnerabili sunt tocmai tinerii care nu au niciun fel de experiență de muncă.

Este foarte greu să se integreze; angajații vechi, experimentați, preferă să folosească sisteme AI ca să facă muncile care în mod tradițional i-ar fi integrat pe tineri și așa mai departe. Și e foarte greu ca tânăr să treci și printr-un sistem educațional subfinanțat care, iată, ascultam declarațiile protestatarilor din Franța și parcă auzeam aceleași plângeri de la noi, adică astea cu clădiri delapidate, cu WC-uri nefuncționale și insalubre, cu tot felul de gândaci, cazuri de ploșnițe ca pe la noi și mai știu eu ce. 

Astea sunt niște probleme sistemice pe care cumva mainstream-ul, fie că vorbim de presă, fie că vorbim de intelectuali sau oameni care exprimă idei în spațiu public, mereu o să-i demonizeze pe cei care încearcă cumva să-și recapete drepturile fundamentale și or să ia întotdeauna partea celor puternici. Tot auzim zilele acestea ideea că uite cât de bine se trăiește în ziua de astăzi. Ați uitat cât de rău era pe vremea comunismului?