Exclusiv Dezvăluiri din industria glamour care afectează planeta ca un cancer: „muncitori minori, vopselurile toxice, țesături din plastic“
0Datele Parlamentului European arată că fiecare european aruncă aproximativ 11 kilograme de haine la gunoi în fiecare an după doar șapte purtări. Chris Desai, un antreprenor și filantrop din Marea Britanie, ne explică în ce mod alegerile noastre vestimentare zilnice pot alimenta poluarea planetei.
Sectorul textil a fost a treia cea mai mare sursă de degradare a apei și de exploatare a terenurilor în 2020.
Chris Desai este un antreprenor și filantrop de renume mondial, originar din Leicester, Marea Britanie. El a fondat ONG-ului The Vayyu Foundation®, din cadrul căreia fac parte două mari proiecte globale al căror scop este combaterea schimbărilor climatice: UOCEAN 2050, prin care intenționează să curețe oceanele de miile de tone de plastic deversate inconștient de oameni, și UEARTH 2050, prin care își propune să planteze copaci în zone vulnerabile ale lumii. El își dorește să promoveze economia circulară și să atragă atenția asupra faptului că industria modei este al doilea mare poluator al lumii după cea de petrol și gaz. Pentru asta, el a fondat brandul organic de modă de lux Vayyu®, care a fost votată a doua cea mai sustenabilă afacere din Marea Britanie. Recent, a fost votat în topul 40 sub 40 pentru Climă și Sustenabilitate, a câștigat premiul BBC Make A Difference și tocmai ce a fost introdus în TOP 100 Global Influential Voices in London.
Chris Desai a plecat din industria modei când a început să înțeleagă că în spatele hainelor aranjate frumos în vitrinele sclipitoare se află fabrici din țări sărace în care lucrează, de multe ori, copii și persoane plătite la limita sărăciei, sunt folosite vopsele toxice, mult plastic și procese de producție care poluează grav râurile. Toate acestea pentru a putea avea haine ieftine, care sunt purtate de câteva ori și apoi aruncate deoarece s-a schimbat moda. Despre tot parcursul său, dar și despre ce se află în spatele industriei modei, a vorbit într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“.
„Mi-am dat seama că foloseau muncitori minori, că vopselurile erau toxice, că țesăturile erau făcute din plastic”
„Weekend Adevărul“: Aţi lucrat în industria modei internaționale mai mulți ani. Cei mai mulți oameni asociază această industrie cu magazine frumoase, vedete și haine la modă. Ce se află în spatele acestei industrii?
Chris Desai: Deoarece eram director artistic la o companie de fast fashion (n.r. – concept care face referire la îmbrăcămintea la modă, ieftină, care imită cu rapiditate tendințele modei internaționale) și am ajuns să vizitez fabricile unde erau produse hainele, am călătorit în mai multe țări și am văzut cum lucrează oamenii care produc îmbrăcămintea. Și am început să pun întrebări în fabrică, de genul: Din ce este făcută vopseaua pentru haine? Din ce este fabricată acea țesătură? Câtă apă folosiți? Unde se duce apa folosită în procesul de producție? Și mi-am dat seama foarte repede că directorii acestor fabrici au început să se simtă inconfortabili. Au încercat să evite întrebările și discuția cu mine. În cele din urmă, când eram la o fabrică, am pus piciorul în prag și am spus: „Uite, voi anula toate comenzile de la tine dacă nu-mi spui de unde vine această vopsea de haine și din ce este făcută. Câți ani are acea persoană care lucrează la mașina de cusut?“. Și mi-am dat seama că foloseau muncitori minori, că vopselurile erau toxice, că țesăturile erau făcute din plastic. Cu cât mergeam din ce în ce în mai multe fabrici și puneam aceleași întrebări, mi-am dat seama că nimeni nu vrea să vorbească despre asta.
Și acesta era un caz singular al companiei la care lucrați sau credeți că acesta este modelul de afacere al tuturor companiilor de fast fashion?
