Diabetul înseamnă mai mult decât renunţarea la dulciuri

Oficial, în România, există 800.000 de diabetici. Neoficial, numărul lor este dublu. Află ce semne ar trebui să te alarmeze şi de ce este important să descoperi boala în timp util.

Medicii consideră diabetul una dintre cele mai perfide boli, deoarece, în timp, în lipsa unui control eficient, devine devastatoare din cauza complicaţiilor (de exemplu, poate duce la pierderea vederii sau la insuficienţă renală).

Lui Mihai Hriscu (53 de ani) din Vaslui, diagnosticat cu diabet de tip 2 în urmă cu 10 ani, boala îi pune în pericol vederea. Recunoaşte însă că nu respectă ca la carte recomandările medicului în ceea ce priveşte stilul de viaţă.

„În ultimii ani, vederea mi s-a degradat foarte mult. E clar că nu mai mănânc la fel ca înainte de a afla că am diabet şi, cu toate acestea, nu reuşesc întotdeauna să evit alimentele nepermise. În plus, din când în când, mai beau şi alcool.

Sport, din păcate, nu fac, fiindcă am suferit un accident vascular cerebral şi mai am şi probleme grave cu spatele", explică Mihai Hriscu. Din păcate, el a descoperit boala târziu şi, la timp scurt după diagnostic, medicul i-a prescris injecţii cu insulină, de care mulţi bolnavi se tem.

Corina a aflat că are diabet de tip 2 la vârsta de 21 de ani 

Cele mai multe cazuri, descoperite întâmplător

Se apreciază că peste 50% din persoanele cu diabet nu ştiu că sunt bolnave. În această situaţie s-a aflat Corina Muntean (23 de ani) din Cluj-Napoca, în urmă cu doi ani.

„Eram studentă şi am mers cu un coleg la un târg de joburi găzduit de Casa de Cultură a Studenţilor. Coincidenţă sau nu, în apropiere se aflau şi câţiva studenţi de la Medicină care măsurau gratuit tensiunea, glicemia etc. Mi-au verificat nivelul glicemiei şi, spre surprinderea mea, era de 300 mg/dl. A doua zi, m-am dus la un laborator de analize şi mi s-a confirmat rezultatul. Aşa am aflat că sufăr de diabet de tip 2", povesteşte Corina. Inevitabil, momentul diagnosticului a coincis cu administrarea de insulină.

Atenţie la simptomele banale!

Spre deosebire de Corina, în cazul Cristinei Petruţ (22 de ani), tot din Cluj-Napoca, diabetul de tip 1 de care suferea era simptomatic. Însă, în anul 2002, când a fost diagnosticată, Cristina avea numai 12 ani şi părinţii săi au pus simptomele pe seama faptului că fetiţa se afla în perioada de creştere.

„Simptomele s-au manifestat sub forma unei pofte mari de mâncare, în ciuda faptului că eram destul de slabă pentru vârsta mea. În plus, aveam o stare permanentă de sete. Mi s-a explicat că acest tip de diabet este o boală autoimună şi se caracterizează prin incapacitatea pancreasului de a produce insulină. Şi că boala este mai frecventă la copii şi la tineri (n.r. - de până în 30 de ani). În cazul meu, diabetul a debutat cu un soi de răceală şi cu senzaţia de sufocare. După trei zile, mama m-a dus la spital. Eram în comă prediabetică", îşi aminteşte Cristina.

Potrivit medicului primar diabetolog Nicoleta Mîndrescu, de la Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof. dr. N. Paulescu" din Bucureşti, cele mai frecvente simptome, care se manifestă în ambele forme de diabet, sunt: senzaţia de sete şi de gură uscată, scăderea nejustificată în greutate, urinări frecvente, tulburări de vedere şi amorţeală la nivelul extremităţilor.

De asemenea, nu trebuie neglijate crampele musculare, stările accentuate de oboseală, candidoza genitală şi unele erupţii cutanate care se vindecă greu.

