Patriarhul Teoctist trebuia operat de acum 17 ani!

Adevărul" prezintă, în premieră, o pagină din fişa de observaţie a "bolnavului cu patrafir", internat, după revoluţie, la Spitalul "Elias". Din document rezultă indubitabil că Patriarhul

Adevărul" prezintă, în premieră, o pagină din fişa de observaţie a "bolnavului cu patrafir", internat, după revoluţie, la Spitalul "Elias". Din document rezultă indubitabil că Patriarhul suferea încă din '90 de "adenom al prostatei"

Patriarhul Teoctist suferea încă din 1990 de prostată, boală diagnosticată de medici în timpul internării Preafericitului la Spitalul "Elias". Ziarul "Adevărul" a intrat în posesia unui document care demonstrează indubitabil că, în perioada ianuarie-martie 1990, timp în care Patriarhul Teoctist s-a aflat la spital (nu la mănăstire, cum s-a afirmat), medicii urologi i-au stabilit diagnosticul patriarhului: adenom (n.r. - escrescenţă benignă) al prostatei. Boală a cărei evoluţie putea fi stopată dacă Patriarhul ar fi fost operat la timp.

Conform documentului pe care-l prezentăm azi în ziar în premieră, respectiva pagina patru din "fişa de examinări clinice de specialitate", rezultă că, în perioada ianuarie-februarie 1990, Patriarhul Teoctist a fost internat la "Elias".

Preafericitul, bolnav: fişa clinică

Perioada exactă în care Teoctist apare ca pacient al Spitalului "Elias" este între 20 ianuarie - 7 martie 1990. "Deşi nu eram director în acea perioadă, totuşi, în arhiva noastră, între 20 ianuarie şi 7 martie, este notat ca fiind pacient Părintele Patriarh.

Dar cum încă ancheta Colegiului Medicilor nu a soluţionat acest caz, nu putem să vă dăm o copie a biletului de internare. Putem să o facem doar dacă profesorul Sinescu (n.r. - implicat în anchetă) va face o cerere în acest sens", ne-a declarat actualul manager al Spitalului "Elias", profesorul Şerban Marinescu (general în rezervă şi fost şef al Spitalului Militar Central).

Contactat de către "Adevărul", profesorul Sinescu şi-a arătat disponibilitatea de a cere Colegiului Medicilor un astfel de act pentru a elucida evoluţia bolii Patriarhului de-a lungul timpului.
În perioada în care, în 1990, Teoctist a fost internat la "Elias", Patriarhului i s-a făcut un examen medical amănunţit.

Mai mult, din documentul aflat în posesia noastră rezultă că, încă din acea perioadă, medicii au stabilit că Teoctist suferea de mai multe boli specifice vârstei şi profesiei, printre care şi o boală de prostată numită printre cunoscători şi "boala preoţilor", din cauza lungilor perioade din timpul slujbelor în care feţele bisericeşti nu pot să-şi facă necesităţile fiziologice.

"Ţinerea sub observaţie" era recomandarea specialiştilor urologi care l-au consultat pe Teoctist în 1990, pe când acesta avea vârsta de 75 de ani. Mai precis "control la trei-şase luni" şi "investigaţii suplimentare, în funcţie de evoluţia tulburărilor de micţiune". De ce nu a fost operat atunci şi ce s-ar fi putut întâmpla dacă ar fi fost operat sunt două mari enigme care, poate, nu vor fi elucidate niciodată.

Aşa cum inexplicabil rămâne, deocamdată, şi faptul că medicul Nicolae Ursea, cel care susţine că a fost medicul curant al lui Teoctist timp de 21 de ani, nu l-a convins încă de atunci pe Patriarh să fie operat.

"Pacientul cu patrafir" şi "doctorii tainei"

Mulţi se laudă că l-au avut pacient pe Patriarhul Teoctist, trecut la cele veşnice recent în condiţii controversate. Când este vorba de responsabilităţi medicale, "doctorii tainei" se feresc să spună prea multe. Ziarul "Adevărul" l-a descoperit pe medicul care, chiar în 1990, l-a consultat pe Patriarh. Este vorba de prof. dr. Mihai Bână, care, încă din '90, a constatat şi recomandat "pacientului" Teoctist să fie operat.