Acesta este modelul de afacere pentru toate marile branduri, și oricât de mult spun că încearcă să fie etice, până la urmă, ei nu știu ce se întâmplă în acele țări unde sunt produse hainele. De multe ori, fabrica la care au plasat comanda nu este întotdeauna și cea care produce hainele respective.
Umblă cu cioara vopsită
Cum funcționează acest proces? Să zicem că ești un mare brand de haine, cum găsești fabrica din America de Sud sau din estul Europei cu care lucrezi?
Eu am lucrat la un producător de haine. Mergeam cu modelele pe care la concepeam la marile branduri. Cădeam de acord pe un anumit model și apoi mergeam să găsim fabrici unde să le producem. Comenzile erau foarte mari – în jur de 1,5 milioane de tricouri lunar –, astfel că alegeam vreo 20 de fabrici pentru a le putea produce. De multe ori, când vrei să și vezi hala de producție, să vezi cine lucrează etc., ajungi doar în birourile lor frumoase, deoarece nu vor să-ți arate unde sunt produse efectiv hainele.
Care sunt costurile de producție ale unui tricou produs într-o astfel de fabrică?
În jur de o liră sterlină (n.r. – circa 6 lei).
La asemenea prețuri, poate că marile branduri nici nu sunt interesate să știe cum sunt produse hainele, cine lucrează, din ce sunt vopselele și cât de mult se poluează...
Da, așa este. Problema e că, pe de altă parte, consumatorul, mai ales din Europa, întotdeauna caută un chilipir și caută o cantitate mare de haine pentru prețuri foarte mici. Dacă cumperi un tricou în Marea Britanie, să zicem cu 3 lire sterline, trebuie să te gândești cât a costat producerea lui, cu cât a fost plătit muncitorul care l-a produs. Această problemă este alimentată de consumul excesiv și de dorința de haine ieftine, haine pe care le arunci foarte repede.
„E nevoie de o schimbare de mentalitate“
Ce putem face noi, consumatorii?
Este foarte important ca oamenii să înțeleagă că nu au nevoie să cumpere atât de multe haine. E nevoie de o schimbare completă de mentalitate. De aceea, când am părăsit acea industrie și apoi am început propriul meu brand, Vayyu – ecologic, sustenabil de ultimă generație –, le-am spus oamenilor: pentru un tricou de la noi, care costă cât 10 tricouri fast fashion, vei primi 5 ani garanție, așa că dacă ceva este în neregulă cu acesta, îl vom repara și ți-l vom trimite înapoi. Deci, poți să plătești 50 de lire sterline pentru un tricou sau să plătești 5 lire pe un tricou, și vei ajunge să-ți cumperi un tricou la două-trei luni și astfel ajungi să ai sute de tricouri pe care le arunci foarte repede la gunoi. Ceea ce spunem noi este că nu ai nevoie de atâtea tricouri. Poți cumpăra unul sau două tricouri și poți purta ceva de calitate. Problema este că oamenii vor constant ceva la modă, stiluri diferite, modele diferite, și asta e greșit cu societatea noastră: nu folosim îmbrăcămintea pentru rolul ei esențial, adică să ne protejeze de soare și de frig, ci o folosim ca o declarație.
Există și o vorbă, care cred că provine din engleză: sunt prea sărac pentru a-mi cumpăra lucruri ieftine…
Așa este. Am ajuns să avem un renume prost pentru fast fashion și lucruri de genul acesta. Înțeleg, evident, că moda exclusivistă sau de înaltă calitate nu este pentru toată lumea, dar este unul dintre acele lucruri pe care, dacă le calculezi corect, îți dai seama că este mai rentabil. Unul sau două tricouri care să țină între cinci și zece ani înseamnă un raport calitate-preț mai bun pe termen lung, comparativ cu a cumpăra 10 tricouri care țin un an.
