Noaptea în care stelele căzătoare vor avea vizibilitate maximă. Până când mai pot fi observate

Cea mai bună perioadă de observare a Perseidelor este după miezul nopţii până dimineaţa, în locurile cele mai întunecate, departe de lumina artificială a oraşelor.

Perseidele pot fi observate doar din zonele fără iluminat public

Celebrul curent de meteori Perseide atinge vârful de activitate în noaptea de 12 spre 13 august, potrivit www.imo.net. Cea mai bună perioadă de observare a Perseidelor este după miezul nopţii până dimineaţa, în locurile cele mai întunecate, departe de lumina artificială a oraşelor. Orice meteor a cărui traiectorie inversă ajunge în constelaţia Cassiopeia (între Cassiopeia şi Perseu) este o „perseidă". Anul acesta Luna va fi plină 54%, dar va apune la 23 h 33 m, lăsând un cer întunecat pentru observarea meteorilor, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Fenomenul de „stea căzătoare" este foarte bine cunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă sub 1 mm diametru ce arde în atmosfera Pământului, la frecarea cu aerul. Pentru o fracţiune de secundă se vede acest fenomen, denumit de astronomi meteor (stea căzătoare), produs de particula de praf cosmic care arde în atmosferă şi care poartă numele de "meteoroid". Pietroiul care cade, uneori, pe Pământ se numeşte meteorit.

Activitatea Perseidelor în 2024 a început pe data de 14 iulie şi se va încheia la 1 septembrie. În perioada maximă, pe un cer senin, se pot observa între 50-75 de meteori într-o oră, potrivit NASA.

În mod constant, Pământul întâlneşte un nor de praf şi pietre eliberate de cometa Swift-Tuttle, în acelaşi punct al orbitei planetei noastre, adică în aceeaşi perioadă a anului, iulie-august. Viteza de coliziune dintre particulele cometei şi atmosfera terestră atinge chiar 59 km/s. Chiar dacă particulele norului sunt rareori mai mari decât un bob de mazăre, viteza foarte mare cu care se deplasează dă acestor proiectile minuscule o energie uluitoare. Frecarea cu aerul le frânează, ele se încălzesc şi ionizează o lungă coadă de aer în drumul lor.

Curentul de meteori are radiantul în constelaţia Perseu, de unde i se trage şi numele. Constelaţia Perseu (în latină Perseus) este o constelaţie din emisfera nordică traversată de Calea Lactee, potrivit www.timeanddate.com. Este bogată în stele, printre care şi steaua dublă Algol. Aceasta este prima stea variabilă descoperită, ea fiind observată şi de arabi.