Dr. Gheorghe Bălan, medic specialist gastroenterolog: „Ulcerul gastric poate ascunde în spate chiar un cancer gastric“
0Nu orice durere de stomac este ulcer sau gastrită, însă un ulcer netratat la timp se poate transforma, de multe ori, în cancer. Aici, cea mai importantă etapă este cea a endoscopiei.
Problemele gastrice sau ale tubului digestiv sunt din ce în ce mai întâlnite, dar și aparatura de diagnostic și tratament este într-o continuă evoluție. Însă, ceea ce le dă bătăi de cap medicilor și pacienților în același timp sunt bolile asimptomatice, care duc de cele mai multe ori la o prezentare târzie a pacientului la spital.
Despre endoscopie, diferența dintre ulcer și gastrită, ne vorbește dr. Gheorghe Bălan, medic specialist gastroenterolog, lector al Universității de Medicină și Farmacie din Iași și președinte al Societății Tinerilor Gastroenterologi din România. Deși apărută cu întârziere în România, comparativ cu restul statelor europene, endoscopia reprezintă din anii 1990 o extindere a mâinii medicului, care acum poate diagnostica și trata cu mai multă ușurință boli ale aparatului digestiv care în urmă cu zeci de ani ucideau.
„Weekend Adevărul“: Ce sunt bolile aparatului digestiv?
Dr. Gheorghe Bălan: Bolile aparatului digestiv întrunesc o sumedenie de afecțiuni. Unele dintre ele mai puțin periculoase, altele dintre ele mai grave, dar care provoacă un prejudiciu pacientului, fie el manifestat printr-un pur simptom trecător, fie printr-o afectare foarte serioasă a stării de sănătate, care necesită îngrijiri medicale chiar în urgență. Deci cumulul de boli digestive este foarte mare. Se spune astăzi că aproape toți suferim la un moment dat de simptome digestive și, probabil, 80% din populație se adresează pe parcursul vieții măcar o dată medicului gastroenterolog. Deci vă dați seama ce încărcătură de simptome, ce încărcătură de afecțiuni, toate având ca numitor comun tubul digestiv.
Lipsa simptomelor, o problemă pe termen lung
De obicei, pacientul se adresează gastroenterologului când este într-o stare mai avansată de boală?
Cred că în orice familie de români se discută despre simptome digestive. Cred că pacienții se adresează ori de câte ori consideră că simptomele nu mai pot fi tolerate. Din păcate, aceia care într-adevăr au o boală serioasă, aici mă refer la boli cu o evoluție potențial nefastă, au o perioadă foarte mare de evoluție asimptomatică și din acest motiv ei nu se prezintă la timp la medic. Astfel, pacienții care au simptome se prezintă, dar ceilalți, care sunt asimptomatici o perioadă lungă de timp, ajung târziu la spital.
Care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale tubului digestiv?
Noi categorisim afecțiunile în două mari grupuri: boli funcționale și boli organice. Se spune că bolile funcționale sunt boli în care totul arată perfect, dar pacientul are simptome. Dimpotrivă, bolile organice sunt bolile în care unul sau mai multe organe sunt în suferință, deci găsim ceva dacă ajungem să căutăm îndeajuns de mult. Găsim un ulcer, o tumoră, o boală inflamatorie intestinală, o pancreatită și așa mai departe. Toate acestea sunt boli organice, în care pacientul are anumite manifestări tipice. Iar în cazul bolilor funcționale, o ecografie poate să nu ne arate nimic, însă pacientul se tot plânge de tot felul de probleme: balonare, stări de greață, dureri abdominale, tulburări ale tranzitului, reflux, arsuri în piept. Toate acestea sunt tulburări funcționale, reunite în principal sub denumirea de sindrom dispeptic, când vine vorba de tubul digestiv superior, sau de sindrom de intestin iritabil, când vine vorba despre tubul digestiv inferior.
Putem vorbi de o incidență a acestor boli?