În această chestiune, putem spune că companiile s-au adaptat la ceea ce solicită clientul? Pentru o mare companie de îmbrăcăminte, nu ar fi același lucru să vândă un tricou de calitate mai scump în loc de trei ieftine?
Nu, deoarece consumatorii cer fast fashion, cer haine ieftine pe care să le cumpere ieftin, să le poarte o dată sau de două ori și apoi să le arunce. Și de multe ori nu este vorba nici măcar de faptul că oamenii nu și-ar permite îmbrăcăminte de calitate. Sunt oameni care și-ar putea cumpăra un tricou de gamă medie, dar aleg să nu o facă pentru că vor să aibă tot timpul ceva nou. De aceea este atât de important să schimbăm mentalitățile. Vorbim despre oameni care au bani, dar totuși aleg să cumpere 20-30 de tricouri în loc să cumpere unul sau două de calitate. Deci nu este vorba de prețuri, ci de mentalitatea consumatorului.
„Nu e firesc ca oamenii să se îmbrace în plastic“
În plus, ar trebui oamenii să-și facă probleme în legătură cu efectele pe care le au aceste haine ieftine asupra sănătății lor?
Pielea ta are tendința să interacționeze cu orice pui pe ea. Este la fel ca atunci când te dai cu o cremă și aceasta îți intră în piele. Dacă îți pui plastic pe piele în fiecare zi, acele substanțe chimice vor intra în corpul tău. De asemenea, avem problema vopselelor toxice cu care sunt colorate anumite haine. Nu este firesc ca oamenii să se îmbrace cu plastic. De-a lungul istoriei, oamenii au purtat întotdeauna bumbac, in, lână, fibre naturale. Am ajuns să ne contaminăm corpurile purtând aceste haine toxice.
De ce credeţi că acest subiect nu este unul care să fie în prim-planul opiniei publice, în ziare, la televizor, luând în considerare și problema poluării?
Desigur, este foarte important. Cred că există această deconectare pentru că, atunci când cumperi ceva dintr-un magazin, nu vezi povestea, nu vezi călătoria acelui produs până să ajungă acolo. Una dintre vorbele mele preferate este că „această lume este plină de oameni intelectuali, dar au rămas foarte puțini oameni inteligenți“ – există o diferență între a fi intelectual și a fi inteligent. Oamenii cred că dacă mergi la universitate și obții o diplomă devii inteligent. Nu este așa. Aceste lucruri te fac intelectual. Inteligența vine din capacitatea de a observa lumea din jurul tău, din capacitatea de a te opri și a-ți da timp să gândești: de unde vine acest produs? Din ce este făcut? Este bun pentru mine? Este acest lucru bun pentru Planetă? Inteligența nu se predă în universități, din păcate.
Cercul vieții
Ne puteți ajuta să conectăm punctele lipsă dintre industria modei și poluarea oceanelor?
Industria modei este al doilea cel mai mare poluator din lume. Nu companiile care produc substanțe chimice, ci industria textilă. Primul cel mai mare poluator este industria petrolului și gazelor. Măcar această industrie are un scop: ține luminile aprinse, menține mașinile în mișcare, menține căldura din locuințe. Petrolul și gazele au un scop, nu? Acum realizăm că de fapt nu este cel mai bun lucru pentru Planetă, așa că începem tranziția. Din păcate, nu există o mișcare similară în industria textilă care să spună că industria folosește foarte multă apă, râurile sunt poluate, sunt folosite practici lipsite de etică pentru că oamenii nu cunosc aceste lucruri. Oamenii doar văd într-un magazin produsul și îl cumpără. Acolo începe și se termină călătoria. Asta este. „Îmi place asta, o să cumpăr asta“ este atitudinea multora. Nu ar trebui să înceapă și să se termine acolo, deoarece este important și modul în care au fost create acele articole de îmbrăcăminte, precum și ce se întâmplă cu acea îmbrăcăminte odată ce se termină durata ei de viață – o lună, șase luni, un an, zece ani. Totul are o amprentă și adevărata inteligență realizează circularitatea acestui fapt, că ceea ce aruncăm se întoarce, într-un fel sau altul, la noi.
