De ce 13 noiembrie 2026 a fost numită ziua Apocalipsei. Calculul matematic care a stârnit controverse. Vechi superstiții care îi ajută pe români sa evite ghinioanele

Vineri, 13 noiembrie 2026, este o zi care adună două motive de neliniște: superstiția că data de 13, atunci când cade într-o zi de vineri, aduce ghinion și o predicție matematică potrivit căreia omenirea ar fi trebuit să ajungă chiar în această zi la un punct imposibil - o populație care se apropie de infinit.

Superstițiile legate de ziua de 13 sunt răspândite pe glob Foto: Shutterstock

În timp ce unii vor evita să înceapă lucruri importante, să plece la drum sau să ia decizii riscante, alții își vor aminti de gesturile despre care tradiția spune că țin răul la distanță: bat în lemn, aruncă sare peste umăr sau rostesc formule menite să alunge deochiul.

Dincolo de superstiții, data de 13 noiembrie 2026 are și o poveste științifică neobișnuită. În 1960, trei cercetători au publicat în revista „Science” un articol intitulat „Doomsday: Friday, 13 November, A.D. 2026”. Titlul suna ca o profeție despre sfârșitul lumii, însă în spatele lui se afla un model matematic despre creșterea populației.

Superstiții vechi românești pentru alungarea ghinionului

Printre cele mai cunoscute gesturi prin care oamenii încearcă să îndepărteze ghinionul se numără bătutul în lemn. Expresia „bat în lemn” este folosită mai ales după ce cineva vorbește despre un lucru bun care s-ar putea schimba sau despre o nenorocire pe care speră să nu o întâlnească.

Obiceiul este întâlnit în mai multe culturi și este legat de credințe vechi potrivit cărora copacii ar fi fost locuiți de spirite protectoare. Prin atingerea sau lovirea lemnului, oamenii ar fi încercat să le ceară ajutorul ori să se ferească de influențele rele.

Un alt obiect cu o simbolistică puternică în credințele populare este sarea. În trecut, aceasta era o marfă prețioasă, indispensabilă în gospodărie, iar risipirea ei era privită ca un semn rău. O superstiție cunoscută spune că sarea vărsată prevestește o ceartă, iar pentru a îndepărta răul se aruncă un praf peste umărul stâng.

Sarea apare și în ritualuri populare de protecție. În unele obiceiuri legate de nașterea copilului, era pusă alături de pâine și alte obiecte simbolice pe prag sau la fereastră, cu rol de protecție și de urare a unei vieți îmbelșugate. 

Deochiul este o altă teamă veche, întâlnită în credințele populare românești. Copiii, în special, erau considerați vulnerabili dacă erau lăudați prea mult sau priviți cu invidie. Pentru a-i proteja, oamenii rosteau descântece, scuipau simbolic de trei ori în sân sau foloseau formule precum „să nu fie de deochi”.

În aceeași categorie intră și credințele legate de obiecte sau întâmplări cotidiene: pisica neagră care îți taie calea, oglinda spartă despre care se spune că aduce șapte ani de ghinion ori trecerea pe sub o scară. Unele dintre aceste superstiții sunt răspândite în numeroase țări, nu doar românii cred în ele. 

Gesturile au rămas în limbaj și în comportamentul de zi cu zi chiar și pentru oameni care nu se consideră superstițioși. Mulți recunosc că bat în lemn „preventiv”, fără să creadă neapărat că un asemenea gest poate schimba cursul evenimentelor.

De ce vineri 13 este considerată o zi cu ghinion

Teama de ziua de 13 și credința că vinerea ar fi o zi nefavorabilă au istorii diferite. Asocierea lor într-o singură superstiție s-a răspândit mai târziu, iar originea exactă a credinței nu este stabilită cu certitudine.

Numărul 13 a fost privit în multe culturi occidentale ca unul care aduce ghinion, mai ales prin contrast cu numărul 12, asociat cu ideea de ordine și întreg: 12 luni ale anului, 12 semne zodiacale sau 12 apostoli. În tradiția creștină, una dintre explicațiile invocate este Cina cea de Taină, la care au participat Iisus și cei 12 apostoli. Iuda, considerat al treisprezecelea participant, l-a trădat pe Iisus.