O incidență reală, din păcate, e foarte greu de estimat, tocmai prin frecvența bolii. Putem spune că mai mult de jumătate din pacienții noștri suferă de tulburări funcționale, cum ar fi sindromul de intestin iritabil.
Alternativa chirurgiei clasice
Care sunt alternativele, în momentul actual, de analiză și tratament ale acestor patologii?
Întotdeauna când avem un pacient încercăm să ne asigurăm că nu are o patologie organică. Și în felul acesta am reușit să delimităm anumite semne de alarmă care impun o evaluare mai amănunțită, respectiv să reușim să delimităm anumite categorii de pacienți care pot fi manageriați din start simptomatic și doar atunci când au simptome refractare, care nu cedează la un tratament, abia atunci să fie explorați. Explorările la care sunt supuși pacienții cu simptome digestive sunt destul de numeroase. În principiu, vorbim despre analize ale probelor de sânge, explorări imagistice, unde avem ultrasonografia, de exemplu. Și, cu specific în patologie, avem explorările endoscopice. Adică reușim să vizualizăm, cu ajutorul unor tuburi flexibile, o foarte mare parte a tubul digestiv.
Când a fost utilizată pentru prima dată endoscopia?
În România, destul de târziu în raport cu restul Europei și cu lumea întreagă. A fost folosită prima dată în Germania și în Marea Britanie, ulterior a fost îmbrățișată destul de rapid și de restul statelor europene. În România, cred că se face endoscopie digestivă din anii ’90. În lume, din anii ’70-’80.
Ce este un endoscop și cum decurge această procedură?
Endoscopul este un dispozitiv foarte ingenios, care a permis medicilor accesul într-un spațiu mic, restrâns, inconfortabil pentru majoritatea pacienților – tubul digestiv. Este un tub flexibil, cu o sumedenie de canale, canalicule, pârghii și așa mai departe, în interior, dar dotat cu două lucruri foarte importante: o cameră de luat vederi la vârf și cu un canal de lucru, prin care noi reușim să inserăm anumite dispozitive prin care să realizăm o biopsie, de exemplu. Deci este un tub, o prelungire a imaginii noastre către interior. A devenit din ce în ce mai valoros, fiind echipat cu din ce în ce mai multe dispozitive. A ajuns să fie un standard de aur în diagnosticul bolilor tubului digestiv. Mai ales în tratament.
Japonia, un exemplu
Se poate utiliza și pentru un screening?
Prin definiție, un program de screening se adresează populației asimptomatice. Deci să aduci un pacient asimptomatic în cabinetul medicului și să-l convingi să fie de acord să-i faci o procedură prin care îi inserezi anumite tuburi flexibile prin orificiile naturale... e posibil să fie un lucru destul de greu de acceptat. Pe de altă parte, avem și exemplul celei mai dezvoltate țări din prisma endoscopiei, Japonia, care are implementat, prin lege, screeningul cancerului gastric prin endoscopie digestivă. De ce? Pentru că în Japonia, într-adevăr, cancerul gastric este o realitate patologică foarte frecventă. Dar, totodată, prin acest screening le-a fost permisă și dezvoltarea mai multor tehnici endoscopice. Și sunt astăzi colegi la care ne uităm cu mare admirație și, uneori, cu invidie.
Care sunt simptomele care duc spre o astfel de procedură?
În primul rând, trebuie să definim acele semne de alarmă care impun o explorare de urgență. Vorbim despre eliminarea de sânge la nivelul tubului digestiv, de sânge în scaun, de vărsătura cu sânge sau vărsătura ca zațul de cafea, de anemie. Deci sunt semne ale bolii care impun o explorare cu prioritate a tubului digestiv. Acestora li se adaugă, sigur, simptomele uzuale care sunt recurente. Deci, o durere abdominală, de exemplu, care nu trece după un tratament simptomatic. Și, desigur, se mai discută astăzi de endoscopia electivă a pacientului îngrijorat. Sunt pacienți îngrijorați care ar vrea să beneficieze de astfel de explorare. Aici părerile sunt împărțite. Dar, o endoscopie la o anumită vârstă, strict pentru o evaluare, nu ar fi un lucru tocmai rău.