Ce este mai periculos și mai rău pentru natură: procesul de a produce hainele sau ce se întâmplă cu acestea după ce le arunci?
Cred că ambele sunt la fel de rele. Procesul de fabricare a hainelor necesită foarte multe resurse: consum mare de apă, utilizarea terenului, emisii, tot ce vine în jurul procesului. Apoi, dacă mergeți în Ghana, dacă mergeți în America de Sud, puteți vedea și prin satelit gropi masive de îmbrăcăminte textilă uzată, de deșeuri din care se scurg diferite chimicale în pământ. Miliarde de haine sunt produse anual și miliarde de haine sunt aruncate. Avem destule haine pentru a îmbrăca Planeta de zece ori. Deci nu avem nevoie de mai multe haine. Este nevoie de o schimbare de mentalitate. Trebuie să educăm oamenii asupra întregului ciclu de viață al produselor. Cred că acest lucru se poate face în mod realist doar cu o legislație prin care comercianții, producătorii trebuie să arate clienților întregul ciclu de viață al acelui articol vestimentar. Trebuie să-i faceți pe clienți conștienți de ceea ce cumpără. Clienții trebuie să știe de unde provine acel plastic, acel bumbac, ce cantitate de emisii de carbon a fost necesară pentru a produce fibra pentru țesături.
„Sustenabilitatea înseamnă să nu poluezi Planeta mai mult decât este deja“
„Weekend Adevărul“: Când vorbim despre modă etică în industria textilă, ne referim și la sumele cu care sunt plătite persoanele care lucrează în domeniu?
Chris Desai: Unul dintre lucrurile pe care am pus accent în afacerea mea a fost că am vrut ca lucrătorii care creează aceste articole de îmbrăcăminte să fie plătiți corect și tratați cu respect. Deci, fabrica cu care am ajuns să lucrez are o acreditare numită „fair wear foundation“ și asta înseamnă că muncitorii sunt plătiți cu un salariu decent, primesc îngrijiri medicale, că nu lucrează cu minori. Deci vom lucra doar cu fabrici care au o acreditare care să ateste că respectă aceste reguli. De asemenea, când ne uităm la fabrici, de exemplu, vedem sursa de energie – unele lucrează cu energie eoliană și solară, deci sunt pe energie regenerabilă. De asemenea, lucrez cu fabrici care au acreditări pe țesătură, așa că știu că este una organică, astfel încât nu au fost pulverizate pesticide pe câmpurile de unde provine materia primă, că nu au poluat apele subterane în producția de îmbrăcăminte. Sunt brandurile care își asumă responsabilitatea și spun „nu, mă voi asigura că sunt făcute în mod responsabil, făcute etic și cu grijă față de mediu“.
Cât de greu ar fi să se producă din nou în Marea Britanie, de exemplu, astfel de produse?
Este posibil. Eu sunt implicat într-o altă afacere în acest moment, în care sunt investitor, care presupune prelucrarea materiei prime în Marea Britanie. Luăm țesăturile doar în rulouri mari din străinătate și apoi producem hainele în Marea Britanie, așa știm că este produs în mod etic, că personalul a fost plătit corect, știm că procesele de vopsire sunt bio. Am control asupra aproape întregului proces, cu excepția producerii țesăturii, pentru că nu putem cultiva bumbac în Marea Britanie.
Un pas mic pentru industrie, un pas mare pentru omenire
Cum le răspundeți celor care spun că moda sustenabilă este prea costisitoare?