Vinerea a căpătat, la rândul ei, o semnificație apăsătoare în tradiția creștină, fiind ziua răstignirii lui Iisus. Asocierea celor două credințe a alimentat ideea că o zi de vineri care cade pe 13 este cu atât mai primejdioasă.

O altă poveste des invocată leagă superstiția de arestarea cavalerilor templieri, la 13 octombrie 1307, într-o zi de vineri. Istoricii nu consideră însă că acest eveniment a dat naștere credinței. Legătura a fost popularizată mult mai târziu și nu există dovezi că oamenii asociau deja data cu ghinionul în Evul Mediu.

Potrivit unei analize publicate de Biblioteca Congresului SUA, este dificil de stabilit momentul exact în care credințele separate despre vinerea nefastă și numărul 13 au devenit superstiția cunoscută astăzi. Referințe clare la asocierea lor apar în texte din secolul al XIX-lea.

Apocalipsa de 13 noiembrie 2026: cum au prezis matematicienii că populația lumii va ajunge la infinit

În 1960, Heinz von Foerster, profesor american de origine austriacă și specialist în cibernetică, împreună cu Patricia M. Mora și Lawrence W. Amiot, publica în revista „Science” un articol cu un titlu spectaculos: „Doomsday: Friday, 13 November, A.D. 2026”.

Cercetătorii au pornit de la evoluția populației mondiale de-a lungul a aproximativ 2.000 de ani și au analizat 24 de estimări demografice. Pe baza acestora, au construit un model matematic care indica o accelerare continuă a creșterii populației.

Dacă ritmul observat până atunci ar fi continuat fără schimbări, numărul oamenilor ar fi urmat o evoluție atât de rapidă încât, în modelul matematic, populația s-ar fi apropiat de infinit la 13 noiembrie 2026.

Autorii au formulat concluzia într-o manieră provocatoare: „Stră-strănepoții noștri nu vor muri de foame. Vor muri striviți”. Ideea nu era că oamenii ar fi urmat să dispară într-o catastrofă produsă într-o singură zi, ci că o creștere demografică accelerată la nesfârșit ar fi devenit imposibil de susținut.

Predicția a atras atenția presei americane, inclusiv a publicațiilor „Time” și „The New York Times”. Deși unii cercetători au criticat modelul, acesta a continuat să ofere estimări apropiate de evoluția populației mondiale în deceniile următoare.

De ce nu s-a adeverit predicția despre populația infinită

Modelul matematic a început să se îndepărteze de realitate în jurul anului 1993, când populația lumii nu a mai crescut în ritmul anticipat de cercetători. Una dintre explicațiile principale este reducerea natalității. Numărul mediu de copii născuți de o femeie a scăzut semnificativ la nivel mondial față de anii 1960, iar această schimbare a modificat traiectoria creșterii demografice. Predicția nu a eșuat, deci, pentru că matematica ar fi indicat o dată greșită în interiorul modelului, ci pentru că ipoteza de la care pornea - continuarea accelerării demografice - nu s-a confirmat. Populațiile nu cresc la nesfârșit în același ritm, iar schimbările sociale, economice și demografice modifică evoluția lor.

Povestea a rămas celebră prin combinația neobișnuită dintre un calcul matematic și un titlu cu rezonanță apocaliptică. Cercetătorii nu au anticipat o catastrofă care să se producă efectiv pe 13 noiembrie 2026, ci au descris consecințele teoretice ale unei creșteri demografice care, în realitate, și-a schimbat ritmul.

Așadar, vineri, 13 noiembrie 2026, nu va aduce nici populația infinită, nici sfârșitul lumii. Pentru cei care țin la tradiții, rămân însă la îndemână gesturile moștenite din familie: un bătut în lemn, un praf de sare aruncat peste umăr și, poate, puțină prudență în plus.