Cum se pregăteşte pacientul pentru o endoscopie?
Pregătirea pacientului și ea ar trebui individualizată. În genere, pentru o endoscopie digestivă superioară, deci pentru stomac, esofag, duoden, pacientul trebuie să stea nemâncat de la șase până la opt ore și ar trebui, la fel, să nu consume lichide cu patru ore înainte de procedură. În ceea ce privește colonoscopia, vă imaginați că este nevoie de un colon curat, pentru a putea da un diagnostic bun.
Cu cât colonul este mai curat, cu atât acuratețea diagnosticului este mai mare. Pregătirea colonului se face cu mai multe substanțe. Astăzi apar din ce în ce mai multe substanțe purgative, care presupun dizolvarea unor prafuri în apă plată, pe care pacientul le consumă înainte de intervenție. În genere, e nevoie de o spălare a mucoasei colonice, astfel încât aceasta să nu mai aibă resturi sau conținut lichid sau solid.
Se face cu anestezie?
Lucrurile depind foarte mult de pacient și de logistica locală. Cu cât mai mult confort, cu atât mai bine. Evident, astfel de proceduri pot fi neplăcute, pot fi cel puțin disconfortante, uneori dureroase, și din această cauză este nevoie de un grad de sedare la pacienții care se pretează pentru sedare. Există, din păcate, pacienți care nu pot fi sedați, pacienți cu risc anestezic. Dar, așa cum am spus, procedurile pot fi realizate și fără sedare. Spun sedare și nu anestezie generală, pentru că pe aceasta din urmă foarte rar o folosim. În special, este folosită anestezia generală la pacienții obezi sau la pacienții care au nevoie de o cantitate foarte mare de sedativ, cum ar fi consumatorii de alcool sau de droguri.
Domnule doctor, să vorbim puțin și despre endoscopia digestivă în diagnosticul ulcerului.
Este cea mai cunoscută aplicație a endoscopiei digestive. Vorbim deci despre diagnosticul bolii peptice. Ulcerele gastrice, ulcerele duodenale sunt leziuni sau întreruperi ale mucoasei, care au nevoie de un diagnostic endoscopic corect și uneori chiar și de o monitorizare endoscopică.
Dacă ulcerul duodenal este, spun eu, destul de prietenos, ulcerul gastric poate ascunde în spate chiar un cancer gastric sau se poate complica cu un cancer gastric. Le explic și pacienților, și studenților noștri, că de fiecare dată când avem un pacient cu cancer gastric înseamnă că nu trebuie să îl pierdem din vedere. Este un pacient pe care va trebui să îl monitorizăm. Așadar, endoscopia este de foarte mare folos în diagnosticul ulcerelor.
Ce poate ascunde o simplă durere abdominală
Se poate manifesta sau confunda un cancer cu un ulcer?
Da. Asta este o chestiune foarte serioasă, iar aici endoscopia are un rol foarte important. Atunci când ulcerele se complică și sângerează, de exemplu, endoscopia este poate cel mai important prieten al nostru, pentru că ne ajută să oprim hemoragia. Astăzi sunt dezvoltate din ce în ce mai multe tehnici de oprire a hemoragiei ulceroase. Dacă acum 20-30 de ani boala ulceroasă omora prin hemoragie, astăzi se întâmplă asta foarte rar.
Multe persoane spun sau bănuiesc că suferă de o gastrită când de fapt au ulcer. Uneori le confundă și tratează ulcerul ca pe o gastrită.
Noțiunea de gastrită este foarte utilizată de către pacienții noștri. Mulți dintre ei consideră că o simplă durere abdominală în partea superioară poate trăda o gastrită. Într-adevăr, o gastrită se poate manifesta așa, însă gastrita reprezintă o boală destul de serioasă, cu multe fațete. Unele benigne, dar altele pot evolua către cancer gastric. Deci o gastrită nu e o chestiune simplă deloc. La fel cum şi un ulcer nu e o chestiune deloc simplă.
Se încarcă comentariile...