Aceasta e problema, că moda sustenabilă este prea costisitoare, deoarece industria nu merge pe acest drum. Dacă marii producători și marile lanțuri de magazine vor cere modă sustenabilă, vor cere articole de îmbrăcăminte realizate în mod durabil, vor cere ca muncitorii să fie plătiți corect, iar scalarea aceasta va avea ca efect scăderea prețurilor.
Credeţi că ne apropiem de acest proces?
Au fost făcuți pași importanți în acest scop, dar încă cred că trenul doar ce a plecat din gară. Cred că suntem doar la 1% din călătoria pe care trebuie s-o facem.
Ce rol are consumatorul în acest proces?
Cred că educarea clientului și schimbarea mentalității sunt esențiale. Vedem că oamenii din noile generații spun că vor ca hainele lor să fie făcute etic, vor țestături organice, țesături frumoase. Dar ceea ce este destul de alarmant este că, conform unor studii recente, dacă acea haină produsă etic este mai scumpă decât o haină care a fost făcută neetic, milenialul va alege în continuare produsul lipsit de etică deoarece decizia finală depinde de preț. Deci, ceea ce spun oamenii că vor și ceea ce fac, din păcate, sunt două chestii diferite.
Activist din nevoie
Sunteți un activist pentru mediu, dar și un antreprenor de succes. Ne puteți da un sfat pentru tinerii antreprenori din întreaga lume: cum pot reuși ei în acest mediu foarte dur cu o afacere pe care o vor sustenabilă, etică, care să respecte mediul?
Ceea ce spun mereu este că nu există sustenabilitate adevărată în contextul în care trăim. Așa că ceea ce le spun oamenilor este să fie realiști. Găsiți problema și creați o soluție pentru aceasta. Nu creați un brand doar pentru a face bani, doar pentru a fi mai mare decât toți ceilalți. A concura de dragul concurenței, din păcate, nu este un lux pe care îl avem în condițiile actuale. Așa că îi spun oricărui antreprenor: identificați o problemă și creați o soluție care va ajuta oamenii și Planeta. Va fi perfectă? Nu. Dar dacă nu începi acum, nu vei putea face progrese pentru perfecționarea acesteia.
O altă parte importantă a activității dvs. este ONG-ul pe care l-aţi fondat. Cum a evoluat acesta de la o asociație cu o persoană la unul dintre cele mai importante asociații de mediu din lume?
Acesta s-a născut din călătoria mea în cadrul Vayyu. Odată ce am creat Vayyu, odată ce a devenit a doua cea mai etică companie din Marea Britanie, m-am gândit: „OK, dar eu nu am făcut mare lucru. Am făcut mai bine ceva care era făcut foarte prost. Dar asta încă nu ajută Planeta să se recupereze“. A spune că ești sustenabil înseamnă că nu poluezi Planeta mai mult decât este deja și planeta nu este într-o situație bună. Primul meu impuls a fost să donez bani unei organizații de caritate. Nu am plănuit niciodată să înființez propria mea fundație, dar când m-am uitat la aceste organizații de caritate, mi-am dat seama că au propriul set de probleme. Atât de multe organizații de caritate doar vorbesc despre poluare, doar vorbesc despre plasticul din oceane, dar nimeni nu iese, de fapt, pe teren să culeagă plasticul și să spună: „Nu este în regulă ca plasticul să fie în apă! Nu este în regulă să fie plastic în apa de la robinet! Nu e ok ca plasticul să fie în corpurile noastre“. Așa că am ajuns să-mi creez propriul meu ONG din nevoie. A fost singura soluție, pentru că aveam nevoie de o mișcare care să fie incluzivă, care să includă pe toată lumea în această conversație, nu doar oamenii bogați care au casele lor și parcurile lor în zone neatinse de poluare pentru a scăpa de toată lumea. Am vrut ca activitatea de conservare a mediului să fie o activitate comunitară în care toată lumea să realizeze că această Planetă face parte din ei, că ei fac parte din această Planetă și că toți avem responsabilitatea de a avea grijă de ea.
Se încarcă comentariile...