În ianuarie 1990, profesorul Mihai Bână l-a avut pacient pe Părintele Patriarh. Motivul l-a constituit un consult urologic la cererea Întâi Stătătorului Bisericii Ortodoxe Române. "Ţin minte că, în acel timp, la noi nu se prea făceau ecografii, dar i-am depistat un adenom de 55 de grame (n.r. - 5,5 cm diametru) prin tuşeu rectal.

Acesta era unul de natură progresivă. I-am recomandat să revină la control după o perioadă de trei sau şase luni. Din păcate, nu a mai revenit", ne-a declarat, în exclusivitate, profesorul Bână, specialist urolog care, în 1990, lucra la Spitalul "Elias", fost spital al CC, militarizat de către MApN.

Profesorul Bână a mai completat cu privire la "pacientul cu patrafir": "Chiar de atunci i-am recomandat o operaţie". La rândul său, profesorul Ionel Sinescu, cel care l-a operat recent pe Patriarh, susţine: "La cei 75 de ani, pe care Preafericitul îi avea atunci, consider că acesta trebuia să fi fost informat asupra tuturor riscurilor evoluţiei bolii. Cred că profesorul Ursea ar fi trebuit să ştie acest lucru".

Pentru o mai bună înţelegere a bolii de care suferea Patriarhul Teoctist, trebuie să precizăm că valorile normale ale prostatei sunt în jur de 20 de grame (3/3 centimetrii diametru). În momentul recentei operaţii, soldată din păcate, cu un deznodămând nefericit (din cauze cardiace), mărimea adenomului era de 64 de grame (n.r. 64 centimetri cubi).

Valoarea de 70 reprezintă pragul peste care pacientul nu mai putea fi operat cu laser, cum spune doctorul Sinescu că s-a întâmplat, ci numai prin metoda tăierii clasice (metoda bisturiului). Zilele acestea s-a zvonit că pe corpul Patriarhului s-a descoperit o tăietură mai veche, în partea dreaptă, încercându-se să se acrediteze ideea că cicatricea ar fi rezultat în urma unei operaţii recente.

De fapt, semnul nu are nicio legătură cu operaţia efectuată înaintea morţii. Patriarhia a remis, ieri, un comunicat în care, printre altele, se spune că "în niciuna din şedinţele convocate la Patriarhia Română, şi nici în particular nu s-a discutat despre <> de pe trupul acestuia.

Patriarhia Română îşi exprimă speranţa că toate aspectele legate de acest subiect, inclusiv cele ridicate în mass-media, vor primi răspuns în urma cercetării - aflată încă în derulare - întreprinse de Colegiul Medicilor din România.

Medicul Ursea, de la Leontin Sălăjan la Patriarhii Moisescu şi Teoctist

Prof. dr. univ. Nicolae Ursea este cel care a a ieşit la rampă împotriva medicilor care l-au operat pe Patriarh. El a susţinut că vorbeşte în calitate de medic curant al lui Teoctist, pe care susţine că l-a îngrijit ca medic personal, timp de 21 de ani, încă de la înscăunare.

Mai mult, medicul Ursea a declarat presei că a fost şi medic personal al fostului Patriarh Iustin Moisescu, pe care l-a îngrijit, mort şi acesta în condiţii destul de suspecte, în urma unei boli de rinichi. Numele doctorului Ursea a fost prezent cu ocazia deceselor controversate ale mai multor personalităţi: Patriarhul Iustin Moisescu, Patriarhului Teoctist şi liderul comunist Leontin Sălăjan. Doctorul Ursea l-a anchetat atunci, în 1966, pe medicul Dan Făgărăşanu, care l-a operat pe fostul şef comunist al armatei.

Tuşeul rectal, metoda prin care a fost depistată boala Patriarhului

Conform specialiştilor,tuşeul rectal reprezintă singura modalitate clinică prin care se poate face un control corect de prostată şi în care se poate "simţi" 2/3 din aceasta. "Tehnic, o astfel de metodă se aplică astfel: un deget se pune pe rect, iar altul pe abdomen.