Numai tipul 2 poate fi prevenit

Prevenţia joacă un rol deosebit de important în cazul diabetului de tip 2, îndeosebi în cazul persoanelor aflate în grupele de risc. „Recomand monitorizarea atentă a stării de sănătate persoanelor care au rude de gradul I cu diabet, celor care suferă de hipertensiune sau au nivelul trigliceridelor anormal de mare ori sunt obeze.

Totodată, un risc mare de îmbolnăvire prezintă şi femeile care au fost diagnosticate cu diabet gestaţional în timpul sarcinii", explică prof. dr. Nicolae Hâncu, preşedintele Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.

Însă cel mai puternic semnal de alarmă îl reprezintă nivelul glicemiei. Potrivit Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului, valorile normale ale glicemiei ar trebui să se situeze între 73 şi 110 mg/dl, pe stomacul gol.

De exemplu, dacă analizele relevă un nivel al glicemiei mai mare de 100 mg/dl care se asociază şi cu un surplus de kilograme, şi cu valori ale hemoglobinei glicozilate (cantitatea de glucoză prezentă în sânge în ultimele trei luni) mai mari de 6,4% înseamnă că ai prediabet şi trebuie să iei tratament, afirmă prof. dr. Nicolae Hâncu. 

Pompa de insulină, mai confortabilă

Dacă, în cazul diabetului de tip 1, administrarea insulinei este necesară chiar din momentul diagnosticării bolii, în diabetul de tip 2 pot trece chiar şi cinci-şase ani până când bolnavul are nevoie de acest hormon.

Totul depinde de cât de eficient reuşeşte să ţină boala sub control, printr-un stil de viaţă sănătos şi prin medicaţie (unde este cazul). În general, administrarea zilnică a insulinei este considerată o corvoadă de majoritatea bolnavilor.

În funcţie de stadiul bolii, se recomandă, în medie, cam patru astfel de injecţii (o doză dimineaţa, cu administrare lentă, şi câte o doză înainte de mesele principale).

Din fericire, România se numără printre puţinele ţări cu un Program Naţional de Diabet foarte bine pus la punct. Asta înseamnă că bolnavii au asigurată doza zilnică de injecţii cu insulină, indispensabilă unui trai normal.

O variantă mai confortabilă sunt aşa-numitele pompe cu insulină, dispozitive ce se poartă la brâu şi care au ataşat un cateter prin care se elimină insulina în sânge.

Din păcate, o astfel de pompă costă în jur de 5.000 de euro. Cristina Petruţ este prima persoană din România care a beneficiat de o pompă gratuită cu insulină (29 august 2002).

„Schimb rezerva o dată la trei zile şi am grijă să setez necesarul de insulină cu eliberare lentă, apoi îmi administrez o altă cantitate înaintea fiecărei mese cu carbohidraţi", povesteşte Cristina.

"Recomand monitorizarea atentă a stării de sănătate persoanelor care au rude de gradul întâi cu diabet, celor care suferă de hipertensiune sau au nivelul trigliceridelor anormal de mare ori sunt obeze. Totodată, un risc mare de îmbolnăvire prezintă şi femeile care au fost diagnosticate cu diabet gestaţional."

Prof. dr. Nicolae Hâncu preşedintele Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice

Schimbarea dietei, parte a tratamentului

Este foarte important ca bolnavul de diabet să înveţe cum să-şi controleze boala. Deşi modificările cele mai mari se impun la nivelul dietei, aceasta nu diferă foarte mult de alimentaţia echilibrată recomandată unei persoane sănătoase.

Astfel, se vor evita carbohidraţii „răi" (dulciuri, produse de cofetărie şi de patiserie, pastele, orezul cu bob rotund), alcoolul şi se vor consuma fructe şi legume (şi aici pot exista unele limitări).