Întreaga intervenţie se poate face abia după ce bolnavul urinează. Aşa se poate stabili stadiul în care se află boala şi se poate depista forma bolii. Mai concret, în cazul Patriarhului, am putut să determin dacă se află în stadiul 1 sau 2 şi dacă suferă de cancer, prostatită acutică sau dacă avea litiază prostatică", ne-a declarat profesorul Mihai Bână.

Eu l-am adus de la Sinaia - nu se putea Paşte fără Patriarh!"

În legătură cu evenimentele tulburi în care a fost implicat Patriarhul Teoctist, în ianuarie '90, cel mai important nume vehiculat a fost cel al lui Gelu Voican Voiculescu (foto). Cel despre care s-a spus zilele acestea că "l-ar fi răpit" pe Patriarh şi l-ar fi dus pe ascuns la Sinaia, la mănăstire. Fostul prim-viceprim-ministru al guvernului Roman ne-a spus că Teoctist a venit de bunăvoie la Sinaia, nu a fost nicidecum "răpit" sau "exilat".

Domnule Gelul Voican Voiculescu, ziarul "Adevărul" deţine un document cu privire la internarea Patriarhului Teoctist la "Elias", în 1990. D-voastră, care aveaţi o funcţie importantă atunci, puteţi confirma această internare, atâta vreme cât, oficial, se ştia că Patriarhul era la Sinaia?

Îmi pare bine că cel puţin nu reluaţi aberaţia pe care a publicat-o ziarul "România liberă", care susţinea că, în noaptea de 22 spre 23 decembrie "89, în jurul orei 11 seara, eu l-am dus pe Patriarh, împreună cu şoferul lui, la Sinaia, şi că Patriarhul s-a ascuns în chilia unui călugăr la Mănăstirea Sinaia. Şi că pe urmă eu îl vizitam nopţile câte patru-cinci ore.

Ceea ce este aberant este că, exact în noaptea de 22 spre 23 decembrie, eu apăream împreună cu grupul cu care preluam puterea şi dădeam Proclamaţia, Comunicatul către ţară. Deci nu puteam să fiu în două locuri diferite în acelaşi timp. În al doilea rând, Patriarhul a fost văzut în Bucureşti în mai multe locaţii, până în 20 ianuarie.

Între altele, menţionez că, la 12 ianuarie, a oficiat parastasul pentru morţii din Revoluţie, slujbă transmisă în direct. Şi noi, noua putere, am fost cu toţii în Catedrala Patriarhiei. De atunci, Patriarhul a tot apărut public. În ziua de 19 ianuarie a lansat un Comunicat, o scrisoare prin care spunea că se retrage la Mănăstirea Sinaia. Şi, pe 20 ianuarie, a plecat acolo. Eu nu ştiu dacă, între timp, o fi fost la Spitalul "Elias". Nimic nu-l împiedica să plece de la Sinaia şi să vină la "Elias".

Să înţelegem că d-voastră nu v-aţi ocupat personal sau nu aţi dat vreun ordin cu privire la Patriarh?
Patriarhul era un om liber.

Ce ordin puteam să dau eu? Doar nu era prizonier Patriarhul?!
Era şeful, era capul Bisericii Ortodoxe! Deci nu putea Patriarhul să fie "ţinut sub supraveghere" la Sinaia sau la "Elias".(...)

Mulţi îşi arogă în prezent merite cu privire la Patriarh.

Fără falsă modestie, pot spune că eu am dispus ca Patriarhul să fie chemat de la Sinaia, pentru că se apropia Paştele, şi am zis: <> . Eu îl aveam în subordine pe profesorul Stoicescu, de la Culte, şi l-am trimis să-l aducă pe Patriarh de la Sinaia. Nu există documente scrise, dar vă rog să mă credeţi pe cuvânt, pentru că aşa stau lucrurile.

Cu alte cuvinte, prin funcţia pe care o deţineaţi, d-voastră ştiaţi tot timpul unde se afla Patriarhul atunci?
Teoretic, ştiu că a stat acolo, la Sinaia, dar, repet, dacă s-a simţit rău, nimic nu-l împiedica să se suie în maşină şi să vină la "Elias" şi, de acolo, să plece înapoi la Sinaia. Dacă d-voastră aveţi o fişă, o foaie de internare, înseamnă că aşa a fost.

În concluzie, d-voastră susţineţi că nu aveţi nicio legătură cu "retragerea" Patriarhului la Sinaia şi cu internarea lui la "Elias"?

Vă rog să mă credeţi că, la urma urmei, nu mă deranjează nimic că, în ghilimele, "l-aş fi răpit" şi dus la Sinaia, cum susţine presa. Asta nu ar face decât să devin un personaj mai interesant, mai misterios, care se ducea, făcea discuţii nocturne cu Patriarhul.

Dar nu este nimic adevărat. Ăla care a spus asta este un călugăr mitoman, care bate câmpii. Plus că abuzează de nişte cuvinte sfătoase, aşa, şi pare credibil. Le-am cerut celor de la "România liberă" să mă confrunte cu el. Nimeni nu se gândeşte că, din 22 decembrie, când zice acel călugăr că a dispărut Patriarhul, şi până în 20 ianuarie, Teoctist a fost văzut în Bucureşti, a făcut lucruri oficiale. De exemplu, a fost un parastas televizat.

Atunci, cum poţi să spui că era la Sinaia şi stătea ascuns?
Trebuie să fie clar că eu nu puteam să lipsesc în noaptea aia din Bucureşti şi că un Patriarh nu se poate ascunde pe blat, la un călugăr, într-o chilie. Este o nebunie, este ridicul (sic!). Nu trebuie să sporim confuzia, să creăm false mistere numai că dă bine la public.

În ce priveşte moartea Patriarhului, dacă vreţi să ştiţi părerea mea, pot spune că este greu de zis că Patriarhul trebuia să moară musai în vara asta, că ar fi dat cineva un ordin, că ar putea cineva să ştie dinainte cine va fi noul Patriarh… Nimeni nu este sigur că poate să ajungă imediat Patriarh.

Greu de presupus, pentru că asta implică nişte complicităţi… Plus că toate astea ar transpira… Eu zic că aşa a ieşit, pur şi simplu. Părerea mea este că fiecare moare când este prestabilit. Cum se zice: sorocul, ursita! Dacă se moare, se moare pentru că ăla este momentul şi nu se poate evita. Impresia mea este că până aici i-a fost lui firul. Sigur că unii se pot întreba:

"Bine, dar atunci nu ar mai exista asasinate?!
Nu, acelea (n.r. - asasinatele) sunt instrumentele destinului.
Bineînţeles că la internarea Patriarhului este ceva ciudat: chiar să nu-l însoţească nimeni la spital?
… Pentru că Patriarhul era cineva… Şi doctorii ăia, acolo, pentru că era o personalitate, de un anumit rang şi cu vârsta înaintată, trebuia făcut un anumit protocol…

Pentru că îţi pui nişte întrebări legate de un bolnav în vârstă de 92 de ani: la vârsta asta este o minune că trăieşti. La vârsta asta, un om foarte fragil poate muri şi de la o simplă răceală… În rest, este vorba mai mult de speculaţii, pentru că orice om când moare, familia, prietenii, cunoscuţii se întreabă:

"Dar nu cumva a fost?...
" Repet, când ai 92 de ani, nu este o surpriză că mori.

Veriga lipsă a retragerii Patriarhului în '90 din viaţa publică

Cel puţin doi martori importanţi (un călugăr fără nume şi un mirean, Artur Silvestri), dar şi numeroşi alţi comentatori laici nu au pregetat să alimenteze opinia publică şi mulţimea de credincioşi cu un discutabil mit: că, imediat după evenimentele din decembrie `89, mai precis în perioada ianuarie-aprilie 1990, Patriarhul Teoctist ar fi fost permanent într-o recluziune autoimpusă la Mănăstirea Sinaia.

Acolo unde, oficial, s-ar fi retras să se reculeagă şi, neoficial, s-ar fi ascuns pentru a nu fi linşat de mulţimea dezlănţuită care-i imputa, printre altele, atât omagiile aduse familiei Ceauşescu, cât şi dărâmarea bisericilor în perioada dictaturii. Prezentăm mai jos veriga lipsă a acelei perioade tulburi din viaţa fostului Întâi Stătător al Bisericii Ortodoxe aşa cum rezultă dintr-o fişă clinică şi din mărturia unui medic urolog care, în perioada ianuarie-martie '90, l-a examinat pe Patriarhul Teoctist şi i-a descoperit boala de la prostată.