Totuşi, pentru ca alimentaţia să nu devină o corvoadă, medicul de familie Mircea Mateescu din Bucureşti a creat o metodă care constă în etichetarea fiecărui aliment cu una dintre culorile semaforului.

Profesorul Nicolae Hâncu recomandă bolnavilor să-şi măsoare glicemia zilnic

Culoarea verde (alimente premise): peşte, carne de pasăre (fără piele), de vacă, de porc şi de miel (maximum 300 g/zi), brânză (telemea, de vaci), legume (varză, conopidă, spanac, praz, morcovi, dovlecei, fasole verde şi galbenă, ţelină, salată, roşii, ardei, castraveţi, vinete, gogoşari, măsline, gulii, andive, ceapă şi usturoi verde), ouă, ulei de măsline, unt (maximum 20 g dimineaţa), smântână slabă.

Culoarea galbenă (alimentele care trebuie cântărite cu atenţie, deoarece sunt bogate în carbohidraţi (HC), care influenţează nivelului glicemiei): pâine (50% HC), cartofi, orez cu bob lung, griş, paste făinoase din grâu dur, fasole, mazăre, banane, pere, prune, struguri, mango, rodii (20% HC), caise, cireşe, vişine, corcoduşe, pepene galben, pere verzi, portocale, mandarine, piersici, gutui, zmeură, mure, afine, dude (10% HC), pepene verde, grepfrut (5% HC), lapte dulce, sana, iaurt, chefir, urdă, caş (4% HC).

Culoarea roşie (alimente interzise): ciocolată, miere, prăjituri, bomboane, vin dulce, biscuiţi, rahat, dulceaţă, îngheţată, cozonac, curmale şi bere.

Zilnic, 30 de minute de mişcare

Activitatea fizică ajută la reglarea nivelului glicemiei, de aceea, medicii recomandă 30 de minute de activitate fizică în fiecare zi. Un studiu realizat de oamenii de ştiinţă americani de la Clinica Mayo a arătat că diabeticii care fac zilnic mişcare, minimum o jumătate de oră, reuşesc în numai şase luni să reducă substanţial dozele de insulină.
În plus, voluntarii nu au avut abateri de la dieta recomandată în caz de diabet.

„În anumite privinţe, viaţa mea s-a schimbat în bine, deoarece acum am un regim de viaţă sănătos, deşi nici înainte nu eram adepta alimentelor procesate (n.r. - Corina are un blog culinar unde prezintă reţete sănătoase: www.corilovecooking.com).

În general, evit carbohidraţii şi, când am timp, fac mişcare. În plus, ori de câte ori simt nevoia, ies la plimbare. Partea proastă a acestei boli sunt injecţiile cu insulină, dar m-am obişnuit şi cu ele în aceşti doi ani", conchide Corina Muntean.

Măsurarea glicemiei, o rutină

Măsurarea zilnică a glicemiei este vitală, deoarece reduce atât riscul complicaţiilor microvasculare (retinopatie, neuropatie, nefropatie), cât şi al celor macrovasculare (cardiovasculare).

Bolnavii primesc aparatele gratuit, însă pentru benzile de testare sunt nevoiţi să plătească. Lunar, un bolnav are nevoie de circa 100 de teste, iar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate decontează tot atâtea, dar pentru trei luni.

De asemenea, pentru controlul eficient al bolii se recomandă atât măsurarea zilnică a glicemiei, cât şi testarea, o dată la trei luni, a hemoglobinei glicozilate (ale cărei valori nu trebuie să depăşească 6,4%), potrivit prof. dr. Nicolae Hâncu.

„Pentru mine, normalitatea înseamnă să-mi iau zilnic glicemia de două-trei ori şi să schimb cateterul de la pompa cu insulină. Doresc să le transmit copiilor şi tinerilor cu diabet să încerce să-şi controleze bine boala şi, în acelaşi timp, să-şi trăiască viaţa ca nişte persoane normale", conchide Cristina.